Vă place Bach? Dar Enescu?

Muzica simfonică coboară din Caleaşca Aurită

Câţiva tineri instrumentişti români au avut iniţiativa extraordinar de îndrăzneaţă de a o lua la picior prin ţară, pentru a "democratiza” accesul muzicii simfonice în zone unde ea nu a pătruns niciodată. Iar magia a funcţionat

Atmosferă intimă, trei sfeşnice, fiecare cu câte cinci lumânări, aşezate pe scenă, acolo unde, alături de cei trei tineri instrumentişti, se află şi 200 de spectatori, aşezaţi cuminţi pe scaune. Sala Radio este arhiplină, se stă şi în picioare. O vioară, o violă şi un violoncel. Se cântă "Varia­ţiunile Goldberg”, mai bine de o oră, fără aplau­ze, fără pauze, apoi, la final, pu­blicul îi aclamă pe Corinne Chapelle, Răzvan Po­po­vici, invitaţii lui Răzvan Suma, care pe 7 noiembrie încheie astfel la Bucureşti turneul naţional "Vă place Bach?”. Cu fix o săptă­mână înainte, tot la Sala Radio, violonistul Ga­briel Croitoru şi pianistul Horia Mihail încheiau un turneu inedit, "Vioa­ra lui Enescu la sate”... O toam­nă efer­vescentă pentru aceşti instrumentişti tineri, dar foarte experimentaţi, care îşi arată strălucirea în turnee naţio­nale, ce au parte de mare succes de public. Muzica simfonică se deschide dialogului pu­blic...

În Clujul natal

În luna martie, clujeanul Răzvan Suma a strâns peste 5000 de spectatori în cele opt oraşe prin care a concertat, în prima parte a turneului "Vă place Bach?”. Curajos, el a pornit în primul său tur­neu solo cu o mare provocare: să devină primul român ce inter­pretează, într-un singur concert, inte­grala suitelor pen­tru violoncel solo scrise de Johann Sebastian Bach. După reuşita primei părţi a turneului, Răzvan a lansat un dublu CD cu aceste suite, a devenit pentru a doua oară tată, apoi a pornit din nou la drum, în octombrie. Cea de-a doua parte a turneului avea să îl aducă, în sfârşit, în oraşul din care a pornit spre marea perfor­manţă.

- Înainte de a porni în acest turneu ai declarat că este un vis al tău din adolescenţă. Cum îţi închi­puiai atunci că se va derula? Realitatea a depăşit aştep­tările?

- Este adevărat. A fost un vis de-al meu, poate cel mai îndepărtat sau pe care-l vedeam uneori intangibil. Acum mă uit în spate şi îmi dau seama că performanţa este mare, nu numai pentru că am cântat toate suitele de Bach într-un concert, ci le-am cântat de 20 de ori. Practic, acel zid, pe care-l vedeam înainte de netrecut, l-am escaladat de mult mai multe ori decât îmi propu­sesem la început. Da, din punctul meu de vedere, realitatea mi-a depăşit aşteptările.

- Ai simţit diferit răspunsul publicului de la o zonă la alta a ţării?

- Deja cunosc foarte bine sălile din ţară, mai ales că unele dintre ele sunt săli ale filarmonicilor locale. Publicul are un compor­tament original peste tot. Te loveşti de liniştea asurzitoare a publicului din Iaşi, treci la entu­zias­mul Clujului, la so­brie­tatea publicului sibian, la căldura timişorenilor, dar pes­te tot te simţi respectat şi în­drăgit. Asta este foarte impor­tant pentru un artist.

- Cum faci să te mobili­zezi mereu?

- După ediţia "Vă place Bach?” din martie, am luat o vacanţă benefică. Nu e vorba doar de a studia muzica şi a te urca pe scenă, ci de pregătirea fizică a mâinilor. Mulţi compară violoncelul cu vioara, dar tensiunea pe care degetele violoncelistului apasă pe coarde este de cel puţin două-trei ori mai mare. Din cauza aceasta, am un respect extrem de mare pentru contrabasişti. Ei nu numai că apasă cu degetele enorm, ci şi cară "dula­purile” după ei o viaţă întreagă. De când am copii, totul s-a schimbat pentru mine. Înainte ieşeam din tur­nee extrem de obosit, îmi luam o pauză şi reveneam. Acum, când sunt acasă, chiar dacă am timp să dorm, nu o fac, pentru a sta cât mai mult în familie, cu copiii. Trăiesc, din punctul acesta de vedere, clipe magice, pe care nu vreau să le pierd, iar apoi să le regret.

- Să refacem etapele turneului. Cum a fost la Cluj?

