Top 5 al plantelor care ridică imunitatea: Cătina, măceşele, tescovina, muşetelul şi teiul (I)

Ierburi de leac tradiţionale, aflate la îndemâna oricui, cele cinci plante deţin supremaţia absolută în materie de stimulare a imunităţii. Să nu vă lipsească din casă! Cum să le folosiţi, aflaţi din recomandările d-lui farmacist BOBARU

În lunile de iarnă, lupta pentru păstrarea sănătăţii este mai aprigă decât în orice alt anotimp. Viru­şii, bacteriile şi alte microorganisme dăunătoare atentează permanent la echilibrul organismului nostru, asaltul lor fiind ajutat de umezeală şi frig. Dacă ne întrebăm care este cheia sănătăţii, răs­punsul stă într-un singur cuvânt: imu­nitatea. Cum o putem ajuta să reziste la asaltul bolilor iernii este problema aflată la ordinea zilei în perioada sezonului rece. Şi de această dată, cele mai eficiente soluţii ne sunt oferite de farma­cia naturii, unde există medica­mente organice, fără egal în industria produselor de sinteză. Călăuză ne este din nou d-l farmacist Ion Bobaru, neîn­trecut cunoscător al ierburilor de leac. Cu bunăvoinţa obişnuită, ne-a pre­zentat, în amănunt, principalele plan­te imunostimulatoare, pe care le prelucrează în laboratorul vechii sale farmacii din centrul Brăilei. "Poate mai puţin cunoscute ca stimu­latoare ale angrenajului imunitar, cătina, măceşele, tes­covina, muşeţelul şi teiul deţin puteri imunopro­tec­toare cel puţin egale, dacă nu mai mari, în compa­raţie cu ierburile de leac de pe alte meleaguri. După aproape patruzeci de ani de experienţă ca farmacist, pot spune că aceste remedii naturale au trecut cu brio proba timpului. Produsele farmaceutice naturiste bazate pe plantele despre care vom discuta devin din ce în ce mai solicitate. Motivul este bine întemeiat: sunt eficiente şi sigure, ajutoare de nădejde în lupta cu bolile specifice sezonului rece”.

1. Cătina - cheia imunităţii

Boabe portocalii, cu gust acrişor, fructele de cătină sunt recunoscute drept cele mai eficiente şi complete polivitamine naturale, neegalate încă de nici un produs farmaceutic de sinteză. Rezistă pe ramuri şi după ge­ruri năpraznice, cu temperaturi sub 30 de grade, dove­dind o forţă vitală demnă de invidiat. Şi nu este de mirare, pentru că în boabele de cătină, natura a concen­trat substanţe terapeutice de excepţie, indispensabile sistemului imunitar, mai ales în perioada plină de boli a iernii.
Pe lângă minerale şi cantităţi însemnate de vita­mina C, arma secretă a cătinei este concentraţia ridica­tă de vitamina A şi betacaroten (puternic antioxidant natural, care contribuie la regenerarea ţesuturilor prin crearea de celule noi). Acest aliaj de substanţe vitale conţinute în fructele de cătină le transformă în veri­tabile bombe de sănătate, care ajută celulele siste­mului imu­nitar să ţină bolile iernii departe de noi. Nu întâm­plător, cătina rămâne la dispoziţia noas­tră iarna, ca un magic panaceu natural, ce reu­neşte parcă toate virtuţile celorlalte plante me­di­cinale. Iată câteva posibilităţi de a o prepara, după reţete vechi, dar eficiente, oferite de domnul far­macist Ion Bobaru.

Decoct de cătină

La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de fructe uscate şi mărunţite. Preparatul se fierbe la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. După ce se filtrează, se poate păstra la frigider cel mult trei zile. Doza: Un tratament compus din 2 linguri pe zi (30 ml), dimineaţa şi seara, este deosebit de eficient pentru fortifi­carea întregului orga­nism. Pentru efec­te optime, cura se ţine trei săptă­mâni.

