- Începutul lunii trecute a fost marcat la Bucureşti de două evenimente politice care s-au concurat: Congresul Partidului Popular European şi lansarea candidaţilor USL pe Arena Naţională. Care este concluzia acestei înfruntări?
- Cred că am asistat la o schimbare de direcţie foarte periculoasă pentru USL, în mod special, dar şi pentru România, dacă va fi guvernată de USL. Era un singur lucru asupra căruia toţi politicienii noştri căzuseră de acord: integrarea europeană, iar USL a stricat şi acest consens. După acest episod, de o imprudenţă sinucigaşă, PDL, ARD şi preşedintele Traian Băsescu au rămas singurii reprezentanţi ai opţiunii proeuropene, cu tot ce include ea - colaborare, limbaj, valori. USL şi-a asumat rolul de instrument al curentului antieuropean, care nu e motivat ideologic, pentru că stânga europeană, din care face şi ea parte, este pro UE. De la criticarea iniţială a liderilor europeni, corifeii USL au ajuns la caricaturizarea acestora şi la injurii, tăind orice punţi de comunicare şi periclitând relaţiile României cu organismele UE. USL s-a autoexclus de la masa politicii europene.
- Care ar fi fost calea cea înţeleaptă?
- Liderii USL trebuiau să profite de venirea la Bucureşti a liderilor PPE, care sunt şi ai UE, pentru a mai drege din busuiocul stricat astă vară, când cu suspendarea lui Traian Băsescu. Dar nu, ei au simţit nevoia să concureze acest eveniment, congresul PPE, pentru ca nu cumva să vadă lumea că şi la noi se întâmplă ceva important, decent, elegant, care dă greutate unei capitale pe care, altminteri, toată lumea o confundă cu Budapesta. Am avut ocazia de a fixa mai bine numele Bucureştiului pe harta europeană, dar am ratat-o. USL a organizat o contra-manifestare de forţă, ca pe timpul lui Ceauşescu. Un simulacru de lansare electorală, că nici nu erau listele gata, menit doar rostirii unor discursuri mai neinspirate ca niciodată şi pupăturilor de la final, ca în uşa restaurantului.
"Vom avea un Parlament mult mai slab decât cel actual”
- Credeţi că PDL a avut de câştigat, din punct de vedere electoral, de pe urma Congresului PPE?
- Electoratul care percepe asemenea evenimente şi le acordă o anumită importanţă e întotdeauna redus. Marea masă este influenţată numai dacă se face propagandă. Iar pe acest eveniment nu putem spune că s-a făcut propagandă. Cu atât mai disproporţionată, mai lipsită de noimă şi de inteligenţă a fost reacţia USL. Dar, ce să faci, oamenii nu se pot desprinde de stilul bolşevic: dacă adversarul face un lucru, să facem noi unul de două ori mai mare, chiar dacă miroase urât.
- Toate partidele ar fi trebuit să aibă o comisie de verificare a candidaţilor. Aşadar, comisia PDL era necesară. Că ea nu a avut rezultatul dorit de unii, în sensul că nu tot ce a decis a fost aprobat şi de conducerea partidului, este altceva. Realist vorbind, e şi cam greu de crezut că o comisie de etică, fie ea condusă şi de Monica Macovei, are ultimul cuvânt de spus într-un partid. De obicei, predomină decizia politică. Cert este că această comisie a dat avize negative pentru 36 de candidaţi, din care marea majoritate au şi fost retraşi de pe liste. Nu e un pas mare, dar este totuşi unul important, având în vedere laxitatea morală de pe scena politică românească. Dacă ar fi avut şi USL o comisie de etică, puteam vedea atunci câţi incompatibili erau lăsaţi să candideze mai departe la unii şi la ceilalţi şi ne făceam o idee despre cum funcţionează fiecare partid şi fiecare alianţă. Din păcate, celelalte formaţiuni politice nu numai că nu au pus nici un filtru suplimentar, dar au şi rărit sita, ceea ce a făcut să apară candidaţi foarte exotici. La o primă analiză rezultă că vom avea un Parlament mult mai slab decât actualul, de care am avut atâtea motive să ne plângem şi care, la rândul lui, este mai slab decât precedentul, şi tot aşa. USL a fost de-o largheţe extraordinară, oferind locuri eligibile tuturor trădătorilor şi traseiştilor. Iar cine n-a mai încăput pe listele sale s-a refugiat la PPDD - care de bine ce lupta cu ciocoii din curtea Puterii, s-a trezit cu o mulţime de ciocoi în curtea sa, pe care îi prezintă ca mari speranţe, pure şi nevinovate ale prostimii - cum le zice însuşi Dan Diaconescu.
"Jurnaliştii-candidaţi nu şi-au făcut meseria corect”
- USL are pe listele de candidaţi în alegerile parlamentare mai mulţi jurnalişti şi proprietari media. Cât e de firească lansarea în cursa electorală a unor persoane care, prin natura meseriei lor, ar trebui să fie arbitri independenţi? Şi mai ales, cât de obiective mai pot fi instituţiile media pe care le reprezintă?
