Avertisment din SUA: "Culturile modificate genetic vor aduce apocalipsa în agricultura românească și europeană”

Ion Longin Popescu
După cum se știe, corporațiile transnaționale producătoare de organisme modificate ge­ne­­tic (OMG), în frunte cu Monsanto, au lan­­­sat un lobby furibund pentru a convinge elita poli­tică a UE să introducă în agricultura de pe continent aceste culturi, rezistente la ierbicide (HTGE).


Succesul pare garantat, Comisia Europeană (CE) fiind tentată, din păcate, să preia rolul de portdrapel al viziunii cor­po­ratiste asupra agriculturii. Nu mai puțin de 26 de cul­turi modificate genetic sunt luate în considerare pentru a fi aprobate în Uniunea Europeană, începând cu 2013. Permisiunea stă să fie acordată și pe baza celor cinci "mi­turi” despre organismele modificate genetic, în­su­șite cu prea mare ușurință de Comisie: Vi le oferim spre cunoaștere: 1. OMG sunt o soluție pentru foame­tea glo­bală; 2. Alimentele modificate genetic sunt ino­fen­sive pentru sănătate; 3. Chiar dacă OMG sunt pe pia­ță, oamenii pot evita consumul lor dacă nu le do­resc; 4. Ingineria genetică vine în completarea agri­culturii organice; 5. Dacă se descoperă că OMG-urile sunt periculoase, introducerea lor este reversibilă. Fals, de cinci ori fals! spune Greenpeace. "Culturile modificate genetic vor aduce apocalipsa în agricultura româ­neas­că și europeană”, titrează organizația, într-un recent comunicat de presă. Pentru a dovedi că toate aceste afirmații sunt neadevărate, prestigioasa organi­zație in­ter­națională a finanțat un amplu studiu științific, co­mandat renumitului economist agricol american, dr. Charles Benbrook, a realizat un film în SUA și Argen­tina și a mijlocit călătoria în Europa a doi fermieri ame­ricani, Wendel Lutz și Wes Shoemyer, care să aver­ti­zeze UE până nu e prea târziu. În cadrul acestei că­lătorii-aver­tisment, fermierii s-au oprit la Berlin, Var­șovia, Paris, Madrid, Bruxelles și București. Cu ocazia unei conferințe de presă ținute săptămâna trecută la hotelul Intercontinental, Greenpeace a lansat și în Ro­mânia primul raport efectuat vreodată asupra impac­tului in­tro­ducerii în UE a culturilor modificate genetic, re­zistente la glifosat (ierbicid cunoscut sub numele co­mercial de Roundup Ready - RR). La lansare, au fost prezenți și cei doi fermieri de peste Ocean intrați în malaxorul corporatist. Ei au împărtășit din experiența lor cu aceste culturi. A fost proiectat filmul în care cei doi, alături de fermieri din Argentina, sunt "personajele principale”, neagreate la ele acasă, dar libere să se ex­pri­me pe Bătrânul Continent.

"Când buruienile nu vor să moară!”