Sirop de cătină

Se amestecă 500 ml decoct de cătină (preparat în modul prezentat mai sus) cu 500 g miere de tei lichidă. Decoctul cald se toarnă peste miere şi se ameste­că până la omogenizare. Siropul se trans­feră în recipiente din sticlă sterili­zate şi se păs­trează în frigider. Doza: se recomandă 5 ml (o lingu­riţă), de trei ori pe zi, pentru copii, şi dublu pentru adulţi. Consumat cu regularitate, siro­pul ne fereşte de ră­ceală şi gripă.

Tinctură de cătină şi propolis

Se pun într-un borcan cu filet 20 g de cătină uscată, măcinată groscior, şi 10 g de propolis praf. Peste ames­tec se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioa­dă se filtrează şi se pune la decan­tat, în frigider, încă 6 zile. La final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată va fi păstrată în sticluţe închise la culoare.
Pentru creşterea imunităţii sunt indicate 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile, timp de 3 luni.

Pastă de cătină şi miere

Mierea conservă şi potenţează prin­ci­piile active ale cătinei, preparatul fiind un veritabil medicament na­tu­ral. Este foarte gustos şi simplu de obţinut în gos­po­dărie. Iată cum trebuie procedat: cătina se zdro­beşte în­tr-un mojar şi se amestecă cu miere de albine poli­floră, în proporţii egale (de exemplu, la 100 g de cătină se adaugă 100 g de miere si aşa mai departe). Pasta se păs­trează la rece, în borcane de sticlă, în locuri ferite de lumină. Doza optimă este de o linguriţă de trei ori pe zi, înainte de fie­care masă. Pentru efecte sigure şi de durată, cura se ţine cel puţin 3 luni.

2. Măceşele - vitamina C la superlativ

Se află la mare concurenţă cu fructele de cătină şi, cu toate că nu au o structură la fel de bogată în prin­cipii active, deţin recordul în ceea ce priveşte concen­traţia ridicată de vitamina C. Studiile arată că în pulpa măceşelor natura a depozitat de cincizeci de ori mai multă vitamina C decât în lămâi şi de două sute de ori mai multă decât în mere. Vitamina C cuprinsă în mi­cile boabe colorate în roşu aprins se asimilează foarte repede în organism şi este de două ori mai eficientă decât echivalentul ei de sinteză. În fructe sunt prezente şi alte substanţe valoroase pentru sistemul de apărare al organismului: vitaminele A şi E, o parte din com­plexul B şi vitamina K. În plus, măceşele reprezintă şi un mineralizant de excepţie, fiind bogate în magneziu, calciu, fier, fosfor, potasiu, seleniu şi zinc. Toate aceste principii active încurajează formarea anticorpilor care luptă împotriva viruşilor şi bacteriilor ce invadează or­ganis­mul, alungând infecţiile şi bolile. Pentru a folosi din plin puterea ascunsă în fructele măceşului, farma­cistul Ion Bobaru reco­man­dă câteva preparate de obţi­nut în gospo­dărie.

Pulberea

Este cel mai eficient medicament, deoarece substanţele binefăcătoare din fructe rămân nealterate. Se obţine prin măcinarea mă­ceşelor uscate, în râşniţa de cafea, până se transformă într-un praf fin. Pentru că sâmburii sunt foarte tari, vor rămâne întregi în făina rezultată şi trebuie să îi sepa­răm prin cernere. Pulberea se păstrează în reci­piente de sticlă închisă la culoare, în locuri răcoroase, ferite de lumină. Doza: este efi­cien­tă dacă se consumă câte o linguriţă, de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă. Efectul este sporit dacă ţi­nem praful sub limbă, apro­ximativ 2-3 minute, înainte de a-l înghiţi.

