TEODOR BACONSCHI - "Am multe de spus. Ştiu că pot aduce ceva nou în politică”

Teolog de formaţie, cu doctorat la Sorbona, scriitor din vocaţie, diplomat de carieră, începând ca ambasador (Vatican, Lisabona şi Paris), apoi ca secretar de stat şi, mai târziu, ministru de Externe, Teodor Baconschi este un ilustru reprezentant al elitei intelectuale din România, care s-a decis să se înroleze activ în politică. Pentru scurt timp, a fost prim-vicepreşedinte al PDL, creând, în paralel, Fundaţia Creştin-Democrată, al cărei preşedinte este. Pe 9 decembrie candidează la funcţia de senator într-un colegiu din Iaşi

"Am făcut politica ţării mele”

- Stimate domnule Teodor Baconschi, v-aţi afir­mat ca diplomat şi aţi avut un parcurs strălucitor în această carieră. De ce aţi simţit nevoia să treceţi din corpul tehnic guvernamental în politica partinică? Nu regre­taţi pasul făcut?

- Nu am motive să regret acest pas. În postura de mi­nistru de Externe am făcut politica ţării mele, iar nu una tri­butară unui anume partizanat politic. În plus, ştiu că pot aduce ceva nou. Am multe de spus, am o ex­pe­rienţă diplomatică solidă, care mă califică pentru aceas­tă cale. Am demonstrat prin rezultate că buna pregătire, califi­carea, munca asiduă, lipsa oricărei agende as­cun­se, încrederea în eforturile de traducere ale prin­cipiilor binelui comun - sunt avantaje nete în orice împrejurare politică.

- Sunteţi liderul FCD, o organizaţie care încearcă să impună la noi conceptul de democraţie creştină. Ce aţi reuşit până acum din ce v-aţi propus?

- Coagularea valorilor creştin-democraţiei în Ro­mâ­nia, asta îşi propune FCD. Am ţinut cont însă de spe­cificul creştin-ortodox al majorităţii românilor. Am avut numeroase acţiuni (conferinţe, colocvii, simpo­zi­oa­ne, traininguri, lansări de carte etc.) prin care am ca­pacitat o seamă de oameni, tineri în special, sensibili la valorile creş­tin-democrate. Succesul dezbaterilor care s-au des­fă­şurat nu doar în Bucureşti, ci şi în alte oraşe din ţară, m-a de­terminat să înfiinţez la Timişoara, Cluj, Si­ghi­şoara, Mediaş, Braşov filiale al FCD, prin care încercăm co­nectarea elitelor locale la marile curente doctrinare. În fond, creştin-democraţia a făcut Uniunea Europeană. De vreme ce suntem membri în acest club select, măcar să ne familiarizăm cu ideile lui.

"Sunt mândru că mă trag din Basarabia”

- V-aţi depus candidatura parlamentară la Iaşi, un oraş foarte aproape de graniţa cu Basarabia, din care vă trageţi pe linie paternă. Tatăl dvs., scriitorul A. E. Baconsky, a făcut parte dintr-o familie de preoţi şi învăţători basarabeni. Con­tează legăturile acestea de sânge, în vreun fel, pentru dvs.? Aveţi o legătură de su­flet cu această parte a Ro­mâniei, vremelnic desprin­să de ţară?

- Sunt foarte mândru de originile familiei mele, pe care nu le uit nicicând. Nu cred să existe ro­mân care să nu fie mândru de rădăcinile sale. Aş aminti de existenţa multor preoţi în familia mea, iată un motiv în plus să mă simt acasă la Iaşi, un­de exis­tă încă o vi­guroasă credinţă. Prezenţa, aici, a moaştelor Sfintei Cu­vioase Paras­che­va, înseamnă şi pentru mine o bine­cu­vân­tare. Fiind ministru de Externe, am contribuit de­cisiv la înfiin­ţa­rea Grupului de state care sprijină par­cursul european al Republicii Mol­dova, am susţinut cauza Chişinăului în toate întâl­nirile rele­van­te pe care le-am avut cu omologi de-ai mei, timp de 25 de luni, cât a durat mandatul, am înfiinţat do­uă consu­late gene­rale la Bălţi şi Cahul, am inaugurat Insti­tutul Cultural Român "Mihai Eminescu” de la Chi­şinău, am refăcut echipele de diplomaţi acreditaţi în Re­publica Moldova, trimiţând oameni foarte bine calificaţi, cu experienţă relevantă în lumea occidentală, am pregătit şedinţa comună de anul acesta dintre guvernul nostru şi cel din Republica Moldova. Apoi, întreaga mea activi­tate diplo­ma­tică şi ca ministru de Externe a însemnat implicit şi o afir­mare a rădăcinilor mele. Am sprijinit câteva pro­iec­te extrem de importante pentru prietenii noştri de la Chi­şinău: construcţia gazoductului Iaşi-Un­gheni, conec­ta­rea reţelelor energetice, proiecte trila­te­rale, în care am implicat şi Israelul, prin care să conso­lidăm capacitatea de export a industriei uşoare de peste Prut. La Bucureşti s-au desfăşurat consultări cu repre­zen­­tanţii Rusiei şi Ucrainei pentru conflictul trans­nistrean. E o premieră pentru diplomaţia româ­neas­că. Relaţia cu Republica Moldova a fost o prio­ritate a mandatului meu, în toate cele 25 de luni, când m-am aflat la con­du­cerea MAE. A lucra, fie la vedere, fie dis­cret, cum se întâmplă adesea în mediul diplomatic, pentru împrospătarea relaţiilor cu principalul partener strategic al României, SUA - ţin să vă amintesc, am semnat şi Tratatul pentru scutul anti­ra­chetă -, în­seamnă un aport implicit pentru consolidarea şi readu­cerea pe orbita occidentală a întregii regiuni.