- E o discuţie care s-a purtat de fiecare dată când un jurnalist s-a lansat în politică. De fiecare dată adversarii îl acuză de joc incorect, iar suporterii susţin că e o continuare firească a propriei opţiuni politice prezentate în calitate de jurnalişti. Acum, la rece vorbind, noi ştiam că aceşti jurnalişti de pe listele USL, pe care i-am văzut prin studiourile de televiziune luptând, zi şi noapte, ani de zile, sunt susţinătorii USL. Aşa că nu e o surpriză că vor candida. Aş zice că e o răsplată bine meritată. Ei nu şi-au ascuns opţiunea. Iar ziariştii au dreptul la opinie politică, la fel cu orice om, chiar dacă se pretind independenţi. Problema este că atunci când îţi faci meseria, trebuie să ţi-o faci corect. Or, reproşul cel mare şi întemeiat faţă de aceşti jurnalişti-candidaţi este că n-au fost de bună credinţă în exercitarea profesiei de jurnalist, că n-au ezitat să mintă, să falsifice, să fie tendenţioşi cu adversarii USL, pentru a crea acesteia un avantaj electoral, de care acum se vor bucura ei înşişi.
- Ca să rămânem tot la candidaţi, primirea lui George Becali pe listele de deputaţi ai PNL a stârnit controverse. În ce parte credeţi că va înclina balanţa candidatura lui? Pentru sau împotriva USL?
- Gigi Becali reprezintă o pată... de culoare pe imaginea USL şi mai ales a PNL. De remarcat că PSD n-a îndrăznit să meargă până acolo cu toleranţa faţă de intoleranţi (accentele rasiste, xenofobe, misogine şi homofobe ale d-lui Becali sunt cunoscute), încât să-l accepte pe lista sa. Stilul jignitor în care noul promovat se adresează interlocutorilor săi îl face indezirabil pentru o politică decentă. Gigi Becali este un personaj pitoresc şi atât. Pe de altă parte, a ajuns în Parlamentul European. Domnia sa vine de la Bruxelles, ceea ce reprezintă o nemaipomenită ironie a timpurilor noastre. În ce priveşte avantajul politic, e greu de spus dacă Gigi Becali va aduce voturi PNL sau nu. Cert este că n-a prea câştigat alegeri. Nu cu partidul său. A fost ales europarlamentar pe listele PRM, cu ajutorul acestui partid şi beneficiind de autovictimizarea la care s-a pretat, după ce a fost câteva zile arestat, pentru o infracţiune de drept comun. La noi se pare că atunci când ajunge la pârnaie, fie şi pentru câteva zile, orice personaj public devine credibil şi foarte simpatizat... Şi Dan Diaconescu şi-a luat avântul din puşcărie. Iar Adrian Năstase văd că e foarte apreciat, de când e la Jilava, de unde-şi trimite învăţăturile către popor, prin intermediul propriului blog. Revenind, nu cred că Gigi Becali ar fi avut vreo şansă, dacă ar fi candidat cu PNG. Cu USL în spate, va fi ales, pentru că uniunea are un aparat de propagandă care poate să bage în Parlament şi o mătură, dacă vrea. În tot cazul, cu candidatura lui Becali pe listele sale, PNL şi-a pierdut şi ultima brumă de respectabilitate. Nu degeaba, unii dintre liberali s-au revoltat. Pe de altă parte, candidatura lui a fost cântărită pragmatic de liderii PNL. Probabil că unul din argumentele hotărâtoare a fost oferta de zece milioane de euro, pentru campania lui Crin Antonescu la preşedinţie.
"ARD e un PDL niţel extins. Ca să pară altceva, şi-a pus o pălărie şi o geantă nouă”
- Ajungem şi la cea de-a treia forţă politică a ţării, după cum se profilează: PPDD. Devine tot mai evident că PPDD este refugiul persoanelor cu probleme de credibilitate şi, uneori, penale, din celelalte partide, ca Monica Ridzi, Liliana Mincă, Teodor Ciuhodaru şi Antonie Solomon. Cum mai poate convinge electoratul că este un partid antisistem, de partea poporului?
- În mod normal, având în vedere promisiunile fără acoperire, populismul aberant şi lipsa de oameni credibili, PPDD n-ar trebui să adune prea multe voturi. Dar se pare că va obţine un scor bun, 10 - 12 %. E procentajul care într-o vreme atârna de PRM, mai târziu de PNG şi acum a eşuat la Dan Diaconescu. Electoratul PPDD este unul care nu trebuie convins cu argumente, neinteresat de adevăr, ci animat de o credinţă oarbă în "liderul providenţial”. În fiecare ţară există o parte din electorat care are nevoie să fie amăgit că va fi salvat de un „mântuitor”, un „mesia”, un superman, un electorat care vrea să fie minţit frumos şi să i se dea iluzia că i se vor rezolva toate problemele. Cu un asemenea scor, PPDD ar putea juca un rol important, mai ales dacă USL nu ajunge la peste 50% din voturi.
- De ce nu reuşeşte ARD să se prezinte ca o alternativă serioasă la USL?
- Ca să fim cinstiţi, ARD e un PDL niţel extins. Ca să pară altceva, şi-a pus o pălărie şi o geantă nouă. PDL e încă timorat, n-a ieşit din zodia penitenţei în care a fost aruncat de USL, după o propagandă de luni de zile. Şi a sfârşit considerându-se mai vinovat decât era de fapt. În loc să-şi fi apărat cauza, să se explice şi să-şi asume erorile, a luat o atitudine spăşită, ca şi cum şi-a însuşit toate acuzaţiile făcute de USL. Şi a cedat, pas cu pas, în faţa valului de simpatie de care se bucură USL. Doar câţiva pedelişti mai guralivi îndrăznesc să ridice glasul şi să riposteze. În rest, stau la colţ şi încasează. N-au aruncat prosopul, dar nici mult nu mai au. Nu înţeleg de ce au această atitudine pasivă şi complet păguboasă. E absolut vital ca PDL să-şi revină şi să se impună ca alternativă la USL.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