Macerat de măceşe la rece

Poţiunea se obţine turnând peste 2 linguriţe (10 g) de măceşe uscate şi zdrobite o cană de apă rece. Se acoperă şi se lasă la macerat 24 de ore, timp în care preparatul tre­buie amestecat de 3-4 ori. După această perioadă, li­chidul se strecoară şi poate fi băut. Doza: sunt reco­mandate două căni pe zi, dimineaţa şi seara, vreme de două săptămâni. Puterea energizantă a măce­şelor este sporită dacă îndulcim licoarea cu o linguriţă de miere de albine şi adăugăm câteva picături de zea­mă de lămâie.
Precizarea farmacistului: "Maceratul valo­ri­fică principiile active ale plantei mai bine decât infu­zia, pentru că, prin fierbere, o parte din vitamina C se inactivează. Procedeul de macerare la rece păstrează intactă vitamina C, dar totuşi, extracţia substanţei nu este totală”.

Tinctura de măceşe şi rozmarin

Este un preparat care nu ar trebui să lipsească din farmacia casei, mai ales în sezonul rece, deoarece reu­neşte forţele protectoare a două plante me­dicinale. Rozmarinul întăreşte siste­mul nervos, ne apără de afecţiunile cardia­ce şi previne nevralgiile.
Ingrediente: pentru a obţine tinc­tura mixtă avem nevoie de 20 g (o lin­gură cu vârf) de pulbere de mă­ceşe şi 10 g (două linguriţe) pulbere de roz­ma­rin.
Mod de preparare: Plantele se amestecă într-un recipient de sticlă şi peste mixtură se toarnă 200 ml alcool alimentar de 70 de grade. Închidem recipientul şi lăsăm preparatul la ma­cerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se ţine în frigider, încă 6 zile, pentru decan­tare. Tinctura rezultată se păstrează în sticluţe în­chise la culoare. Doza: se iau 20-30 de picături, dizol­vate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă.
Precizarea farmacistu­lui: "Pe lângă efectul de creş­tere a imunităţii, tinc­tura compusă de măceşe şi rozmarin are proprietăţi tonic recon­fortante şi anti­piretice, adică reduce tempera­tura crescută a corpului în caz de febră”.

Mixtură din măceşe şi condimente

Concentrează puterea unor medicamente naturale de excepţie care, amestecate în proporţiile cuvenite, au uimitoare efecte imunostimulatoare.
Ingredientele de care avem nevoie sunt următoa­rele: 4 linguriţe de măceşe uscate şi măcinate groscior (echivalentul a 20 g); 2 linguriţe de rozmarin (10 g); o linguriţă de usturoi pulbere (5 g); un vârf de cuţit de praf de pătrunjel (aproximativ 2-3 g ) şi un litru de apă.
Mod de preparare: Într-un vas se amestecă mai întâi plantele, apoi se toarnă apa şi se pune la fiert. După ce licoarea a dat în clocot, se mai lasă la foc mic încă 5 minute. La final, se completează cu apă fierbin­te, până la un litru, şi se mai lasă 30 de minute în re­paus. Se strecoară. Poate fi îmbunătăţită prin adaos de miere. Doza: sunt recomandate două căni pe zi, timp de o săptămână. Chiar dacă nu are un gust foarte plă­cut, mixtura întăreşte organismul, asigurându-i nece­sarul de vitamine şi antibiotice naturale.
Avertizarea farmacistului: "Indiferent ce pre­parat din măceşe doriţi să obţineţi, îndepărtaţi se­minţele, deoarece nu au valoare terapeutică, în schimb au o capacitate iritantă mare”.