Iaşi-România-Europa

- Cu ce argumente speraţi să-i convingeţi pe elec­torii dvs. ieşeni?

- În Iaşi sunt acasă. Dincolo de rădăcinile mol­do­veneşti ale familiei mele, este reconfortant să faci pro­iecte, să aduci oamenii împreună la aceeaşi masă, să-ţi doreşti să pui umărul la reechilibrarea şi dezvoltarea acestui minunat colţ de ţară. Iată de ce, dintre cele câteva variante de lucru oferite de conducerea ARD, am preferat Colegiul 4 din oraşul Iaşi. Este un colegiu care cuprinde Cartierul Copou, aşadar, inima uni­ver­si­tară a acestui oraş. Dar mai am în colegiu şi trei car­tiere mari: Păcurari, Alexandru cel Bun şi Dacia, în care sunt bucu­ros să întâlnesc oameni de toate cate­go­riile sociale, ma­jo­ritatea foşti angajaţi ai marilor între­prinderi astăzi inexistente. Problemele sociale ale acestora din urmă mă preocupă în mod deosebit. Cum poate fi cuplată viaţa universitară cu viaţa economică a oraşului? - iată o întrebare la care nu s-a răspuns încă. Ideea mea este că cele peste 11.000 de cadre di­dactice angajate în educaţia ieşeană, alături de cele câteva sute de cercetători ieşeni, pot deveni motorul prin­cipal al economiei acestui spaţiu. Pot aduce expe­rienţa mea internaţională, relaţiile pe care mi le-am construit în timp pentru revigorarea Iaşului - iată de ce am ales acest oraş şi acest colegiu, în special.

- Ce aţi vrea şi credeţi că aţi putea face pentru Iaşi, din postura de parlamentar?

- Profilul oraşului Iaşi demonstrează că excelenţa vieţii universitare continuă să constituie cea mai im­por­tantă resursă lo­cală. Cerce­tarea ie­şea­nă, şcoala de in­ven­tică, per­for­manţele spe­cia­liştilor în IT sunt recu­nos­cu­te pe mul­te me­ridiane. Din pă­cate, aşa cum se-ntâmplă la noi în nenu­mă­rate alte do­me­nii, gestionarea acestor imense resurse lo­cale lasă de dorit, ceea ce explică exo­­dul creie­re­lor, sub­fi­nanţarea cer­cetării, palida utili­zare a impor­tan­telor invenţii şi cer­cetări existente de­ja. Alături de câţiva profesori uni­ver­si­tari, împreună cu câţiva celebri cer­ce­­tă­tori, am propus şi semnat deja la Casa Cărţii din Iaşi un Angajament care-şi do­reşte să fie un pact din­colo de simpatiile şi antipatiile politice, în vederea re­vi­gorării vieţii universitare şi a edu­caţiei, în general, pen­­tru maxima capa­ci­ta­re a tu­turor entităţilor ac­tive în cercetare. Este un Anga­ja­ment care-şi pro­pune să coa­lizeze toate forţele politice, institu­ţiile de învăţământ, orga­ni­zaţiile civice şi mediul de afaceri din Iaşi. Ex­pe­rienţa mea diplomatică şi cea de ministru de Ex­ter­ne vor aduce altă pers­pec­tivă şi posibilităţi de rezolvare în aceste proiecte - unele, vechi, dar care bat pa­sul pe loc, cum ar fi aeroportul şi racordarea oraşului la in­fra­structura europeană şi la cea care leagă UE de Eu­ropa de Est. Lipseşte o pers­pec­tivă unitară, de an­sam­blu. Oraşul Iaşi trebuie să-şi regăsească statutul euro­pean, fiind un nod pentru politica regională de vecină­tate. Iaşi-România-Europa - acesta este proiectul meu la care intenţionez să-i ca­pa­citez şi să-i coalizez pe toţi ieşenii şi pe locuitorii din apropiere. Acest nod regional în care poate fi trans­for­­mat Iaşul înseamnă, obligatoriu, şi o infrastructură adecvată: Coridorul IX, Coridorul eu­ro­pean Marea Bal­tică-Marea Neagră - iată cele mai im­portante pro­iecte de infrastructură care vor putea atrage consistente fonduri europene. Parteneriatul Estic poate aduce de asemenea fonduri europene, coalizând for­ţe şi energii plasate şi în afara, şi la graniţa UE. Un ul­tim as­pect, dar nu cel din urmă, voi folosi bunele re­laţii inter­na­ţio­nale pe care le am pentru a face lobby în vederea atragerii de investitori străini. Din păcate, în ultima vreme, investiţiile străine în Iaşi au scăzut vi­zi­bil...

