Au luat parte lideri ai comunităţilor româneşti din Bulgaria şi Serbia, istorici, sociologi, jurnalişti, oameni politici, membri ai Ambasadei României din Sofia, profesori universitari, studenţi, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi invitaţi din România. A fost o nouă ocazie pentru luptătorii din prima linie a românilor din Bulgaria de a-şi exprima disperarea faţă de prăpastia existentă între promisiunile guvernanţilor bulgari, legate de acordarea "pe hârtie” a drepturilor elementare pentru minoritatea românească, şi realitatea din teren. La fel de dramatică este şi apatia politică a României, care nu vrea să deschidă ochii asupra unei realităţi crâncene, de deznaţionalizare la vedere, într-o ţară vecină şi prietenă, de care ne leagă istoria, dar şi prezentul european, cu toate împlinirile şi neîmplinirile sale.
"România este o mamă vitregă pentru noi”
Nicolae Raţă (Nikola Pacev) din Kozlodui este unul dintre românii ai căror strămoşi au fugit peste Dunăre în timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu, la 1821. De-a lungul ultimelor două decenii, a cercetat nenumărate arhive, în căutarea unor documente care vorbesc despre vechimea românilor din Balcani.
"Nu există nici un caz, la nivelul de jos al populaţiei, de vrăjmăşie între români şi bulgari”, spune Nicolae Raţă. "Românii şi bulgarii au trăit ca fraţii, nu a existat nici un conflict între dânşii. De aceea, este de neînţeles atitudinea autorităţilor bulgare de astăzi. Am dorit, spre exemplu, să deschidem un muzeu orăşenesc la Kozlodui. Când s-a auzit că are caracter românesc, proiectul a murit.
Am fost alungat din Casa de Cultură. Fraţilor bulgari, vă îndemn să gândim ca europeni, ca oameni ai contemporaneităţii! Îmi îndrept atenţia spre Vidin, unde românii de astăzi sunt urmaşii direcţi ai «tribalilor» Romei. Vidinul ar trebui să aibă şcoli româneşti de elită, să fie o cetate a spiritului. Din păcate, Departamentul Românilor de Pretutindeni de la Bucureşti a stins flacăra. România ne-a lăsat leproşi. România este o mamă vitregă pentru noi. Până când să trăim noi, cetăţeni europeni, în perioada feudalismului? De ce nu face Bulgaria un pas înainte, către vremurile noi”?
"Dunărea n-a fost întotdeauna graniţă între fraţi”
Sorin Minghiat, profesor de istoria arhitecturii din Bucureşti şi restaurator de biserici, este "de-al căşii” la Vidin. Având origini italiene, a devenit un luptător pentru cauza românească în Balcani, acolo unde au coexistat "cele două Dacii: Dacia Mediterranea şi Dacia Ripensis”.
"Pe voi, românii din Vidin, vă consider olteni”, spune Minghiat. "Consider că limba traco-latină vorbită de voi este un subgrai al graiului oltenesc. Din fericire, aici se păstrează limba primară a strămoşilor noştri, aici găsim românitatea orientală. Mi se pare foarte important că Dunărea n-a fost întotdeauna graniţă între fraţi, că i-a unit pe oltenii din nord şi din sud. Tot ce aveţi, dans, port, vorbă, e oltenesc. Să nu uităm că Vidinul (numit Diiu de români) a fost a doua capitală a voievodului Glad. Iar ţarul bulgar Ivan Stratsimir (1356-1396), conducător absolut al Ţaratului de Vidin, a avut origini româneşti. De altfel, românii şi bulgarii au multe în comun, inclusiv Imperiul valaho-bulgar al lui Ioniţă şi Asan”.
"Bulgaria este singura ţară europeană care nu recunoaşte naţia română de pe teritoriul ei”
Un invitat important pentru asociaţiile româneşti din Vidin este profesorul craiovean Nicolae Vintilă, fost parlamentar. El accentuează necesitatea creării unui proiect-program la nivelul guvernului de la Bucureşti, pentru împiedicarea procesului de deznaţionalizare din Bulgaria.
"Această deznaţionalizare”, spune profesorul Vintilă, "are două cauze: 1. Interesul statului bulgar de a nu recunoaşte naţia română, de a o persifla, de a o considera o naţie inferioară, formată din ţigani. Bulgaria este una dintre puţinele ţări europene, dacă nu singura, care nu recunosc naţia română de pe teritoriul lor, nici chiar sub numele de «naţie vlăhească». 2. Neputinţa actualilor conaţionali ai noştri de a-şi impune voinţa de a fi recunoscuţi ca minoritate etnică - ceea ce ar crea multe avantaje din partea statului român, care ar avea astfel posibilitatea legală de a construi instituţii culturale şi de învătământ pe teritoriul bulgar. De aceea, cerem bulgarilor să-i recunoască pe români! Nimeni nu poate contesta existenţa românilor pe acest teritoriu cu mult înaintea secolului al VI-lea, când au venit aici câteva zeci de bulgari”.
"Rădăcinile româneşti de la sud de Dunăre se usucă, fraţilor!”