Construind un scenariu cât se poate de credibil, eco­nomistul Charles Benbrook avertizează: "Dacă Uni­unea Europeană va cultiva porumb, soia și sfeclă de za­hăr modificate genetic și rezistente la ierbicide (HTGE), între anii 2012-2025, utilizarea ierbicidului Roundup Ready (RR) va crește de până la 15 ori!”. În "traducere” liberă, scenariul se petrece astfel: fermierii, atrași de reclama mincinoasă pentru care corporațiile plă­tesc milioane de dolari, sunt amăgiți cu promisiuni și, drept urmare, însămânțează porumb/soia/sfeclă de zahăr modificate genetic, proiectate să reziste la ier­bicidul RR. În primii ani, totul este OK, culturile cresc frumos, buruienile sunt omorâte după prima trecere a pulverizatoarelor cu Roundup Ready. Întocmai ca la carte, ierbicidul ucide buruienile, dar nu și plantele de cultură. Iată însă că, la un moment dat, luându-i pe toți prin surprindere, buruienile se dovedesc "mai inteli­gente” decât omul și nu vor să mai moară! Ce face fer­mierul? Cumpără de la Monsanto un ierbicid adi­țio­nal, mărește doza, deci scoate din buzunar și mai mulți bani, adesea împrumutați de la bancă. Prin urmare, solul este secătuit, apele freatice sunt poluate, mediul are de suferit. Până la urmă, buruienile ies biruitoare: nu mai mor deloc (la fel ca virușii de ultimă generație), indiferent de cantitatea de chimicale aplicate! Din vremuri imemoriale se știe: când buruienile trăiesc, culturile mor. Pierderile sunt uriașe, mulți se lasă de agri­cultură. Acest aspect nu ia în calcul, desigur, even­tua­lele efecte secundare asupra sănătății omului, întru­cât modificările genetice ale plantelor sunt încă insu­ficient studiate. Iată cum vede Benbrook situația: "Fer­mie­rii din SUA au deja mari probleme, acum ei în­cearcă să iasă din cercul vicios în care au intrat. Dependența de culturi rezistente la ierbicide din SUA a declanșat apariția și răspândirea rapidă a aproape 24 de tipuri de buruieni rezistente la glifosat, ceea ce a dus la creșterea costurilor de pro­duc­ție în cadrul fermelor, cât și a vo­lumului și a eco-toxicității ierbi­cidelor necesare pentru a preveni pierderile majore ale recoltelor”.
Pe baza experienței americane, Charles Benbrook imaginează trei sce­narii pentru Europa. Cel mai în­frico­șă­tor este "Scenariul 2”, potrivit căruia fermierii din UE vor adopta tehnologia HTGE la fel de repede ca fermierii din SUA, în absența oricăror restricții im­puse de CE. În acest caz, folosirea ierbi­ci­delor (în principal a glifosatului) la porumbul modificat genetic va crește cu 1000% până în 2025! Și în cazul sfe­clei de zahăr, în același Scenariu 2, uti­li­zarea glifosatului va crește cu 380%. Așadar, modifici genetic porumbul sau soia, pentru a rezista la ierbicide, per­mițând, zice-se, exterminarea selectivă a buruienilor, dar ajungi până la urmă să otrăvești solul și să stimulezi, culmea iro­niei, creșterea buruienilor, nu a po­rumbului! Aceasta este în realitate mă­rea­ța invenție a corporațiilor: o poveste din tolba lui Păcală...

Cum și-au pierdut puterea fermierii americani

Vorbind din propria experiență, cu­rajoșii fermieri americani se străduiesc să ne avertizeze cât mai exact asupra pericolului ce ne paște pe fiecare dintre noi, europenii. "Iată cum s-a întâm­plat”, povestește Wen­del Lutz. "Au ve­nit la mine și mi-au spus: «Cumpără se­mințele noastre, seamănă soia modi­ficată genetic, rezistentă la ierbicidele cele mai pu­ter­nice, e ușor, e productiv, e profitabil». Și am cumpărat, am plătit mai mult decât pentru semințele convențio­na­le. În primii doi ani, totul a părut perfect. O mândrețe de recoltă. Dar fericirea n-a durat prea mult. În al treilea, al pa­trulea an și următorii, cu cât împrăștiam mai mult ier­bicid Roundup, cu atât buruienile parcă îmi făceau în ciudă, rămâneau în picioare...”. Între timp, comuni­catele corporațiilor jubilează: 73% din pro­ducția de po­rumb și soia a Sta­te­lor Unite a ajuns să fie modificată genetic! Încă stau bine americanii față de Argentina, unde 99% din cul­turile de soia sunt modificate ge­netic! Wendel Lutz spune că fer­mierii au început să ridice întrebări legate de efectele pe termen lung ale utilizării OMG. Par a se trezi la realitate. "Dacă este ceva ce noi nu știm”, spune, "dacă ni se ascunde ceva, dacă sun­tem mințiți, a venit vremea să aflăm asta”. S-au în­mul­țit cazurile de cancer la copii. Fa­mi­liile au de sufe­rit. Solul se dete­rio­rează, devine friabil și erodat. Re­giuni întregi își pierd biodi­ver­si­tatea, rămân pradă unui singur fel de plante. Comunitățile sunt ame­nin­țate. Are loc un proces de așa-zisă «consolidare», care înseamnă din ce în ce mai puțini fermieri și mai puține familii. Școlile se închid din lipsă de copii. Localități pitorești, altădată pline de viață, mor una după alta. Se închid afacerile, maga­zi­nele, atelierele. Oamenii se refugiază la oraș, în că­utarea unui loc de muncă. Toți micii între­prin­zători au plecat și nu se vor mai întoarce vreodată. N-au nici un viitor. "Asta se întâmplă în Ame­rica, asta doriți să se întâmple și la voi, în România? La voi, în Casa Europeană?”, se întreabă retoric fermierul. "Nu putem uita că noi, fermierii, aveam până nu demult pu­tere, eram respectați. Azi nu mai avem nimic, am lăsat puterea corporațiilor, orbiți de pro­misiunile lor, iar ele câștigă mulți bani din puterea noastră pierdută”.