- Vorbind de Basarabia, vorbim şi de un sentiment de dragoste de patrie şi de neam. Dacă n-am avea acest simţământ, nu ne-ar interesa ce se întâmplă cu românii din teritoriile rupte de România. Vorbim, aşa­dar, despre naţionalism. Naţionalismul este spe­cific Drep­tei, dar Dreapta se teme de naţionalism. Se teme şi de noţiunea de "dreapta”, încercând s-o în­dul­ceas­că prin alăturarea cu aceea de "centru”. Între timp, Stânga de la noi a preluat ea steagul naţionalis­mului. Cum s-a în­tâmplat asta? Nu credeţi că Dreap­ta ar trebui să-l re­cupereze?

- În teorie, lucrurile ar putea sta cum le sugeraţi dvs. Realitatea românească e însă mai complicată. Na­ţio­nalismul românesc, în partea lui frecventabilă inte­lec­tual, pentru că e şi o parte care propovăduieşte cri­ma, parte ce trebuie respinsă categoric, a fost grav com­pro­mis în perioada comunistă. Mă refer la meta­mor­foza suferită de regimul impus de tancurile sovie­tice, care din co­munist-internaţionalist a devenit na­ţional-comunist. Naţionalismul a fost ingredientul care a favorizat cons­truc­ţia unui regim de tip stalinist, în anii 1970-1980. S-a ajuns la situaţia în care corifeii na­ţio­nalismului ro­mâ­nesc, din 1965 încoace, să spu­nem, au fost stâlpii pro­pa­gandei regimului comunist. De aceea, intelectualii de dreapta autentici, care nu puteau să fie decât anti­co­mu­nişti, au evitat asocierea cu na­ţio­nalismul, tocmai pentru că el fusese confiscat de către partidul comunist. Şi după 1989, tot Stânga a folosit naţionalismul pentru a ma­nipula electoratul împotriva unor lideri politici reveniţi din Occident (Raţiu, Câm­peanu), împotriva investitorilor străini (nu ne vindem ţara!), cu scopul ca vechile reţele ale no­men­claturii şi Securităţii să se menţină la putere. Ceea ce, în linii mari, putem spune că au şi reuşit. Mo­delul este cel rusesc. Nu înţeleg cum unii membri ai PNL, care au con­tribuit la orientarea spre Occident a Ro­mâ­niei, nu iau atitudine în faţa acestor derapaje. De la partidul lui Dan Voiculescu nu aştept nimic bun. Dar în PSD şi mai ales în PNL sunt personalităţi care nu agreea­ză acest soi de derapaje anti-occidentale. Dreap­­ta nu va putea să recupereze tema naţionalistă decât atunci când, prin educaţie, electoratul, în marea lui majo­ritate, va de­veni imun la manipulările Stângii, care are un lung exer­ciţiu de utilizare a unui fals discurs naţionalist. Doar edu­caţia poate să vindece această schizofrenie în care trăim de mai multe decenii, în care Stânga comunistă este naţionalistă şi nu internaţio­na­listă, cum se întâmplă de regulă, iar Dreapta antico­mu­­nistă este mai cosmopolită, pro-europeană, dar pen­tru o Europă a naţiunilor şi aparent mai pro-glo­ba­­lizare.

- PDL este un partid cu orien­tare doctrinară - declarat de dreap­ta. Cât de bine credeţi că a slujit-o, cât a fost la guvernare?

- Cred că prioritatea guvernului Boc a fost ca vasul numit România să nu se scufunde în furtuna crizei eco­nomice mondiale. Agenda a fost deter­mi­nată de raţiuni pragmatice şi nu doctrinare. Nu poţi judeca un gu­vern după cât de conforme doc­tri­nei au fost unele sau altele din mă­su­rile economice adoptate în cea mai gravă criză eco­no­mi­că pe care o cunoaşte întreaga lume, de la 1929 încoa­ce.