Vă place Bach? Dar Enescu?

Iulian Ignat
Muzica simfonică coboară din Caleașca Aurită

Câțiva tineri instrumentiști români au avut inițiativa extraordinar de îndrăzneață de a o lua la picior prin țară, pentru a "democratiza” accesul muzicii simfonice în zone unde ea nu a pătruns niciodată. Iar magia a funcționat

Atmosferă intimă, trei sfeșnice, fiecare cu câte cinci lumânări, așezate pe scenă, acolo unde, alături de cei trei tineri instrumentiști, se află și 200 de spectatori, așezați cuminți pe scaune. Sala Radio este arhiplină, se stă și în picioare. O vioară, o violă și un violoncel. Se cântă "Varia­țiunile Goldberg”, mai bine de o oră, fără aplau­ze, fără pauze, apoi, la final, pu­blicul îi aclamă pe Corinne Chapelle, Răzvan Po­po­vici, invitații lui Răzvan Suma, care pe 7 noiembrie încheie astfel la București turneul național "Vă place Bach?”. Cu fix o săptă­mână înainte, tot la Sala Radio, violonistul Ga­briel Croitoru și pianistul Horia Mihail încheiau un turneu inedit, "Vioa­ra lui Enescu la sate”... O toam­nă efer­vescentă pentru acești instrumentiști tineri, dar foarte experimentați, care își arată strălucirea în turnee națio­nale, ce au parte de mare succes de public. Muzica simfonică se deschide dialogului pu­blic...

În Clujul natal

În luna martie, clujeanul Răzvan Suma a strâns peste 5000 de spectatori în cele opt orașe prin care a concertat, în prima parte a turneului "Vă place Bach?”. Curajos, el a pornit în primul său tur­neu solo cu o mare provocare: să devină primul român ce inter­pretează, într-un singur concert, inte­grala suitelor pen­tru violoncel solo scrise de Johann Sebastian Bach. După reușita primei părți a turneului, Răzvan a lansat un dublu CD cu aceste suite, a devenit pentru a doua oară tată, apoi a pornit din nou la drum, în octombrie. Cea de-a doua parte a turneului avea să îl aducă, în sfârșit, în orașul din care a pornit spre marea perfor­manță.

- Înainte de a porni în acest turneu ai declarat că este un vis al tău din adolescență. Cum îți închi­puiai atunci că se va derula? Realitatea a depășit aștep­tările?

- Este adevărat. A fost un vis de-al meu, poate cel mai îndepărtat sau pe care-l vedeam uneori intangibil. Acum mă uit în spate și îmi dau seama că performanța este mare, nu numai pentru că am cântat toate suitele de Bach într-un concert, ci le-am cântat de 20 de ori. Practic, acel zid, pe care-l vedeam înainte de netrecut, l-am escaladat de mult mai multe ori decât îmi propu­sesem la început. Da, din punctul meu de vedere, realitatea mi-a depășit așteptările.

- Ai simțit diferit răspunsul publicului de la o zonă la alta a țării?

- Deja cunosc foarte bine sălile din țară, mai ales că unele dintre ele sunt săli ale filarmonicilor locale. Publicul are un compor­tament original peste tot. Te lovești de liniștea asurzitoare a publicului din Iași, treci la entu­zias­mul Clujului, la so­brie­tatea publicului sibian, la căldura timișorenilor, dar pes­te tot te simți respectat și în­drăgit. Asta este foarte impor­tant pentru un artist.

- Cum faci să te mobili­zezi mereu?

- După ediția "Vă place Bach?” din martie, am luat o vacanță benefică. Nu e vorba doar de a studia muzica și a te urca pe scenă, ci de pregătirea fizică a mâinilor. Mulți compară violoncelul cu vioara, dar tensiunea pe care degetele violoncelistului apasă pe coarde este de cel puțin două-trei ori mai mare. Din cauza aceasta, am un respect extrem de mare pentru contrabasiști. Ei nu numai că apasă cu degetele enorm, ci și cară "dula­purile” după ei o viață întreagă. De când am copii, totul s-a schimbat pentru mine. Înainte ieșeam din tur­nee extrem de obosit, îmi luam o pauză și reveneam. Acum, când sunt acasă, chiar dacă am timp să dorm, nu o fac, pentru a sta cât mai mult în familie, cu copiii. Trăiesc, din punctul acesta de vedere, clipe magice, pe care nu vreau să le pierd, iar apoi să le regret.

- Să refacem etapele turneului. Cum a fost la Cluj?

