Mai întâi a fost un remediu natural, obţinut din scoarţa salciei. Apoi, un savant neamţ a inventat un proces industrial, şi aspirina a devenit primul medicament chimic din lume, cu o carieră extraordinară, întinsă pe o perioadă de peste... 100 de ani. Orbiţi de succesul aspirinei de sinteză, medicii au uitat de strămoaşa ei, extrasă din plante. Aceasta, până acum câţiva ani, când nişte cercetări făcute în spitale au arătat un lucru uimitor: "primitiva” formă de aspirină organică extrasă din plante surclasează varianta de sinteză la aproape toate capitolele: este mai bună contra durerilor şi contra reumatismului, reduce mai eficient inflamaţiile, elimină mai bine simptomele gripei, nu atacă stomacul şi tubul digestiv, iar lista avantajelor continuă. De aceea, acum, în pragul bolilor sezonului rece, cu care ne confruntăm an de an, am ales să vorbim despre acest medicament 100% natural, cu puteri excepţionale.
40 de milioane de kg de aspirină pe an
În momentul de faţă, populaţia lumii consumă nu mai puţin de 40 de milioane de kilograme de aspirină în fiecare an. Fie că este vorba de o răceală, de o durere reumatică provocată de vântul tăios de noiembrie sau de o migrenă produsă de meteosensibilitate, aspirina este medicamentul de căpătâi a miliarde de oameni. Şi asta, din vremuri străvechi. Din Europa în America de Sud, în toate colţurile lumii în care cresc sălcii, medicina tradiţională a popoarelor a descoperit utilizările formelor aşa-zis primitive de aspirină. Cu două mii trei sute de ani înainte ca biochimistul german Felix Hoffmann să descopere metoda de obţinere a acidului acetilsalicilic, medicul grec Hipocrate scria în tratatele sale despre pulberea de scoarţă de salcie, care vindeca afecţiunile dureroase produse de expunerea la vânt. În Evul Mediu, alchimiştii introduceau pulberea de salcie în elixirurile lor de viaţă lungă, dar şi în formulele secrete ale medicamentelor cu care erau tratate necruţătoarele epidemii ale vremii. Pe la 1700, reverendul britanic Edward Stone a descoperit efectele de scădere a febrei şi a durerii produse de scoarţa de salcie şi a făcut o comunicare ştiinţifică Societăţii Regale Britanice. În 1828, un farmacist francez, Henri Leroux, şi un biochimist italian, Raffaele Piria, au reuşit să extragă din salcie un acid, numit salicilic, care scădea cu o viteză impresionantă febra şi producea vasodilataţie. În fine, la începutul secolului XX, a apărut şi acidul acetilsalicilic, adică aspirina produsă la scară industrială, care avea să revoluţioneze medicamentele şi medicina. Prima recunoaştere a medicamentului la nivel mondial s-a petrecut în timpul epidemiei de gripă spaniolă, din 1918-1919, când 50 de milioane de oameni şi-au pierdut viaţa. Atunci, aspirina - chiar dacă nu a putut vindeca boala - a alinat suferinţele multor bolnavi, chinuiţi de febră şi dureri. De fapt, cercetările ulterioare au arătat că aspirina de sinteză a fost şi înger, şi demon. Pe de o parte, ea a alinat suferinţe, pe de altă parte, considerabil de mulţi oameni au murit în timpul epidemiei, datorită supradozării, dar şi din cauza scăderii imunităţii, pe care acest medicament de sinteză o induce. Cum este posibil acest lucru? Vom afla în continuare:
Rolul aspirinei în corpul uman
Studii făcute în ultimii ani au arătat un lucru surprinzător: organismul uman, la fel ca şi cel animal, este programat genetic să-şi regleze anumite procese şi funcţii cu ajutorul aspirinei. Biologii au observat că foarte multe specii de animale, inclusiv carnivore, consumă plante bogate în salicilaţi, act care nu ar avea nici o justificare din punctul de vedere al hrănirii, ci doar ca terapie. Apoi, studii făcute în anul 2008 au arătat un alt lucru uimitor - organismul uman are capacitatea de a transforma mici cantităţi de substanţe organice vegetale în săruri ale acidului salicilic.
