ATACUL DE PANICĂ

Simptomele şi manifestările pot apărea re­pede, cu o accentuare graduală maximală, în 5-10 minu­te. Teamă exagerată, cu nelinişte nervoasă, psiho-moto­rie, tipic anxioasă, chiar halucinaţii, percepţia că inima bate puternic, iar respiraţiile sunt mult accelerate, până la o stare de sufocare. Nu lipsesc durerea toracică, trans­piraţiile reci, durerile la stomac, greaţa, ameţelile, zgo­mo­tele în urechi, frisoane sau chiar pierderea cunoş­tin­ţei. Atenţie: aceste manifestări sunt foarte asemănătoare cu cele ale atacului de inimă (infarct). Dacă se cunosc antecedente de suferinţă cardiacă, hipertensiune arterială, diabet sau o vizibilă obe­zitate, persoana trebuie dusă grabnic la spi­tal, pentru tratament intensiv. Adolescenţii şi tinerii adulţi nu sunt printre victimele ata­curilor de panică, ele vizând, mai ales, vârst­nicii. Aproape în totalitate, aceste mani­festări sunt percepute ca având o gravitate fără so­luţie de rezolvare, mai ales când ata­cul apare la persoane stresate, la anxioşi, depresivi, fiind mai tolerat de persoanele calme, relaxate psihic.

Crizele de panică pot debuta adesea imaginar, numai la gândul că cel în cauză trebuie să ajun­gă într-o mare aglomeraţie, ori într-o incintă în­chi­­să. Acest tip de atac de panică poate fi datorat unor cir­cum­stanţe neuro­psihice, stresante în mod permanent, acu­mulate cu tim­pul, nesesizate ori percepute, dar igno­rate. Organismul uman este dotat natural cu un meca­nism complex care pregăteşte răspunsul la expunerea în faţa unui pericol, într-un mod echilibrat, capabil să ducă la evitarea accidentului.

Manifestărilor de panică le corespund le­ziuni şi modificări în creier. Folosind imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN), studii medicale te­mei­nice au reuşit să evidenţieze anomalii în lobii tem­po­rali ai bolnavilor de atac de panică. Recent, alte cerce­tări au observat şi reduceri de volum, în aceleaşi zone afectate ale creierului, precum şi dilatări ale unei părţi din cornul temporal al ventriculului cerebral, modificări cauzatoare de hipoxie a fluxului sanguin, scăderea me­tabolismului glucozei, modificări electroencefa­lo­grafice (EEG). Mulţi suferinzi de atac de panică refuză exami­na­rea la tomograf sau prin rezonanţă magnetică, datorită construcţiei aparatului care seamănă cu un sicriu, consi­de­rându-l o experienţă oribi­lă. În asemenea situaţii stresante e necesară o pregătire a bolnavilor înaintea examinării. Nu se poate apela la o me­dicaţie tranchilizantă care viciază rezultatele. Prin­cipalul argument pentru care am insistat asupra acestor multiple modificări la suferinzii de atac cerebral este faptul că unele dintre ele le sunt comune şi altor mani­fes­tări clinice neuropsihice (scleroză multiplă, au­tism, de­presie, schizofrenie, sindrom maniaco-depresiv). E foar­te important ca tratamentul ales să fie foarte ju­di­cios elaborat, prin cooperarea dintre medic, bolnav şi apropiaţii săi.

Măsurile terapeutice. Până la punerea în prac­tică a numeroaselor tratamente anunţate pen­tru viitor (genetice, legate de telocite - există deja o importantă contribuţie românească) sau până la accesibilitatea folosirii celulelor stem, suferinzii de atac de panică pot accede la unele recomandări fiabile, lipsite de efecte supărătoare. Înainte de orice, trebuie evalua­tă severitatea cazului şi frecvenţa crizelor, iar pentru gestionarea stresului, a depresiei şi anxietăţii, se apelează la consilierea clinicia­nu­lui psiholog, care poate schimba compor­ta­mentul şi modul de gândire al acestor bolnavi. Astfel, se pot înlătura anxietatea de anticipaţie şi frica de a trece prin situaţii ce au declanşat crizele din trecut. Somnul suficient, evitarea fumatului, alcoolului, consu­mu­lui de cafea şi a meselor abundente seara târziu pot ajuta chiar mai mult decât multe medicamente.

Tratamentul medicamentos specific trebuie condus numai de medicul psihiatru, mai ales pentru persoanele ce nu mai pot face faţă la locul de muncă sau care au tendinţă accentuată de izolare. Recent, câteva studii au arătat că un tratament psihologic combinat cu produse de sinteză (psihoeducaţie şi medicamente), ţinut pe termen lung, de peste 5 ani, are rezultate mai bune faţă de tratamentul exclusiv cu medicamente. Pot fi utile şi respiraţiile de tip yoga şi, de asemenea, şe­din­ţe­le de me­ditaţie, care relaxează şi cresc încrederea în sine. Fe­mei­le bolnave de atac de panică trebuie să ştie că pilu­lele anticoncepţionale cresc vâscozitatea sângelui şi pot dăuna creierului şi altor organe. Pentru majorita­tea bol­navilor, pronosticul de vindecare este bun, deoa­re­ce cre­ierul poate asigura vindecarea, prin preluarea funcţiilor considerate pierdute de către alte părţi sănă­toase ale sale. Cel mai minunat organ, creierul!