3. Tescovina - asul antioxidanţilor

Pasta care rămâne în urma extragerii mustului din strugurii negri şi roşii nu poate lipsi din topul forti­fiantelor sistemului imunitar. Coaja şi pulpa presată a strugurilor concentrează toate calităţile terapeutice ale viţei de vie, cunoscută de milenii drept izvor de sănă­tate şi energie. Proprietăţile farmaceutice ale tesco­vinei au fost detaliate şi argumentate pe larg într-un articol precedent, care s-a bucurat de foarte multă aten­ţie din partea cititorilor revistei Formula AS. Dacă atunci am explicat cum acţionează tescovina în vin­de­carea diferitelor boli, acum vom insista asupra mo­dului în care ea întăreşte mecanismele de apărare ale corpului nostru. Rolul principal îl are resveratrolul, an­tioxidantul magic descoperit de cercetătorii seco­lului XXI. Printr-un miraculos mecanism natural, stru­gurii secretă această substanţă pentru a se apăra de ciuper­cile şi bacteriile parazite. Prin urmare, resve­ra­trolul are o pronunţată amprentă defensivă şi joacă un dublu rol: repară stricăciunile şi atacă intruşii. Ajuns în orga­nismul uman, îndeplineşte ace­leaşi funcţii: vindecă şi protejează. Resveratrolul este cel mai puternic antioxi­dant existent în natură, deci are menirea de a împiedica degradarea celulelor din toate tipurile de ţesuturi. Molecula antioxidantă îndrumă batalioanele de celule ale sistemului imunitar să atace agenţii patogeni inva­datori (de la microbi la celule cancerigene) şi, în ace­laşi timp, încurajează repro­ducerea celulelor sănă­toase. Alături de resveratrol, în tescovină sunt mobi­lizate şi alte substanţe valoroase pentru imunitate: vitaminele A, C şi P, fierul, potasiul, magneziul şi calciul. Pe lângă formulele farma­ceu­tice de bază (prezentate pe larg în articolul anterior), dom­nul farmacist Ion Bobaru recomandă alte reţete, pentru imunitate.

Pulberea

Se obţine prin măcinarea cât mai fină a tescovinei uscate şi cernute. Se consumă câte o linguriţă, de trei ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă. Pentru un efect sporit, praful trebuie ţinut sub limbă, aproximativ 2-3 minute, înainte de a-l înghiţi. O cură durează trei săptămâni, cu o săptămână de pauză.
Recomandarea farmacis­tu­lui: "Pulberea este produsul cu cea mai mare cantitate de resveratol şi cea mai mare valoare imunitară. După cum am mai explicat, marele avantaj al tescovinei este că poate fi recomandată şi celor care suferă de diabet, deoarece zahă­rul conţinut de struguri a trecut în must”.

Infuzie din tescovină

Se prepară simplu, adău­gând peste două linguriţe de tescovină uscată şi mărunţită o cană de apă clocotită. Se acoperă şi se lasă la infuzat 10 minute. Sunt recomandate 3 căni pe zi, înainte de fiecare masă.

Ceai din tescovină şi busuioc

Echilibrează activitatea întregului organism prin combinarea efectelor calmante ale busuiocului cu acţiunea tonică a tescovinei.
Poţiunea se obţine astfel: într-un recipient se ames­tecă două linguriţe de tescovină us­cată (10 g) cu o cană de apă (250 ml) şi se pune la fiert. După ce a dat în clocot, preparatul se mai lasă la foc mic încă 15 mi­nute. Se completează lichidul evaporat cu apă fier­binte, până ajungem din nou la o cantitate de 250 ml, şi se adaugă o linguriţă de pulbere de busuioc (5 g). După ce a fost lăsat 30 de minute în repaus, ceaiul se stre­coară şi poate fi băut. Pentru efecte optime, puteţi adăuga scorţişoară şi miere de albine. Sunt reco­mandate două căni pe zi, dimi­neaţa şi seara.

