Medicii Greciei antice îl foloseau pe scară largă, însuşi Hipocrate, părintele medicinii moderne, punând la loc de cinste oţetul de mere, în scrierile sale. În medicina populară românească este folosit din timpuri imemorabile. Ţăranii noştri din zonele de deal şi de munte prepară şi astăzi oţetul de mere în fiecare toamnă, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra diferitelor boli ori, pur şi simplu, pentru menţinerea sănătăţii. Practic, nu există regiune la noi în ţară în care să nu fie cunoscută folosirea acestui remediu popular în bolile specifice frigului şi sezonului rece. Iată în continuare şapte aplicaţii cu acest minunat remediu.
Reumatismul
Se ia de trei ori pe zi câte o lingură de oţet de mere, amestecată cu o linguriţă de miere. Cura durează minim trei luni şi are efecte de dezintoxicare a organismului foarte puternice. În plus, anumite substanţe conţinute de oţetul de mere au efecte antiinflamatoare articulare şi împiedică procesele de îmbătrânire şi de degenerare a cartilajelor şi a epiteliilor. Durerile reumatice agravate la frig şi vânt pot fi tratate şi extern, cu o cataplasmă obţinută din două linguriţe de oţet, o linguriţă de hrean ras şi o linguriţă de ceapă tocată mărunt. Cele trei componente se amestecă bine, se învelesc în tifon şi se aplică pe locul afectat, cataplasma ţinându-se minimum o oră.
Răcelile
De la primele dureri de gât, se face din oră în oră câte o gargară cu o soluţie concentrată de oţet, obţinută din patru linguri de oţet diluate într-o cană (250 ml) de apă. După ce durerile de gât se atenuează, gargara se face mai rar: din trei în trei ore. Este un tratament deosebit de eficient în fazele incipiente ale răcelilor. Procedura are un efect foarte bun şi în cazul în care avem senzaţia de gât uscat.
Dacă răceala deja a avansat, un tratament foarte bun pentru a trece mai uşor boala este următorul: se fac fricţionări ale întregului corp, dar în special ale toracelui, cu oţet de mere. După tratament, pacientul se înveleşte bine şi se lasă să asude vreme de măcar 10 minute. O eficienţă deosebită, în cazul în care aceste boli sunt însoţite de febră sau de dureri musculare, o are masajul cu oţet mentolat, care se obţine din trei picături de ulei volatil de mentă adăugate la o lingură de oţet de mere.
Indigestiile
Sunt cele mai frecvente iarna, când frigul, pe de o parte, şi mâncarea bogată în calorii, pe de altă parte, supun la eforturi suplimentare aparatul digestiv. Aşadar, dacă suferiţi iarna de indigestii frecvente sau de hipoaciditate, beţi înainte de masă, cu 5-10 minute, şi imediat după masă, câte un sfert de pahar de apă în care a fost diluată o linguriţă de oţet. Oţetul stimulează salivaţia, secreţia de sucuri gastrice şi măreşte peristaltismul tubului digestiv. De asemenea, îmbunătăţeşte metabolismul gluco-lipidelor, o combinaţie de substanţe din alimente care este cel mai dificil de digerat şi de asimilat.
Pe fondul hranei foarte bogate în grăsimi din timpul iernii, problemele cu colecistul sunt foarte frecvente. Aceasta, cu atât mai mult cu cât vezica biliară se leneveşte şi mai mult în zilele geroase, când suntem obligaţi să fim sedentari şi să stăm mai mult în casă. Majoritatea persoanelor care au probleme cu bila s-ar putea scuti de multe necazuri, luând 1-2 linguriţe de oţet de mere înainte de fiecare masă cu 10 minute (20-25 de minute în cazul persoanelor cu un apetit alimentar foarte puternic). Acest produs natural stimulează evacuarea bilei, dizolvă calculii, are efecte antiinflamatorii directe, îmbunătăţeşte digestia şi metabolismul grăsimilor.
Îngrăşarea şi obezitatea

Micozele unghiilor
Se agravează foarte mult în lunile de iarnă, când imunitatea scade, circulaţia sângelui este mai slabă, iar corpul (mai ales picioarele) respiră mult mai puţin, din cauza îmbrăcămintei şi a încălţămintei de iarnă. Contra acestor micoze se face un tratament de lungă durată, dar cu o eficienţă verificată în practică: de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, se ţine degetul în oţet de mere, timp de o jumătate de oră. Peste noapte, se înveleşte degetul bolnav într-o vată îmbibată cu oţet de mere şi se înfăşoară în plastic (degetare tăiate din mănuşile de protecţie în gospodărie). Din când în când, se mai tamponează unghia şi cu tinctură de propolis sau de muguri de plop, care au efecte antiinfecţioase foarte puternice şi acţionează foarte bine pe ţesuturile înmuiate anterior în oţet. După 2-3 luni, micoza va dispărea.
Oboseala cronică, epuizarea
Apar foarte frecvent, la sfârşitul iernii, când corpul şi psihicul încep să-şi epuizeze bateriile încărcate peste vară. Pentru reîncărcarea rapidă a acestor baterii, o soluţie foarte bună este un masaj cu oţet de mere, eventual aromatizat cu levănţică sau rozmarin (se pun trei picături din uleiurile lor volatile într-o lingură de oţet). Masajul se face pe întregul corp, astfel: se ia oţet de mere în palmă şi se întinde pe piele cu mişcări blânde şi energice (făcute mereu în sens ascendent), insistându-se asupra umerilor, a cefei, a toracelui şi a zonei frunţii. Acest tratament durează 30 minute şi va fi urmat obligatoriu de un duş, după care vă veţi simţi proaspeţi şi în formă. Acelaşi tratament este recomandat contra surmenajului intelectual, precum şi contra febrei musculare. Masajul cu oţet de mere stimulează şi circulaţia sângelui, mărind rezistenţa la frig.