De ce are nevoie organismul nostru de această substanţă? În primul rând, pentru a regla procesul transmisiei senzaţiei de durere către creier, aşa încât percepţia durerii să fie în limitele în care nu paralizează celelalte funcţii ale organismului. Apoi, salicilaţii intervin în procesele de vindecare ale afecţiunilor inflamatorii, în reglarea presiunii sanguine şi a circulaţiei sângelui. Se pare că însăşi reglarea temperaturii corpului se face uneori cu ajutorul salicilaţilor, dar şi procesele de eliminare ale unor deşeuri de metabolism din ţesuturi şi din organism, pe ansamblu. Problema este că organismul nostru s-a adaptat, în milenii de evoluţie, la salicilaţii naturali şi nu la variantele de sinteză, aşa cum vom vedea în cele ce urmează.
Diferenţa dintre aspirina organică şi aspirina de sinteză
Aspirina organică este un amestec natural de săruri ale acidului salicilic, întâlnit în scoarţa diferitelor specii de salcie, dar şi în tulpinile altor plante care cresc la noi, cum ar fi: creţuşca, răchitanul sau plopul (se găseşte mai ales în mugurii acestuia din urmă). Aceste săruri se găsesc în amestec cu multe alte substanţe care le completează şi temperează acţiunea, făcându-le perfect compatibile cu organismul uman. Spre deosebire de aspirina de sinteză, cea organică este foarte blână cu stomacul şi sistemul digestiv, nu afectează negativ decât în doze foarte mari vasele de sânge, iar efectul de scădere a imunităţii este incomparabil mai mic. Şi aceasta nu este totul: aspirina organică este un ajutor mult mai bun contra durerii şi a inflamaţiei decât cea de sinteză, având în plus şi o acţiune detoxifiantă puternică. Ca atare, nu este de mirare că aspirina organică are o listă impresionantă de aplicaţii terapeutice. Înainte de a vorbi despre acestea să aflăm, însă, cum se administrează acest elixir vindecător.
Modul de administrare a aspirinei organice
Infuzia combinată de frunze de creţuşcă sau răchitan
Ambele plante pot fi găsite la noi în ţară, în zonele umede, mlăştinoase. Iar în tulpinile şi frunzele lor există cantităţi apreciabile de salicilaţi, care pot fi extraşi în infuzia combinată, care îmbină extracţia la rece cu cea la cald, conservându-se astfel principiile active. Se prepară din 1-2 linguriţe de părţi aeriene mărunţite, care se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă, de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se pune deoparte, iar pulberea rămasă se opăreşte cu încă o jumătate de cană de apă fierbinte, după care se lasă la răcit 20 minute şi se filtrează; se combină cele două extracte. Doza: 3 căni pe zi, băute înainte de masă cu un sfert de oră.
Decoctul de scoarţă de salcie
(Salix alba, S. caprea etc.)
Se pun două linguriţe de pulbere de scoarţă de salcie într-un pahar (200 ml) de apă şi se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obţinut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe vreme de cinci minute cu 200 ml de apă, după care se lasă să se răcească. În final, se combină cele două extracte, iar preparatul obţinut se va administra pe parcursul unei zile.
Capsulele cu aspirină organică
Sunt obţinute dintr-o combinaţie de pulbere şi extract de salcie, la care se adaugă un mineral natural, numit zeolit, care potenţează efectul salicilaţilor, iar pe de altă parte are o acţiune uşor imunostimulentă, foarte utilă pentru compensarea efectului de reducere a capacităţii de apărare a organismului pe care aspirina o are. De regulă, se iau zilnic 3-6 capsule, fiecare cu câte 200 mg de extract de salcie, pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de 15 zile de pauză.
Tratamente interne
Dureri de spate - într-un studiu realizat în Statele Unite, 210 pacienţi cu lombosciatică au fost împărţiţi în doua grupe egale. Cei din prima grupă au primit extract de salcie (600-1200 mg pe zi), iar cei din a doua grupă un remediu placebo (fals). După doar 5 zile de tratament, 39% dintre cei care luau scoarţă de salcie au înregistrat dispariţia completă a durerilor de spate, faţă de doar 6% dintre cei trataţi cu remediul fals. Şi încă un fapt: cei trataţi cu salicilaţi NU au avut nici un fenomen gastric, hepatic sau intestinal neplăcut - element care diferenţiază tratamentul cu antiinflamatoare naturale din salcie de tratamentul cu medicamente de sinteză antiinflamatoare.
