Avertisment din SUA: "Culturile modificate genetic vor aduce apocalipsa în agricultura românească şi europeană”

După cum se ştie, corporaţiile transnaţionale producătoare de organisme modificate ge­ne­­tic (OMG), în frunte cu Monsanto, au lan­­­sat un lobby furibund pentru a convinge elita poli­tică a UE să introducă în agricultura de pe continent aceste culturi, rezistente la ierbicide (HTGE).


Succesul pare garantat, Comisia Europeană (CE) fiind tentată, din păcate, să preia rolul de portdrapel al viziunii cor­po­ratiste asupra agriculturii. Nu mai puţin de 26 de cul­turi modificate genetic sunt luate în considerare pentru a fi aprobate în Uniunea Europeană, începând cu 2013. Permisiunea stă să fie acordată şi pe baza celor cinci "mi­turi” despre organismele modificate genetic, în­su­şite cu prea mare uşurinţă de Comisie: Vi le oferim spre cunoaştere: 1. OMG sunt o soluţie pentru foame­tea glo­bală; 2. Alimentele modificate genetic sunt ino­fen­sive pentru sănătate; 3. Chiar dacă OMG sunt pe pia­ţă, oamenii pot evita consumul lor dacă nu le do­resc; 4. Ingineria genetică vine în completarea agri­culturii organice; 5. Dacă se descoperă că OMG-urile sunt periculoase, introducerea lor este reversibilă. Fals, de cinci ori fals! spune Greenpeace. "Culturile modificate genetic vor aduce apocalipsa în agricultura româ­neas­că şi europeană”, titrează organizaţia, într-un recent comunicat de presă. Pentru a dovedi că toate aceste afirmaţii sunt neadevărate, prestigioasa organi­zaţie in­ter­naţională a finanţat un amplu studiu ştiinţific, co­mandat renumitului economist agricol american, dr. Charles Benbrook, a realizat un film în SUA şi Argen­tina şi a mijlocit călătoria în Europa a doi fermieri ame­ricani, Wendel Lutz şi Wes Shoemyer, care să aver­ti­zeze UE până nu e prea târziu. În cadrul acestei că­lătorii-aver­tisment, fermierii s-au oprit la Berlin, Var­şovia, Paris, Madrid, Bruxelles şi Bucureşti. Cu ocazia unei conferinţe de presă ţinute săptămâna trecută la hotelul Intercontinental, Greenpeace a lansat şi în Ro­mânia primul raport efectuat vreodată asupra impac­tului in­tro­ducerii în UE a culturilor modificate genetic, re­zistente la glifosat (ierbicid cunoscut sub numele co­mercial de Roundup Ready - RR). La lansare, au fost prezenţi şi cei doi fermieri de peste Ocean intraţi în malaxorul corporatist. Ei au împărtăşit din experienţa lor cu aceste culturi. A fost proiectat filmul în care cei doi, alături de fermieri din Argentina, sunt "personajele principale”, neagreate la ele acasă, dar libere să se ex­pri­me pe Bătrânul Continent.

"Când buruienile nu vor să moară!”

