LEACURI DE LA CITITORI

Din experienţa unui învăţător de ţară

Mă numesc Brujan P. Gh., învăţător pensio­nar, gradul didactic I, domiciliat în loca­litatea Motru, judeţul Gorj. Încă de la înce­put vă doresc în noul an "La mulţi ani", să­nătate, noroc şi tot ce vă doriţi. Noi suntem mulţumiţi că exis­taţi, că ajutaţi oamenii nevoiaşi în limita posi­bilităţilor şi, în general, ajutaţi pe toată lumea care vă citeşte, în special cu tratamente naturiste care sunt de un real folos. Vă trimit şi eu mai multe reţete pe care le-am experimentat zeci de ani, am tratat multe per­soane cu ajutorul lor.

Varicele se tratează cu argilă

Pentru un asemenea tratament este nevoie de o pungă de argilă medicală, care se găseşte la Plafar sau farmacii. Argila se varsă într-un vas cu gura largă şi se acoperă cu o cantitate de apă în aşa fel încât, după ce este amestecată, să se obţină o pastă omoge­nă. Această pas­tă se pune pe regiunea afec­tată de varice. Stra­tul de argilă trebuie să nu de­păşească 1,5 cm grosime, să acopere bine re­giunea, iar piciorul în acest loc se banda­jează cu o faşă de pânză. Cataplasma de ar­gi­lă pentru varice se lasă o oră pe gambă, apoi se spală, apli­când o altă cataplasmă pes­te câteva ore. Dacă apare senzaţia de frig sau de durere, se va îndepărta imediat. De ase­menea, dacă argila se usucă, trebuie apli­cată rapid altă cataplasmă, iar rămăşiţele uscate se vor curăţa cu apă călduţă.
E important de reţinut că, pentru a po­ten­ţa efectul argilei, este indicat şi un tra­ta­ment dezintoxicant, care să conţină suc de lămâie şi o alimentaţie bogată în fructe şi legume. În altă ordine de idei, e bine de ştiut că în stadiul iniţial al curei se poate ma­nifesta o aparentă agravare a afecţiu­nii, care nu trebuie însă să sperie.

Reţetă pentru negi

Era în vara anului 1954, când mai aveam o lună până terminam Şcoala Pe­da­gogică din Turnu Severin, deci luam diploma de învăţător. Eram distrus, pen­tru că de la un coleg de bancă mă infec­tasem cu negi la degetul mare şi arătător la mâna dreaptă. Oricât aş fi ascuns cele două degete să nu fie observate de elevi era imposibil, pentru că atunci când scriam cu creta la tablă se obser­va. Erau mulţi şi mari. Parcă-i văd şi acum. Mă trata­sem la poli­clinică, timp de trei săptă­mâni, dar în zadar. Am între­bat nişte colegi care locu­iau în Turnu Severin dacă ştiu pe cineva care se ocupă cu tratamente natu­ris­te şi aşa am aflat de o femeie în vârstă de 93 ani, care mi-a dat un tratament şi m-a vin­decat într-o săptă­mână.
Mai întâi, mi-a spus să aduc o lamă nouă, am dezin­­­fectat-o cu alcool sanitar şi am tăiat din negi atât cât s-a putut. Apoi mi-a dat un beţişor la capătul căruia a pus vată medicinală (l-a înfăşurat) şi am mers aproa­pe de casă, pe un teren viran (locuia la marginea ora­şului). L-a introdus la subţioara unei frunze de la un scaiete (unde era apă din rouă), care face ca fructe nişte capsule mai mari decât castanele, care au ghimpi (i se mai spune şi laur), dimineaţa când este rouă, şi am dat cu ea peste negi. Nu simţi nici o durere. Dădeam zilnic, de 2-3 ori pe zi, şi după 6-7 zile, nu a mai rămas nici urmă de negi. Pe la şcolile pe unde am um­blat, am tratat mulţi elevi care aveau negi. Am tratat şi alte per­soane. Consider că nu există alt leac mai bun şi mai ieftin: rouă de pe scaieţi.

Alte metode naturiste pentru tratarea negilor

Propolis

Se tamponează negii şi porţiunea din jurul lor cu tinctură de propolis, apoi se apli­că un plasture pentru a fixa în felul acesta tifonul înmuiat în soluţie alcoolică de pro­polis (20%). o Se aplică comprese cu flori de gălbenele, mai multe zile la rând, de seara până dimineaţa, pe zona unde au apărut ne­gii. Se consumă, de asemenea, şi infuzie din flori de gălbenele: 10 g flori la 100 ml apă clocotită.

Rostopască

După ce s-au tăiat negii cu lama, cât se poate de mult, s-au dezinfectat şi s-au frecat cu piatră ponce, este bine să se tamponeze de 5-6 ori pe zi locul bol­nav cu suc de rostopască. Mai bun este sucul din rădăcină de rostopască, este mai eficient. Cu sucul de rosto­pască se poate trata tot timpul anu­lui, in­clu­siv iarna, pentru că planta este tot timpul verde, chiar şi sub ză­padă.

Usturoi

După ce se curăţă cât se poate de bine negii cu lama dezinfectată şi nouă şi cu piatra ponce, se folosesc cataplasme cu usturoi ras, de seara până dimineaţa.

Ulei de ricin

După ce se curăţă negii bine cu o lamă nouă şi cu piatră ponce, se tamponează uşor negii dimineaţa şi seara cu ulei de ricin.
Aceste reţete le-am aflat de la bătrânii din co­mu­nele unde am funcţionat ca învă­ţător şi director de şcoală de centru (clasele I-VIII).

