Au luat parte lideri ai comunităților românești din Bulgaria și Serbia, istorici, sociologi, jurnaliști, oameni politici, membri ai Ambasadei României din Sofia, profesori universitari, studenți, reprezentanți ai autorităților locale și invitați din România. A fost o nouă ocazie pentru luptătorii din prima linie a românilor din Bulgaria de a-și exprima disperarea față de prăpastia existentă între promisiunile guvernanților bulgari, legate de acordarea "pe hârtie” a drepturilor elementare pentru minoritatea românească, și realitatea din teren. La fel de dramatică este și apatia politică a României, care nu vrea să deschidă ochii asupra unei realități crâncene, de deznaționalizare la vedere, într-o țară vecină și prietenă, de care ne leagă istoria, dar și prezentul european, cu toate împlinirile și neîmplinirile sale.
"România este o mamă vitregă pentru noi”
Nicolae Rață (Nikola Pacev) din Kozlodui este unul dintre românii ai căror strămoși au fugit peste Dunăre în timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu, la 1821. De-a lungul ultimelor două decenii, a cercetat nenumărate arhive, în căutarea unor documente care vorbesc despre vechimea românilor din Balcani.
"Nu există nici un caz, la nivelul de jos al populației, de vrăjmășie între români și bulgari”, spune Nicolae Rață. "Românii și bulgarii au trăit ca frații, nu a existat nici un conflict între dânșii. De aceea, este de neînțeles atitudinea autorităților bulgare de astăzi. Am dorit, spre exemplu, să deschidem un muzeu orășenesc la Kozlodui. Când s-a auzit că are caracter românesc, proiectul a murit. Am fost alungat din Casa de Cultură. Fraților bulgari, vă îndemn să gândim ca europeni, ca oameni ai contemporaneității! Îmi îndrept atenția spre Vidin, unde românii de astăzi sunt urmașii direcți ai «tribalilor» Romei. Vidinul ar trebui să aibă școli românești de elită, să fie o cetate a spiritului. Din păcate, Departamentul Românilor de Pretutindeni de la București a stins flacăra. România ne-a lăsat leproși. România este o mamă vitregă pentru noi. Până când să trăim noi, cetățeni europeni, în perioada feudalismului? De ce nu face Bulgaria un pas înainte, către vremurile noi”?
"Dunărea n-a fost întotdeauna graniță între frați”
Sorin Minghiat, profesor de istoria arhitecturii din București și restaurator de biserici, este "de-al cășii” la Vidin. Având origini italiene, a devenit un luptător pentru cauza românească în Balcani, acolo unde au coexistat "cele două Dacii: Dacia Mediterranea și Dacia Ripensis”.
"Pe voi, românii din Vidin, vă consider olteni”, spune Minghiat. "Consider că limba traco-latină vorbită de voi este un subgrai al graiului oltenesc. Din fericire, aici se păstrează limba primară a strămoșilor noștri, aici găsim românitatea orientală. Mi se pare foarte important că Dunărea n-a fost întotdeauna graniță între frați, că i-a unit pe oltenii din nord și din sud. Tot ce aveți, dans, port, vorbă, e oltenesc. Să nu uităm că Vidinul (numit Diiu de români) a fost a doua capitală a voievodului Glad. Iar țarul bulgar Ivan Stratsimir (1356-1396), conducător absolut al Țaratului de Vidin, a avut origini românești. De altfel, românii și bulgarii au multe în comun, inclusiv Imperiul valaho-bulgar al lui Ioniță și Asan”.
"Bulgaria este singura țară europeană care nu recunoaște nația română de pe teritoriul ei”
Un invitat important pentru asociațiile românești din Vidin este profesorul craiovean Nicolae Vintilă, fost parlamentar. El accentuează necesitatea creării unui proiect-program la nivelul guvernului de la București, pentru împiedicarea procesului de deznaționalizare din Bulgaria.
"Această deznaționalizare”, spune profesorul Vintilă, "are două cauze: 1. Interesul statului bulgar de a nu recunoaște nația română, de a o persifla, de a o considera o nație inferioară, formată din țigani. Bulgaria este una dintre puținele țări europene, dacă nu singura, care nu recunosc nația română de pe teritoriul lor, nici chiar sub numele de «nație vlăhească». 2. Neputința actualilor conaționali ai noștri de a-și impune voința de a fi recunoscuți ca minoritate etnică - ceea ce ar crea multe avantaje din partea statului român, care ar avea astfel posibilitatea legală de a construi instituții culturale și de învătământ pe teritoriul bulgar. De aceea, cerem bulgarilor să-i recunoască pe români! Nimeni nu poate contesta existența românilor pe acest teritoriu cu mult înaintea secolului al VI-lea, când au venit aici câteva zeci de bulgari”.
"Rădăcinile românești de la sud de Dunăre se usucă, fraților!”
