Milioane de metri cubi de frunze iau drumul gunoiului și focului, în timp ce Bucureștiul își consolidează primul loc între capitalele europene lipsite de verdeață. O știre recentă dezvăluie că numai Primăria Sectorului 1, în mod ironic numit "de verde", a cheltuit anul trecut peste 3 milioane de euro cu toaletările. Nici sectorul 4, în care eu locuiesc, nu face excepție. Firmele din parohia celebrului Piedone au dat iama în parcuri și în cartiere, schilodind toți copacii seculari ce îndrăzneau să stea pe verticală. Pe unii omorându-i pe loc, pe alții lăsându-i cinic fără hrană, adică tăindu-le toate crengile din care ar putea da frunze la primăvară. Pe strada mea, un plop de două sute de ani, rotat ca un păun și semeț ca un rege, a fost decăzut într-o dimineață la rangul de ciot. Știu, în capitalele occidentale, copacii de pe bulevarde sunt "disciplinați", controlați, urmăriți an de an, încă de la plantare. Dar nimănui nu i-ar trece prin cap să distrugă fondul forestier secular și multisecular al orașului, numai pentru a mima modernitatea. Iar dacă s-ar impune, totuși, o corijare a coroanelor, o ajustare a dimensiunilor, atunci ar fi chemat un silvicultor și s-ar proceda științific, cu grijă pentru oxigenul și pentru estetica urbană. Grija pentru interesul public domină, în Europa, orice acțiune edilitară. Iar acțiunea în teren, în materie de parcuri, rămâne în ograda primăriilor, nu este externalizată către firme de casă, aflate în conflict de interese cu primarul și consilierii. În Viena sau în Paris, dacă se impune tăierea unui copac multisecular, este consultată comunitatea. Nimeni nu-și permite să sfideze comunitatea... vie. Cu atât mai puțin pe cea trecută Dincolo, în împărăția cerurilor. La București se întâmplă și acest sacrilegiu: este tulburată liniștea cimitirelor! Cazul cel mai scandalos este Cimitirul Bellu Catolic, unde administrează militărește părintele Augustin. Sub pretextul că teii și paltinii produc "prea multe frunze", iar onorabilul părinte "s-a săturat să le adune", a acceptat (a comandat?) tăierea a 18 arbori, iar ceilalți confrați își așteaptă rândul. Arhiepiscopia știe de isprava părintelui, dar toată lumea apreciază "eficiența" cucerniciei sale în procurarea de fonduri pentru stăpânire. Deși Biserica Creștină este prin definiție ecologistă, regnul animal și cel vegetal fiind deopotrivă parte a Creației, unii "administratori-preoți" parcă au uitat de menirea bisericii pe care o păstoresc, lansându-se în "toaletări" scandaloase. Aleile cimitirului sunt sinistre în aceste zile... Un business forestier zace la umbra crucilor, în loc ca monumentele funerare să fie protejate de umbra arborilor. Ani buni de aici înainte, întreg sectorul 4 va suferi de arșiță, grație înțelepților diriguitori care s-au găsit să distrugă frunzele (crengile), despre care până și elevii dintr-a treia învață că sunt "bucătarii plantelor". Ajunși ca niște stâlpi de telegraf, copacii monumentali ai sectorului (și ai cimitirului Bellu) suferă în tăcere. Frații lor, încă pe picioare, parcă ar striga cu disperare: "Opriți-l pe părintele Augustin"! La care se adaugă chemarea, deocamdată mută, a miilor de iubitori ai naturii din sector: "Opriți-l pe Piedone"!