- Scenariul a fost cam aşa: pentru vreo 15 ani, filarmonica din Cluj a fost mutată la Casa de Cultură a oraşului, din motive greu de crezut, şi mai ales de ex­pli­cat în acest interviu. În această toamnă, instituţia a revenit la locul său, în sala Casei Universitarilor, unde practic mi-am petrecut aproape fiecare vineri din viaţă, până la vârsta de 18 ani, când am plecat la Bucu­reşti. Revenirea mea în această sală a fost extrem de încărcată de emoţie. Când am intrat pe scenă, locul în care am debutat pentru prima dată cu orchestra, m-au năpădit toate frisoanele. Mă uitam în stânga mea şi vedeam locul în care tatăl meu a cântat în orchestră la contrabas până a murit, în anul 1995, mă uitam în dreapta, vedeam locul gol în care ar fi trebuit să fie alţi colegi de-ai săi, dispăruţi şi ei. Sala era plină şi asta m-a făcut să transpir şi mai tare, pentru că fiecare revenire la Cluj este dificilă, dar aceasta a depăşit orice încărcătură. Nu-mi aduc aminte foarte bine de con­cert, dar cu siguranţă aceasta a fost ridi­ca­rea la fileu pentru concertul de peste două zile de la Timişoara, care a rămas cel mai bun dintre toate ale turneului.

- Ai prins o toamnă frumoasă, în care ai călătorit prin ţară. Care sunt amintirile plăcute cu care te-ai întors din călătorii, dincolo de sala de con­cert?

- În acest an am avut noroc de timp frumos, fără zăpezi căzute din senin, polei sau alte neplăceri. O ieşire din de­corul tur­neului a avut loc la Sarmize­getusa, unde pur şi simplu am oprit maşina, am intrat să vizităm şi am avut parte de o revedere a locului întâlnit în urmă cu cel puţin 30 de ani. Amin­tiri foarte plăcute am păstrat cam din fiecare oraş din turneu, pentru că peste tot am prieteni foarte apropiaţi pe care-i văd mult prea rar.

Vioara lui Enescu

Grădiniţa din satul Dumeni, comuna George Enescu. Acesta este locul în care, pe 22 octombrie, a debutat turneul "Vioara lui Enescu la sate”, tur­neu care a oferit, după ul­timul concert, de la şcoa­la din Dor Mărunt, o re­prezentaţie de gală în Bucureşti, la Sala Radio. Iniţiativa acestui turneu merită toate aplauzele: doi instrumentişti de vârf, violonistul Gabriel Croitoru şi pianistul Horia Mi­hail, au pornit la drum având alături nu numai vioara Guarnieri del Gesu, pe care a cântat George Enescu, ci şi spiritul său. Se ştie că marele artist cânta cu mare drag în sate, şcoli, spitale unor oameni simpli, ce nu mai asistaseră vreodată la un concert de muzică clasică. L-am rugat pe pianistul Horia Mihail să ne povestească despre recentele sale experienţe muzi­cale. "Am rumegat un timp destul de îndelungat ideea de a călători în zone rurale, în care muzica cla­sică nu a răsunat poate niciodată. Enescu a cântat deseori în spitale, pe front, în mici orăşele, plimbân­du-se de multe ori incognito alături de vioara sa în locuri în care oamenii aveau nevoie de frumos şi de bine. Odată avut acceptul marelui violonist Gabriel Croitoru, Radio România Cultural, în cooperare cu Asociaţia Culturală Accen­do, a demarat organizarea acestui proiect inedit. Toţi cei implicaţi în pro­iect au fost extrem de curioşi de rezultatul cam­­paniei noastre cul­turale. În final, am fost surprinşi în cel mai pozitiv mod cu putinţă de numărul mare de spectatori ce au venit la concerte, de entuzias­mul şi curiozitatea lor. Încă de la primele con­certe, am hotărât împre­ună cu Gabriel Croitoru să continuăm această idee şi în viitor, deoarece sun­tem convinşi acum că este nevoie de cultură, de mu­zică clasică, şi în comunele din Ro­mâ­nia, nu numai în marile oraşe. Am simţit că măcar o parte dintre cei ce ne-au ascultat au fost «atinşi» de frumuseţea muzicii pe care am cântat-o. «Flautul de aur», ce a început imediat după terminarea preceden­tului turneu, a însemnat bucuria de a cânta cu un flautist excepţional, Ion Bogdan Ştefănes­cu, alături de care am propus un program superb de sonate, de la Bach până în zilele noastre.Am reuşit astfel să nu resimt oboseala pricinuită de cele 31 de concerte şi cei 7500 km parcurşi în doar două luni. Acum urmea­ză o perioadă mai lejeră, de relaxare, combinată cu acumulare de repertoriu nou, în vederea demarării unor noi ediţii ale deja cunoscutelor proiecte Pianul Călător, Duelul Viorilor, Flautul de aur, ce vor avea loc în 2013, precum şi concerte în Bu­cureşti, Braşov, Cluj Napoca şi Iaşi.”

Foto: MIHAI STETCU (3), VIRGIL OPRINA (3)