Existența unei astfel de Comisii este garanția că nimeni, nici un primar demolator ca Oprescu, nici un dictator nebun ca Ceaușescu, nu va cuteza să demoleze după cum îl taie capul. De altfel, pentru a putea demola în voie, dictatorul comunist fusese nevoit să desființeze Comisia. După 1990, CNMI s-a străduit să-și impună autoritatea și a întins o aripă protectoare asupra multor monumente, inclusiv asupra vârfului Cârnic de la Roșia Montană. Însă știrea din aceste zile întoarce lumea pe dos! Comisia pare a se fi plictisit să protejeze! A trecut la demolări! Și pentru că nu s-a mai pomenit nicăieri pe lume ca o comisie a monumentelor să propună demolarea unor clădiri istorice, i-a zis "mutare". CNMI a decis "mutarea" prin demolare, cu 40 de metri, a Halei Matache, monument de arhitectură construit în 1887, pentru a face loc unui bulevard prin care un primar arogant dorește să aducă și mai mult trafic în centrul Capitalei. În zadar au venit "Arhitecții Voluntari", o admirabilă asociație de profesioniști patrioți, cu soluția construirii unui pasaj boltit (portic), oarecum asemănătoare coloanelor de la Piața Romană, care ar costa mult mai puțin decât "mutarea” prin demolare. Comisia s-a arătat insensibilă la alternative. Comisia are poftă de... "sânge". Se vede ceva mortal în "regiunea ființei sale", cum ar spune poetul. Ceva s-a gripat în mecanismul cântăririi valorilor, istoricii, arhitecții și restauratorii din Comisie au ajuns într-o fundătură fără precedent. De aceea, organizațiile neguvernamentale care se ocupă de protecția patrimoniului (Asociația ActiveWatch, Asociația pentru Documentarea și Protecția Patrimoniului Pro.Do.Mo, Centrul de Resurse pentru participare publică CeRe, Asociația Salvați Bucureștiul, ViitorPlus-Asociația pentru dezvoltare durabilă, Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie, Asociația pentru Tranziție Urbană și Grupul pentru Patrimoniu și Acțiune Civică), din "Platforma pentru orașe durabile”, îi cer ministrului Culturii, Daniel Barbu, să nu semneze avizul pentru mutarea Halei Matache și să organizeze o dezbatere publică serioasă legată de acest subiect. Din comunicatul acestor luptători pentru salvarea Bucureștiului aflăm, astfel, că pe ordinea de zi a ședinței CNMI nu figurase la vedere discutarea avizului de demolare, care a fost practic acordat pe sub masă. De cine s-a temut Comisia? De propriile conștiințe ale distinșilor membri? Mai mult, opțiunea menținerii Halei pe actualul amplasament nici nu a fost luată în discuție, semn că ordinul demolării venea din cabinetul medicului... răspopit Oprescu. "Apelăm cu încredere", spun petenții, "la noul Ministru, Daniel Barbu, solicitându-i să intervină în această situație care atentează la integritatea patrimoniului construit, pe care are, de fapt, menirea să-l protejeze". Pentru a confirma decizia Comisiei, ministrul Culturii trebuie să-și pună semnătura în aceste zile. Domnul Barbu n-ar trebui să facă jocurile unui primar obsedat de înnoiri urbane, cu prețul pierderii identității Bucureștiului. Măcar va ține seama, speră militanții din ONG-uri, de sfatul unui expert recunoscut în domeniu, cum este arhitectul Raluca Munteanu, de la Fundația Pro Patrimonio: "Hala este inima cartierului", spune doamna Munteanu, "are valoare simbolică, a dat numele cartierului și este deosebit de valoroasă pentru structura de metal. Prin reconstrucție se pierde valoarea istorică și simbolică - va fi un fals".
Dacă Ministerul Culturii nu este instituția obligată să protejeze acest monument, atunci pe mâinile cui a fost lăsat Bucureștiul?