"În mod sigur, Comisia Europeană va lua în seamă avertismentele”

Wes Shoemyer este la fel de convingător când îi sfă­tuiește pe europeni să dea uitării saltul în necunoscut pe care, prin guvernanții de la Bruxelles, sunt pe cale să-l facă. "Până acum, poziția UE a fost foarte fermă. În­că are o șansă de a-și păstra independența, de a-și men­ține integritatea”, crede el. "Trebuie să apere inte­resele fermierilor, acum, cât are ocazia; trebuie să ia în considerare consecințele. Fără îndo­ială, odată ce UE va permite dominația corporațiilor, companiile precum Monsanto vor stabili practic pre­țurile la cel mai înalt nivel suportat de piață. Viitorul UE este sumbru din acest punct de vedere. Culturile modificate genetic nu sunt nici nutritive, nu aduc nici noi locuri de muncă”.
Lasse Bruun, militant pentru agricultura durabilă în cadrul Greenpeace International, are o imagine cuprin­zătoare asupra situației globale și mai ales europene. El avertizează Comisia Europeană și-i sfătu­iește pe res­pon­sabilii de la Bruxelles să țină seama de studiul lui Charles Benbrook: "Deja am vă­zut ce s-a întâmplat cu comunitățile agricole din Ar­gen­tina și SUA, iar raportul dr. Benbrook ilustrează foarte clar ce se va întâmpla aici, în Europa, dacă aces­te culturi vor fi autorizate. În mod sigur, Comisia Europeană va lua în seamă aceste avertismente, va respinge aplicațiile pentru cultivarea culturilor HTGE în Europa și va întări în mod substanțial procedura de evaluare a ris­cului pentru culturile MG”, crede el cu destulă con­vin­gere. Dar, ceea ce omit să ne spună chiar și luptă­torii redutabili de la Greenpeace este că cineva urmă­rește controlul alimentar al lumii. Corporațiile fo­losesc o armă mai puternică decât arma nucleară: arma ali­­men­tară. Ele nu modifică genetic mărarul sau co­rian­drul, ardeiul iute sau dovleacul. Ele modifică ce­rea­lele, legumele, baza alimentației pe Terra. Odată cu­cerită întreaga planetă, aruncând pe piață tehnologia OMG, care n-a trecut proba timpului (probă evaluată la 50-100 de ani), corporațiile nu mai au de făcut decât să as­culte zornăitul arginților în uriașa lor teșcherea. În Afri­ca au reușit cu "gena terminator” la porumb, care ste­rili­zează semințele ca la Auschwitz, oprindu-le capa­ci­tatea de înmulțire, sub pretextul protejării "pro­prie­tății intelectuale”. Fermierii dependenți sunt nevoiți să cumpere semințe de la ei în fiecare an, îmbogățindu-și "bi­­nefăcătorii”. Încă nu s-a reușit "implementarea” orezului modificat genetic în China, deși lupta durează de șapte ani. Corporațiile au însă tot timpul din lume...