Dureri de cap, migrenă - aspirina obţinută din scoarţa de salcie este un remediu anti-durere mai bun decât aspirina de sinteză. Pentru calmarea durerii de cap produsă de curenţii de aer reci, de viroze, de oboseală etc., se recomandă administrarea aspirinei organice, câte 3-6 capsule pe zi. Dacă răspunsul la acest tratament nu vi se pare suficient de puternic, atunci încercaţi urmatoarea variantă: fiecare capsulă de aspirină organică va fi luată cu jumătate de cană de ceai verde, amestecat cu suc de lămâie proaspăt stoarsă. Efectul combinat al ceaiului cu lămâie şi al aspirinei organice este uimitor de puternic împotriva migrenei.
Osteoporoză - iată un caz care m-a impresionat: o pacientă de 72 ani, cu dureri foarte puternice pe fondul osteoporozei, nu răspundea la nici un tratament alopat. De aproape şapte ani, durerile sale erau foarte puternice şi îşi pierduse aproape speranţa într-o ameliorare a suferinţei. În schimb, durerea a dispărut după câteva zile de tratament cu aspirină organică, din care a luat câte 3 capsule pe zi. Doamna în cauză încercase anterior tot ce se putea în materie de medicamente anti-durere şi era foarte pesimistă cu privire la aspirina organică. De aceea a fost foarte surprinsă că acest remediu i-a calmat durerea, pe termen lung şi fără efecte adverse. Reţineţi, însă, că aspirina organică tratează fenomenele dureroase asociate osteoporozei, fără a ameliora densitatea osoasă, care însă poate fi menţinută sau chiar îmbunătăţită prin regim vegetarian cu multe crudităţi, prin administrarea seleniului organic şi a unor plante, cum ar fi iarba de salvie sau seminţele de mărar.
Febră - aspirina organică are efecte de diminuare a febrei mai uşoare decât aspirina de sinteză, în schimb, nu are efectele adverse (în special asupra stomacului şi a vaselor de sânge) ale medicamentului de sinteză. Se ia câte o capsulă de aspirină organică, o dată la 1-2 ore, pentru scăderea febrei, dar doar atunci când aceasta depăşeşte 38,5 grade Celsius. În anumite limite, febra este un ajutor pentru lupta organismului cu infecţiile sau cu tumorile şi, ca atare, nu trebuie scăzută artificial decât atunci când temperatura corpului creşte excesiv.
Meteosensibilitate - se ţin cure de câte şapte zile, în timpul cărora se iau câte trei pastile de aspirină organică pe zi. Acest remediu are o acţiune reglatoare extraordinară la nivelul sistemului nervos. Salicilaţii scad receptivitatea organismului şi a psihicului la fenomenele meteorologice, prevenind şi tratând durerile de cap, insomniile, stările de anxietate produse de schimbările bruşte de vreme, de prezenţa fronturilor atmosferice cu presiune scăzută etc.
Dureri menstruale - intern, se iau câte 3-6 capsule de aspirină organică pe zi, pe stomacul gol. Extern, se pot pune comprese calde cu fiertură de scoarţă de salcie pe abdomenul inferior. Luată intern, aspirina organică elimină durerile din zona bazinului şi din cea lombară, reduce starea de iritabilitate psihică şi elimină durerile de cap specifice menstrelor. Aplicat extern, sub forma compreselor calde, decoctul combinat de salcie elimină spasmele uterine şi favorizează oprirea hemoragiei (prin conţinutul de taninuri).
Tendinite, bursite - inflamaţiile tendoanelor şi ale bursei sinoviale sunt tratate cu succes cu aspirină organică. Se ţin cure cu o durată de 2-4 săptămâni, timp în care se iau câte 4 capsule de aspirină organică, pe stomacul gol, zilnic. Acelaşi tratament este valabil şi pentru tratarea durerilor musculare, inclusiv a durerilor musculare produse de supraefort (febra musculară).
