Îngrijorările în legătură cu viitorul cărţii, cu scăderea interesului pentru lectură lasă loc timp de cinci zile unui vacarm de voci care vorbesc la microfoane despre noile apariţii, unei înghesuieli fremătătoare pe culoarele dintre standuri, cozilor la autografe, dezbaterilor şi meselor rotunde. E ca o mare petrecere de familie la care participă toate generaţiile. Pe drumul întins de la Piaţa Scânteii la Pavilion, şirurile de oameni care vin cu mâinile goale se intersectează cu şirurile celor care pleacă purtând sacoşe cu cărţi. E un spectacol tonic, ce atenuează pesimismele. La Gaudeamus-ul de anul acesta m-am bucurat să am noi confirmări că literatura română e într-o perioadă fastă, că în ciuda manevrelor descurajante şi a dispreţului oficial faţă de cultură şi instituţiile ei scriitorii îşi văd de treabă. Mi-a atras atenţia în primul rând recolta bogată de romane româneşti. Mulţi dintre cei mai buni prozatori ai momentului, aflaţi la vârsta când - spun statisticile - se scriu îndeobşte capodoperele, între 40 şi 50 de ani, şi-au lansat la Târg volume noi. Sunt foarte curioasă şi abia aştept să citesc noul roman al Florinei Ilis apărut la Cartea Românească, Vieţile paralele, în care, pe aproape 700 de pagini, încearcă să se apropie de adevărul vieţii, morţii şi posterităţii lui Mihai Eminescu. E de presupus că se vor stârni discuţii aprinse în jurul acestui roman-document, despre care editorul ne avertizează că "va bulversa în totalitate orizontul de aşteptare al cititorului”. Alt scriitor puternic şi original, dedicat cu obstinaţie profesiei sale unice de romancier, Radu Aldulescu, a adus la Gaudeamus al optulea titlu nou din 1993 încoace, Cronicile genocidului (tot la Cartea Românească), în care îşi ia materia epică din ceea ce am trăit cu toţii din 1989 până azi. Şi Filip Florian - după cum aţi putut afla în interviul din numărul trecut al revistei noastre - a publicat la Polirom o nouă carte, "Toate bufniţele”. Romanele lui precedente (traduse cu succes în zece limbi), îmi fac poftă de noile poveşti, fiindcă îi împărtăşesc părerea: "fără poveşti, sufletele s-ar usca, s-ar topi, şi lumea ar arăta ca un pustiu”. La fel gândesc şi personalităţi ce s-au făcut cunoscute în alte genuri literare - critică, eseistică, traduceri - şi care în această toamnă au debutat sau au recidivat în proza de ficţiune: Simona Sora cu "Hotel Universal” (Polirom), Ioana Pârvulescu - "Viitorul începe luni” (Humanitas), Radu Paraschivescu - "Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri” (tot Humanitas). La toţi aceştia, publicul atras de numele şi renumele lor a făcut coadă pentru autografe. Dar cea mai lungă coadă a fost la noul volum al lui Andrei Pleşu, "Parabolele lui Isus. Adevărul ca poveste”, desemnat de juriul "României literare” Cartea anului 2012 şi care s-a vândut ca pâinea caldă (e şi un preţios cadou de Crăciun pentru oricine). Alt autor în jurul căruia au forfotit admiratorii e "clasicul în viaţă” Emil Brumaru, care şi-a lansat volumul III din eleganta serie de Opere de la Polirom, conţinând scrisori adresate în timp confraţilor. O comoară autobiografică înrudită cu alchimia poemelor lui. Best-seller non fiction a fost eseul lui Lucian Boia, "De ce este România altfel” (Humanitas), în care, parcurgând rapid istoria ţării noastre, identifică o serie de particularităţi ce se regăsesc şi în evenimentele de pe scena politică actuală. Părerea istoricului e că o privire critică şi cât mai puţin îngăduitoare e absolut necesară acum pentru a separa mediocritatea şi impostura de valoare, fiindcă lucrurile care nu merg bine le strică şi pe cele care funcţionează. Ţin să vă semnalez şi un volum excepţional de istorie a comunismului românesc, apărut la Editura Compania şi datorat lui Dorin-Liviu Bîtfoi: "Aşa s-a născut omul nou. În România anilor '50”. Un proiect pentru care autorul a adunat şi sistematizat un material uriaş, nu doar din bibliografie, arhive şi presă, ci şi din filme, jurnale de actualităţi, emisiuni radiofonice, mărturii orale, scrisori particulare etc. Din toate acestea se alcătuieşte tabloul complet al deceniului românesc '50-'60 în care îşi are rădăcina "omul recent” cu toate ale lui. Văd că am depăşit deja spaţiul şi n-am apucat să menţionez decât o mică parte dintre apariţiile româneşti de interes, cu care editurile s-au luat la întrecere.
Ca să nu mai vorbesc de traduceri, care au silit cumpărătorii la opţiuni chinuitoare căci, chiar cu reduceri, ţi-ar trebui un sac de bani pentru tot ce te tentează. Oricum, m-am întors de la Gaudeamus abia cărându-mi achiziţiile, şi acum, că vine iarna, mă bag în bârlog cu provizii despre care vă voi povesti pe măsură ce le citesc.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