Construind un scenariu cât se poate de credibil, eco­nomistul Charles Benbrook avertizează: "Dacă Uni­unea Europeană va cultiva porumb, soia şi sfeclă de za­hăr modificate genetic şi rezistente la ierbicide (HTGE), între anii 2012-2025, utilizarea ierbicidului Roundup Ready (RR) va creşte de până la 15 ori!”. În "traducere” liberă, scenariul se petrece astfel: fermierii, atraşi de reclama mincinoasă pentru care corporaţiile plă­tesc milioane de dolari, sunt amăgiţi cu promisiuni şi, drept urmare, însămânţează porumb/soia/sfeclă de zahăr modificate genetic, proiectate să reziste la ier­bicidul RR. În primii ani, totul este OK, culturile cresc frumos, buruienile sunt omorâte după prima trecere a pulverizatoarelor cu Roundup Ready. Întocmai ca la carte, ierbicidul ucide buruienile, dar nu şi plantele de cultură. Iată însă că, la un moment dat, luându-i pe toţi prin surprindere, buruienile se dovedesc "mai inteli­gente” decât omul şi nu vor să mai moară! Ce face fer­mierul? Cumpără de la Monsanto un ierbicid adi­ţio­nal, măreşte doza, deci scoate din buzunar şi mai mulţi bani, adesea împrumutaţi de la bancă.Prin urmare, solul este secătuit, apele freatice sunt poluate, mediul are de suferit. Până la urmă, buruienile ies biruitoare: nu mai mor deloc (la fel ca viruşii de ultimă generaţie), indiferent de cantitatea de chimicale aplicate! Din vremuri imemoriale se ştie: când buruienile trăiesc, culturile mor. Pierderile sunt uriaşe, mulţi se lasă de agri­cultură. Acest aspect nu ia în calcul, desigur, even­tua­lele efecte secundare asupra sănătăţii omului, întru­cât modificările genetice ale plantelor sunt încă insu­ficient studiate. Iată cum vede Benbrook situaţia: "Fer­mie­rii din SUA au deja mari probleme, acum ei în­cearcă să iasă din cercul vicios în care au intrat. Dependenţa de culturi rezistente la ierbicide din SUA a declanşat apariţia şi răspândirea rapidă a aproape 24 de tipuri de buruieni rezistente la glifosat, ceea ce a dus la creşterea costurilor de pro­duc­ţie în cadrul fermelor, cât şi a vo­lumului şi a eco-toxicităţii ierbi­cidelor necesare pentru a preveni pierderile majore ale recoltelor”.
Pe baza experienţei americane, Charles Benbrook imaginează trei sce­narii pentru Europa. Cel mai în­frico­şă­tor este "Scenariul 2”, potrivit căruia fermierii din UE vor adopta tehnologia HTGE la fel de repede ca fermierii din SUA, în absenţa oricăror restricţii im­puse de CE. În acest caz, folosirea ierbi­ci­delor (în principal a glifosatului) la porumbul modificat genetic va creşte cu 1000% până în 2025! Şi în cazul sfe­clei de zahăr, în acelaşi Scenariu 2, uti­li­zarea glifosatului va creşte cu 380%. Aşadar, modifici genetic porumbul sau soia, pentru a rezista la ierbicide, per­miţând, zice-se, exterminarea selectivă a buruienilor, dar ajungi până la urmă să otrăveşti solul şi să stimulezi, culmea iro­niei, creşterea buruienilor, nu a po­rumbului! Aceasta este în realitate mă­rea­ţa invenţie a corporaţiilor: o poveste din tolba lui Păcală...

Cum şi-au pierdut puterea fermierii americani

Vorbind din propria experienţă, cu­rajoşii fermieri americani se străduiesc să ne avertizeze cât mai exact asupra pericolului ce ne paşte pe fiecare dintre noi, europenii. "Iată cum s-a întâm­plat”, povesteşte Wen­del Lutz."Au ve­nit la mine şi mi-au spus: «Cumpără se­minţele noastre, seamănă soia modi­ficată genetic, rezistentă la ierbicidele cele mai pu­ter­nice, e uşor, e productiv, e profitabil». Şi am cumpărat, am plătit mai mult decât pentru seminţele convenţio­na­le. În primii doi ani, totul a părut perfect. O mândreţe de recoltă. Dar fericirea n-a durat prea mult. În al treilea, al pa­trulea an şi următorii, cu cât împrăştiam mai mult ier­bicid Roundup, cu atât buruienile parcă îmi făceau în ciudă, rămâneau în picioare...”. Între timp, comuni­catele corporaţiilor jubilează: 73% din pro­ducţia de po­rumb şi soia a Sta­te­lor Unite a ajuns să fie modificată genetic! Încă stau bine americanii faţă de Argentina, unde 99% din cul­turile de soia sunt modificate ge­netic! Wendel Lutz spune că fer­mierii au început să ridice întrebări legate de efectele pe termen lung ale utilizării OMG. Par a se trezi la realitate. "Dacă este ceva ce noi nu ştim”, spune, "dacă ni se ascunde ceva, dacă sun­tem minţiţi, a venit vremea să aflăm asta”. S-au în­mul­ţit cazurile de cancer la copii. Fa­mi­liile au de sufe­rit. Solul se dete­rio­rează, devine friabil şi erodat. Re­giuni întregi îşi pierd biodi­ver­si­tatea, rămân pradă unui singur fel de plante. Comunităţile sunt ame­nin­ţate. Are loc un proces de aşa-zisă «consolidare», care înseamnă din ce în ce mai puţini fermieri şi mai puţine familii. Şcolile se închid din lipsă de copii. Localităţi pitoreşti, altădată pline de viaţă, mor una după alta. Se închid afacerile, maga­zi­nele, atelierele. Oamenii se refugiază la oraş, în că­utarea unui loc de muncă. Toţi micii între­prin­zători au plecat şi nu se vor mai întoarce vreodată. N-au nici un viitor. "Asta se întâmplă în Ame­rica, asta doriţi să se întâmple şi la voi, în România? La voi, în Casa Europeană?”, se întreabă retoric fermierul. "Nu putem uita că noi, fermierii, aveam până nu demult pu­tere, eram respectaţi. Azi nu mai avem nimic, am lăsat puterea corporaţiilor, orbiţi de pro­misiunile lor, iar ele câştigă mulţi bani din puterea noastră pierdută”.