Dumitru Iencea (Dimităr Iancev) a fost prefect de Vidin, reprezentant al guvernului. O astfel de demnitate este rară printre români, deşi în multe localităţi majoritatea şi chiar cvasitotalitatea populaţiei este română.
"Cine sunt eu, domnilor?”, s-a întrebat retoric vorbitorul. "Eu, care vorbesc româneşte, am luat limba de la părinţii mei. Nu sunt singur. Suntem mulţi, şi vorbim româneşte de peste două mii de ani! Ştim povestea cu romanizarea tracilor, a strămoşilor noştri. Asta s-a întâmplat în primul secol după Hristos. De atunci şi până în epocile moderne, nu s-a întâmplat niciodată ca limba noastră să fie în pericol. Dar am ajuns astăzi să discutăm în conferinţe cum o salvăm. Cum apărăm latinitatea sud-dunăreană. Deşi au trecut 23 de ani de la comunism, nici o bucurie nu ne-a adus democraţia. Asimilarea noastră nu s-a oprit. Am strigat către România, mama noastră: ajutaţi-ne! Rădăcinile româneşti de la sud de Dunăre se usucă, fraţilor! Pe mine mă doare că nepoţii mei n-o să mai ştie româneşte. Dacă pe România o doare capul când aude de noi, atunci, desigur, pe Bulgaria n-o doare nicăieri, deşi îi suntem cetăţeni loiali, bunicul meu a murit luptând pentru Bulgaria. Noi respectăm ţara asta, dar ţara nu ne respectă pe noi...”
"Folclorul nostru este folclor mut, nu ne dau voie să cântăm din gură, numai din instrumente”
Ivan Alexandrov este preşedintele Asociaţiei "Walahorum” din Vidin. Interesul său merge şi spre vecinii din Negotin, Serbia, unde graiul românesc este, de asemenea, suprimat de ultranaţionalişti anacronici. "Până în anul 1833”, povesteşte el, "noi, românii din Vidin, şi confraţii din Negotin am trăit în acelaşi stat, sub turci. Cu ocazia celor trei războaie dintre Bulgaria şi Serbia, după plecarea turcului, am ajuns să ne luptăm frate cu frate, înroşind apele râului Timoc cu sânge de român. Nu ştiu cum se făcea, dar în lupte mureau mai mulţi români decât bulgari şi sârbi. Şi tot nu sunt mulţumiţi de... prestaţia noastră istorică, de loialitatea noastră neştirbită. Ba, aş zice: dimpotrivă! Dacă în urmă cu o sută de ani, în Vidin locuiau 42.000 de români, la recensământul de anul trecut au ieşit doar 186! Una sută optzeci şi şase! Unde sunt ceilalţi? S-or fi înecat în Dunăre, sărmanii... În schimb, avem libertate să vorbim, suntem în UE. Putem vorbi, dar nu putem cânta! Folclorul nostru este folclor mut, nu ne dau voie să cântăm din gură, numai din instrumente. Unde s-a mai pomenit una ca asta? Bieţii fraţi din Serbia au, în schimb, dreptul să cânte, dar n-au voie să vorbească”.
"Cu murirea noastră ca români, statul bulgar poartă principala vină”
Profesorul Emil Petrov din Kozlodui nu ştie româneşte. Târziu a aflat că familia lui se trage de la Jiu, că toţi ai săi au fost români. A pornit să-şi afle rădăcinile şi a descoperit că neamul lui s-a numit şi se numeşte Cărăbulea. Cu toate că vorbeşte bulgăreşte mai bine decât mulţi bulgari, când a fost în armată, a fost batjocorit de camarazi: "ţigane”, "vlah împuţit”, "nevestele voastre sunt prostituate”. "Am înţeles că era o directivă de la nivel de stat, să ne compromită pe noi şi limba noastră”, spune cu obidă "bulgarul” Petrov (Carabulea).
Ivan Juvetov (Ion Juvete) este preşedintele Centrului Cultural Român din Vidin. El crede că mişcarea culturală poate deştepta conştiinţele românilor şi poate forţa autorităţile să ia act de existenţa lor în zonă. Locuieşte în singurul cartier românesc din oraşele Bulgariei. Doar Vidinul are un astfel de cartier. "Nu m-a ajutat nima în activităţile mele culturale”, spune olteanul Juvete. "Îmi cheltuiesc pensia de 80 de euro, dar lor nu le cer. Avem nevoie de românism, iar românismul din Bulgaria are nevoie de cultură pentru a exista”. Şi, am adăuga noi, de o politică europeană a statului bulgar. "Noi, românii”, crede Ivo Gheorghiev, preşedintele asociaţiei AVE, "suntem o floare din buchetul statului bulgar. Dar statul acesta nu-şi iubeşte deopotrivă toţi fiii. Cu murirea noastră ca români, el poartă principala vină. Când numărul cetăţenilor unui stat creşte, iar numărul minorităţilor scade, este vorba de asimilare. De o tragedie pe care-o trăim, ca români, sub nasul arogant al Bucureştiului”.
Fotografii de Petre Cojocariu
Detalii la telefon: 00359888831873 sau prin e-mail, la adresa: ifg@abv.bg