- Scenariul a fost cam așa: pentru vreo 15 ani, filarmonica din Cluj a fost mutată la Casa de Cultură a orașului, din motive greu de crezut, și mai ales de ex­pli­cat în acest interviu. În această toamnă, instituția a revenit la locul său, în sala Casei Universitarilor, unde practic mi-am petrecut aproape fiecare vineri din viață, până la vârsta de 18 ani, când am plecat la Bucu­rești. Revenirea mea în această sală a fost extrem de încărcată de emoție. Când am intrat pe scenă, locul în care am debutat pentru prima dată cu orchestra, m-au năpădit toate frisoanele. Mă uitam în stânga mea și vedeam locul în care tatăl meu a cântat în orchestră la contrabas până a murit, în anul 1995, mă uitam în dreapta, vedeam locul gol în care ar fi trebuit să fie alți colegi de-ai săi, dispăruți și ei. Sala era plină și asta m-a făcut să transpir și mai tare, pentru că fiecare revenire la Cluj este dificilă, dar aceasta a depășit orice încărcătură. Nu-mi aduc aminte foarte bine de con­cert, dar cu siguranță aceasta a fost ridi­ca­rea la fileu pentru concertul de peste două zile de la Timișoara, care a rămas cel mai bun dintre toate ale turneului.

- Ai prins o toamnă frumoasă, în care ai călătorit prin țară. Care sunt amintirile plăcute cu care te-ai întors din călătorii, dincolo de sala de con­cert?

- În acest an am avut noroc de timp frumos, fără zăpezi căzute din senin, polei sau alte neplăceri. O ieșire din de­corul tur­neului a avut loc la Sarmize­getusa, unde pur și simplu am oprit mașina, am intrat să vizităm și am avut parte de o revedere a locului întâlnit în urmă cu cel puțin 30 de ani. Amin­tiri foarte plăcute am păstrat cam din fiecare oraș din turneu, pentru că peste tot am prieteni foarte apropiați pe care-i văd mult prea rar.

Vioara lui Enescu

Grădinița din satul Dumeni, comuna George Enescu. Acesta este locul în care, pe 22 octombrie, a debutat turneul "Vioara lui Enescu la sate”, tur­neu care a oferit, după ul­timul concert, de la școa­la din Dor Mărunt, o re­prezentație de gală în București, la Sala Radio. Inițiativa acestui turneu merită toate aplauzele: doi instrumentiști de vârf, violonistul Gabriel Croitoru și pianistul Horia Mi­hail, au pornit la drum având alături nu numai vioara Guarnieri del Gesu, pe care a cântat George Enescu, ci și spiritul său. Se știe că marele artist cânta cu mare drag în sate, școli, spitale unor oameni simpli, ce nu mai asistaseră vreodată la un concert de muzică clasică. L-am rugat pe pianistul Horia Mihail să ne povestească despre recentele sale experiențe muzi­cale. "Am rumegat un timp destul de îndelungat ideea de a călători în zone rurale, în care muzica cla­sică nu a răsunat poate niciodată. Enescu a cântat deseori în spitale, pe front, în mici orășele, plimbân­du-se de multe ori incognito alături de vioara sa în locuri în care oamenii aveau nevoie de frumos și de bine. Odată avut acceptul marelui violonist Gabriel Croitoru, Radio România Cultural, în cooperare cu Asociația Culturală Accen­do, a demarat organizarea acestui proiect inedit. Toți cei implicați în pro­iect au fost extrem de curioși de rezultatul cam­­paniei noastre cul­turale. În final, am fost surprinși în cel mai pozitiv mod cu putință de numărul mare de spectatori ce au venit la concerte, de entuzias­mul și curiozitatea lor. Încă de la primele con­certe, am hotărât împre­ună cu Gabriel Croitoru să continuăm această idee și în viitor, deoarece sun­tem convinși acum că este nevoie de cultură, de mu­zică clasică, și în comunele din Ro­mâ­nia, nu numai în marile orașe. Am simțit că măcar o parte dintre cei ce ne-au ascultat au fost «atinși» de frumusețea muzicii pe care am cântat-o. «Flautul de aur», ce a început imediat după terminarea preceden­tului turneu, a însemnat bucuria de a cânta cu un flautist excepțional, Ion Bogdan Ștefănes­cu, alături de care am propus un program superb de sonate, de la Bach până în zilele noastre. Am reușit astfel să nu resimt oboseala pricinuită de cele 31 de concerte și cei 7500 km parcurși în doar două luni. Acum urmea­ză o perioadă mai lejeră, de relaxare, combinată cu acumulare de repertoriu nou, în vederea demarării unor noi ediții ale deja cunoscutelor proiecte Pianul Călător, Duelul Viorilor, Flautul de aur, ce vor avea loc în 2013, precum și concerte în Bu­curești, Brașov, Cluj Napoca și Iași.”

Foto: MIHAI STETCU (3), VIRGIL OPRINA (3)