Leacuri pentru bube

Era în iarna anului 1945. Aveam 12 ani. Mămica m-a trimis cu treburi la o veci­nă. A trebuit să mai ză­bo­vesc pentru că îi fă­cea baie fetiţei sale de câteva luni. După baie, în timp ce o alăpta, cu un pieptăn lat, de os, îi rupea bubele (era ca o coajă com­pactă de bube pe partea superioară a capu­lui). Du­pă ce se înmuiaseră în apă călduţă şi se rupeau cu pieptenele, ungea su­pra­faţa ca­pului cu o alifie luată de la medici. Prima dată a încercat cu o reţetă luată de la medi­cul din comună. Nu a dat rezultate. Apoi a mers pe rând la Baia de Aramă, Turnu Severin şi Craiova, la medici de specia­litate, care i-au dat reţete şi le-a pregătit la farma­cii, dar în za­dar. După ce rupea bubele, ră­mânea carne vie. Co­pila tre­buia tot timpul înfăşată, pusă pe cap căciuliţă şi urmă­rită pentru că le rupea cu dege­tu­ţele. Plân­gea tot timpul. No­rocul a făcut să vină o femeie în vârstă (rudăriţă), cu fuse pentru tors, furci, linguri din lemn, tocă­toare, mă­turi de mesteacăn. După ce a avut un schimb de vorbe cu rudăriţa, aceasta i-a dat o reţetă de alifie, cu care să ungă din două în două zile capul fetiţei, până se vindecă. A dat doar de opt ori şi s-a vin­decat com­plet. Persoana respectivă are acum 68 de ani, este pen­sionară, are co­pii, nepoţi, înfăţişare plăcută şi un păr ne­gru şi bogat. Nu ştiu ce se putea întâmpla dacă nu era rudăriţa.
Iată reţeta: Se ia o mână de boabe de fasole colo­rate ("nemţească", cum spu­nea ea), adică de la fasole cu arac, se pră­jesc bine, ca şi cafeaua, aproape se ard, şi se pisează. Apoi se adaugă funingine de la coşul sobelor de la ţară sau oraş, care se încălzesc cu lemne, în cant­ităţi egale (adică tot o mână) şi se ames­tecă cu unt proaspăt de la vaci, oi sau capre, nu din comerţ, până se omoge­ni­zează şi se face ca o alifie. După acelaşi procedeu, adică după ce se face baie şi se rup bubele, se dă cu această alifie din două în două zile. Fetiţa s-a vindecat complet, fără să rămână urmă sau semne. Martor este tot satul, care s-a minunat de această vindecare mira­culoasă, iar cu această reţetă s-au mai vindecat şi alte feluri de bube. Eu însumi, în calitate de învăţător (având o vechime de 43 ani şi şase luni, m-am pen­sionat în anul1997) am tratat mulţi elevi care aveau bube, în special la gură. Nu cred că există altă reţetă mai bună. Această reţetă am spus-o la cercurile noastre pedagogice şi consfătuirile cadrelor didactice anuale, care se ţineau la începutul lunii sep­tembrie, pentru a afla învăţătorii şi educatoarele, ca să trateze eventualele cazuri de îm­bolnăviri. De la cadrele didactice mai în vârstă şi de la bătrânii satelor pe unde am funcţionat, am aflat şi alte reţete pe care le-am ex­perimentat de-a lungul ani­lor, unele pentru prevenire la copii şi adulţi. Iată câteva:

Alte leacuri pentru bube

Bube la copii mici

Ca să aperi copilul de bube, se pune în scăldătoare turiţă sau lipicioasă (Galium aparine), iarbă de şoaldină (Sedum acre), sclipeţi (Potentilla erecta), rădăcini de ce­renţel (Geum Urbanum) ori vătămătoare (Anthyllis Vulnearia).

Zgrăbuţele (bube mici pe faţă) se spa­lă, apoi se leagă cu frunze de orbalţ (Ac­taea Spicata) spălate şi apoi fierte în lapte.

Bubele de pe faţă la copii se ung cu smântână dulce ori cu spumă de pe laptele abia muls şi încă nefiert.

Eczemele de pe faţă se spală dimi­neaţa şi seara cu zer rămas de la făcutul brânzei proaspete de vaci, apoi se ung cu cai­mac de lapte fiert.

Bubele de pe trup se spală de câteva ori pe zi cu fiertură de frunze de nuc şi de coada-calului.

Pentru bube dulci mai poţi lua 10 crenguţe de măr, le fărâmi şi le striveşti, după care le fierbi. Cu zeama aceea e bine să te ştergi cât mai des pe piele, fără a freca, după care să atingi bu­zele cu tinctură de nuc.

Pentru orice fel de bubă e bine să faci fiertură de pătrunjel, însă mai tare este cea din rădăcină, în care să pui şi frunze de brei de câmp ori de pădure (Mercu­rialis annua). Frunzele de brei şi de pătrunjel fierte în lapte alină durerea şi la afte, trânji şi orice umflătură. Când sparge buba, să iei atunci frunze de ca­lomfir şi să le speli bine. Apoi le striveşti şi le pui deasu­pra să se închidă rana şi să nu se infecteze iar.

Curăţarea corpului de otrăvuri

Primăvara, devreme, când alunul îşi lun­geş­te mâţi­şorii, se adună pentru a fi folosiţi la ceaiuri contra răcelii, la stricarea stomacului şi la curăţarea corpului de otrăvuri. Ceaiul se face opărind 1 lingură de mâţi­şori cu o cană de apă clocotită. Vasul se acoperă pentru 10 mi­nute. Este bine să folosim două căni pe zi. Pri­măvara, când corpul este încărcat de hrana grea de peste iarnă, fac minuni, mai ales la copii şi bătrâni.
Mă opresc aici cu reţetele şi sper că veţi pu­­blica majoritatea lor. Vă mulţumesc anticipat,

GHEORGHE BRUJAN - Motru, jud. Gorj