Adjuvant în hipertensiune - se administrează 3 capsule de aspirină organică zilnic, în cure de câte 6 săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză. Scoarţa de salcie are efect vaso-dilatator, scăzând presiunea sanguină, iar în acelaşi timp protejează, prin acţiunea sa antioxidantă, vasele de sânge împotriva formării de depuneri de grăsime şi de colesterol (care apar frecvent la hipertensivi).
Diabet - efectele aspirinei organice asupra diabetului în sine par a fi nesemnificative, dar în schimb este extraordinară pentru tratarea unor efecte secundare ale acestuia. Aspirina organică inhibă simptomele neplăcute ale polineuropatiei diabetice, încetinind totodată procesul de apariţie a retinopatiei diabetice.
Tromboflebită - un studiu amplu a arătat că administrarea a 2-3 capsule de aspirină organică zilnic reduce, cu aproximativ 30%, riscul de apariţie sau de recidivă al trombozelor. Efectul se manifestă inclusiv în cazul trombozei profunde a venelor, care apare la persoanele care rămân mult timp nemişcate în scaun, în special în timpul curselor de avion de lungă durată.
Cancer de colon şi de rect - studiile arată că salicilaţii reduc riscul de cancer cu această localizare şi, în cazul celor deja bolnavi, încetinesc ritmul de evoluţie a tumorilor, măresc speranţa de viaţă şi îmbunătăţesc calitatea vieţii. Se administrează câte 3 capsule pe zi, în cure de 3 luni, urmate de 1 lună de pauză.
Precauţii şi contraindicaţii
Tratamentul cu aspirină organică este contraindicat persoanelor sensibile la aspirina de sinteză, precum şi femeilor însărcinate sau care alăptează. Extractul de salcie se va administra cu prudenţă în cazul tulburărilor de coagulare a sângelui, afecţiunilor renale şi hepatice severe, ulcerului gastro-duodenal.
Aspirina organică şi răcelile
Indiferent dacă vorbim de un guturai uşor sau de o gripă severă, capsulele cu aspirină organică vă pot ajuta din plin să treceţi cu bine peste perioada bolii. Ţinta acestui medicament natural sunt în primul rând simptomele neplăcute ale afecţiunii: elimină durerile de cap şi musculare, diminuează senzaţia de ameţeală (vertij) specifică gripei. De asemenea, ajută la ţinerea febrei sub control. Apoi, combinaţia dintre extractul de salcie şi zeolit creşte imunitatea şi ajută organismul să lupte singur contra infecţiei. Nu în ultimul rând, acest remediu elimină stările de confuzie mentală, de slăbiciune fizică, de apatie şi de somnolenţă, care adesea însoţesc răcelile severe.
Se administrează, de regulă, câte 4-6 capsule de aspirină organică zilnic, până la dispariţia completă a simptomelor. Pe timpul tratamentului se recomandă, în mod special, consumul masiv de lichide alcaline (apă plată cu pH-ul mai mare de 7), câte doi litri şi jumătate pe zi. Spre deosebire de aspirina de sinteză, cea organică nu produce gastrită, nu fragilizează vasele de sânge şi, cel mai important, NU diminuează capacitatea naturală de apărare a organismului. La foarte mulţi bolnavi de gripă care iau aspirină, paracetamol sau alte medicamente chimice, în timpul bolii, imunitatea scade, făcându-i mai vulnerabili. Aspirina organică, din contra, ajută organismul să se apere în faţa infecţiilor.
Aspirina organică şi reumatismul
La noi în ţară, medicul specialist în geriatrie şi fitoterapie Laura Puiu a folosit cu mult succes, la pacienţii cu diferite forme de reumatism, următoarea schemă: în fiecare lună, le-a administrat bolnavilor reumatici o cură de 7-10 zile, în care aceştia au luat câte 3 capsule de aspirină organică. După aceea, au făcut o pauză de 20 de zile, apoi tratamentul s-a reluat. Deja de la a doua, a treia cură, durerile s-au ameliorat mult, episoadele inflamatorii au dispărut şi elasticitatea articulară s-a dovedit a fi mai bună. În cazurile cu dureri foarte puternice, curele cu aspirină organică sunt de 20 de zile, urmate de alte 10 zile de pauză. Deocamdată, acest produs vegetal se dovedeşte a fi cel mai bun antiinflamator şi calmant natural cunoscut al durerilor reumatice.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