Dumitru Iencea (Dimităr Iancev) a fost prefect de Vidin, reprezentant al guvernului. O astfel de demnitate este rară printre români, deși în multe localități majoritatea și chiar cvasitotalitatea populației este română.
"Cine sunt eu, domnilor?”, s-a întrebat retoric vorbitorul. "Eu, care vorbesc românește, am luat limba de la părinții mei. Nu sunt singur. Suntem mulți, și vorbim românește de peste două mii de ani! Știm povestea cu romanizarea tracilor, a strămoșilor noștri. Asta s-a întâmplat în primul secol după Hristos. De atunci și până în epocile moderne, nu s-a întâmplat niciodată ca limba noastră să fie în pericol. Dar am ajuns astăzi să discutăm în conferințe cum o salvăm. Cum apărăm latinitatea sud-dunăreană. Deși au trecut 23 de ani de la comunism, nici o bucurie nu ne-a adus democrația. Asimilarea noastră nu s-a oprit. Am strigat către România, mama noastră: ajutați-ne! Rădăcinile românești de la sud de Dunăre se usucă, fraților! Pe mine mă doare că nepoții mei n-o să mai știe românește. Dacă pe România o doare capul când aude de noi, atunci, desigur, pe Bulgaria n-o doare nicăieri, deși îi suntem cetățeni loiali, bunicul meu a murit luptând pentru Bulgaria. Noi respectăm țara asta, dar țara nu ne respectă pe noi...”
"Folclorul nostru este folclor mut, nu ne dau voie să cântăm din gură, numai din instrumente”
Ivan Alexandrov este președintele Asociației "Walahorum” din Vidin. Interesul său merge și spre vecinii din Negotin, Serbia, unde graiul românesc este, de asemenea, suprimat de ultranaționaliști anacronici. "Până în anul 1833”, povestește el, "noi, românii din Vidin, și confrații din Negotin am trăit în același stat, sub turci. Cu ocazia celor trei războaie dintre Bulgaria și Serbia, după plecarea turcului, am ajuns să ne luptăm frate cu frate, înroșind apele râului Timoc cu sânge de român. Nu știu cum se făcea, dar în lupte mureau mai mulți români decât bulgari și sârbi. Și tot nu sunt mulțumiți de... prestația noastră istorică, de loialitatea noastră neștirbită. Ba, aș zice: dimpotrivă! Dacă în urmă cu o sută de ani, în Vidin locuiau 42.000 de români, la recensământul de anul trecut au ieșit doar 186! Una sută optzeci și șase! Unde sunt ceilalți? S-or fi înecat în Dunăre, sărmanii... În schimb, avem libertate să vorbim, suntem în UE. Putem vorbi, dar nu putem cânta! Folclorul nostru este folclor mut, nu ne dau voie să cântăm din gură, numai din instrumente. Unde s-a mai pomenit una ca asta? Bieții frați din Serbia au, în schimb, dreptul să cânte, dar n-au voie să vorbească”.
"Cu murirea noastră ca români, statul bulgar poartă principala vină”
Profesorul Emil Petrov din Kozlodui nu știe românește. Târziu a aflat că familia lui se trage de la Jiu, că toți ai săi au fost români. A pornit să-și afle rădăcinile și a descoperit că neamul lui s-a numit și se numește Cărăbulea. Cu toate că vorbește bulgărește mai bine decât mulți bulgari, când a fost în armată, a fost batjocorit de camarazi: "țigane”, "vlah împuțit”, "nevestele voastre sunt prostituate”. "Am înțeles că era o directivă de la nivel de stat, să ne compromită pe noi și limba noastră”, spune cu obidă "bulgarul” Petrov (Carabulea).
Ivan Juvetov (Ion Juvete) este președintele Centrului Cultural Român din Vidin. El crede că mișcarea culturală poate deștepta conștiințele românilor și poate forța autoritățile să ia act de existența lor în zonă. Locuiește în singurul cartier românesc din orașele Bulgariei. Doar Vidinul are un astfel de cartier. "Nu m-a ajutat nima în activitățile mele culturale”, spune olteanul Juvete. "Îmi cheltuiesc pensia de 80 de euro, dar lor nu le cer. Avem nevoie de românism, iar românismul din Bulgaria are nevoie de cultură pentru a exista”. Și, am adăuga noi, de o politică europeană a statului bulgar. "Noi, românii”, crede Ivo Gheorghiev, președintele asociației AVE, "suntem o floare din buchetul statului bulgar. Dar statul acesta nu-și iubește deopotrivă toți fiii. Cu murirea noastră ca români, el poartă principala vină. Când numărul cetățenilor unui stat crește, iar numărul minorităților scade, este vorba de asimilare. De o tragedie pe care-o trăim, ca români, sub nasul arogant al Bucureștiului”.
Fotografii de Petre Cojocariu
Detalii la telefon: 00359888831873 sau prin e-mail, la adresa: ifg@abv.bg