"În mod sigur, Comisia Europeană va lua în seamă avertismentele”

Wes Shoemyer este la fel de convingător când îi sfă­tuieşte pe europeni să dea uitării saltul în necunoscut pe care, prin guvernanţii de la Bruxelles, sunt pe cale să-l facă. "Până acum, poziţia UE a fost foarte fermă. În­că are o şansă de a-şi păstra independenţa, de a-şi men­ţine integritatea”, crede el. "Trebuie să apere inte­resele fermierilor, acum, cât are ocazia; trebuie să ia în considerare consecinţele. Fără îndo­ială, odată ce UE va permite dominaţia corporaţiilor, companiile precum Monsanto vor stabili practic pre­ţurile la cel mai înalt nivel suportat de piaţă. Viitorul UE este sumbru din acest punct de vedere. Culturile modificate genetic nu sunt nici nutritive, nu aduc nici noi locuri de muncă”.
Lasse Bruun, militant pentru agricultura durabilă în cadrul Greenpeace International, are o imagine cuprin­zătoare asupra situaţiei globale şi mai ales europene. El avertizează Comisia Europeană şi-i sfătu­ieşte pe res­pon­sabilii de la Bruxelles să ţină seama de studiul lui Charles Benbrook: "Deja am vă­zut ce s-a întâmplat cu comunităţile agricole din Ar­gen­tina şi SUA, iar raportul dr. Benbrook ilustrează foarte clar ce se va întâmpla aici, în Europa, dacă aces­te culturi vor fi autorizate. În mod sigur, Comisia Europeană va lua în seamă aceste avertismente, va respinge aplicaţiile pentru cultivarea culturilor HTGE în Europa şi va întări în mod substanţial procedura de evaluare a ris­cului pentru culturile MG”,crede el cu destulă con­vin­gere. Dar, ceea ce omit să ne spună chiar şi luptă­torii redutabili de la Greenpeace este că cineva urmă­reşte controlul alimentar al lumii. Corporaţiile fo­losesc o armă mai puternică decât arma nucleară: arma ali­­men­tară. Ele nu modifică genetic mărarul sau co­rian­drul, ardeiul iute sau dovleacul. Ele modifică ce­rea­lele, legumele, baza alimentaţiei pe Terra. Odată cu­cerită întreaga planetă, aruncând pe piaţă tehnologia OMG, care n-a trecut proba timpului (probă evaluată la 50-100 de ani), corporaţiile nu mai au de făcut decât să as­culte zornăitul arginţilor în uriaşa lor teşcherea. În Afri­ca au reuşit cu "gena terminator” la porumb, care ste­rili­zează seminţele ca la Auschwitz, oprindu-le capa­ci­tatea de înmulţire, sub pretextul protejării "pro­prie­tăţii intelectuale”. Fermierii dependenţi sunt nevoiţi să cumpere seminţe de la ei în fiecare an, îmbogăţindu-şi "bi­­nefăcătorii”. Încă nu s-a reuşit "implementarea” orezului modificat genetic în China, deşi lupta durează de şapte ani. Corporaţiile au însă tot timpul din lume...