Tinctură de tescovină şi arnică

În reacţie cu alcoolul, extracţia principiilor active din cele două medicamente naturale este potenţată şi conservată mai bine, ceea ce trans­formă tinctura combinată într-un preţios elixir pentru sănătatea întregului organism.
Tinctura se prepară într-un borcan de sticlă, în care se amestecă 20 g de tescovină uscată (o lingură cu vârf) cu 10 g arnică (două linguriţe). Peste plante se toarnă 150 ml al­cool alimentar de 70 de grade şi borcanul se închide ermetic. Li­coarea se lasă la ma­cerat 10 zile, timp în care recipientul tre­buie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final se separă par­tea lichidă şi se de­po­zitează în sticluţe în­chise la culoare. Doza recomandată este de 20 de picături pe zi, vreme de trei săptă­mâni. După o săp­tă­mână de pauză, cura poate fi reluată.
Completarea far­­macistului: "Uti­li­za­tă sub formă de un­guent sau gel, arni­ca se numără printre cele mai puternice antiinfla­matoare din farmacia verde. Admi­nistrată sub formă de tinc­tură, 20 de picături odată, are efecte sedative, dar şi bacteriostatice, ceea ce înseamnă că împiedică dez­voltarea bacteriilor. Aceste calităţi completează ac­ţiunea antioxidantă a resvera­trolului din tescovină, tinctura mixtă întărind şi stimu­lând toate celulele sistemului imunitar”.

Sirop din tescovină

Este recomandat mai ales copiilor anemici, cu un sistem imunitar deficitar sau celor care nu au poftă de mâncare. Se prepară simplu, amestecând 100 ml ceai din tescovină (preparat după metoda descrisă mai sus) cu 100 g miere de albine şi 300 ml suc natural de por­to­cale (dacă este posibil, se poate folosi şi suc de mă­ceşe proaspete, obţinut prin simpla stoarcere a fruc­telor). După omogenizare, siropul se păstrează în frigi­der. Doza optimă pentru copii este de 3 linguriţe pe zi, înainte de fiecare masă. Pentru adulţi, este recoman­dată o cantitate dublă. Cura durează trei săptămâni, cu o săptămână pauză, şi se reia dacă este nevoie.
Recomandarea farmacistului: "Pentru prepa­ratele farmaceutice, recomand tescovina obţinută din soiurile de viţă autohtonă, românească, aşa-numiţii «hibrizi direct producători». Pot argumenta că stru­gu­rii româneşti produc mult mai mult resveratrol. Drept dovadă stă faptul că via autohtonă este mai rezis­tentă la boli şi la atacul dăunătorilor (mana, făinarea, putregaiul cenuşiu, păianjenul, afidele etc). Prin urmare, cantitatea de resveratrol din strugurii româneşti este atât de mare, încât aceştia nu mai nece­sită combaterea paraziţilor prin stropire. Spre deose­bire de strugurii autohtoni, care se apără singuri, soiurile considerate nobile ( Feteasca Neagră, Merlot, Pinot Noir etc.) sunt foarte sensibile la boli si dău­nă­tori, fiind necesară stropirea cu fungicide şi insec­ti­cide de cel puţin 8-10 ori pe sezon. Toate aceste deta­lii demonstrează că efectele antioxidante şi antiseptice ale tescovinei din viţa de vie autohtonă sunt conside­rabil mai mari decât cele ale produsului similar, obţi­nut din soiurile de import”.

Preparate galenice

În creuzetele din laboratorul farmaciei Faltis, dom­nul Bobaru îmbină virtuţile primelor trei plante medi­cinale de top pentru a obţine siropul de imunitate. Poţiu­nea conţine cătină, măceşe şi tes­co­vină, fiind un adevărat elixir pentru toate componentele sistemului imu­nitar.
Alături de măceşe, tescovina face parte şi din com­poziţia siropului orexigen, preparat care conţine şi alte plante care sprijină imunitatea, cum ar fi ginsengul şi cicoarea, toate sub formă de extract fluid. Siropul orexigen este un puternic întăritor imunitar şi un excelent medicament natural pentru cei care suferă de ane­mie.

Farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Far­macia Faltis din Calea Galaţi numărul 29, Brăila, tel. 0239.61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com.
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor”, acordat de colegiul Farmaciştilor din România.
(În numărul viitor: Muşeţelul şi Teiul)