Şoseaua cu lumini
Pe drumul care duce de la Gura Diham spre Buşteni există o porţiune mărginită de pădure, unde automobiliştii accelerează mereu maşinile, pentru a trece cât mai repede de acel loc. Seara, pe această porţiune aflată pe partea dreaptă a şoselei, mulţi dintre cei care parcurg acest drum afirmă că sunt urmăriţi dintre copaci de nişte lumini stranii. Cei mai îndrăzneţi au oprit maşinile, s-au înarmat cu lanterne şi s-au apropiat de pădure, pentru a vedea ce este acolo, dar n-au descoperit nimic, deşi luminile stranii sunt însoţite adesea de sunete, de parcă ar fi cineva în pădure.
Dar luminile stranii nu sunt singura anomalie din zonă. Pornind din Buşteni pe anumite trasee montane, se poate ajunge la "Piatra de mormânt”, la "locul de adunare al piticilor” sau "la capul de dinozaur”. Piatra de mormânt este o piatră groasă, dreptunghiulară, similară cu lespezile care acopereau sarcofagele din trecut. După atingerea pietrei, mulţi oameni (în special femei) se simt rău, acele busolelor puse pe piatră se mişcă în derivă fără a mai indica nordul, iar aparatura electrică nu mai funcţionează, deşi după îndepărtarea de piatră îşi reia funcţiile normale. Locul de adunare al piticilor este format dintr-un număr de scaune de piatră foarte mici, amplasate în cerc, ce par destinate unor fiinţe de statură foarte mică. Cât despre capul de dinozaur, este evitat de către toţi ciobanii care îşi duc turmele la păscut, pe motivul că acesta îşi cere jertfa, şi de câte ori un păstor îşi duce oile pe acolo, câteva din ele mor la scurt timp.
Castelul cu fantome
Pe o listă a amatorilor de senzaţii tari, Castelul Cantacuzino figurează printre locurile bântuite ale României. Numeroşi turişti care au făcut fotografii în interiorul lui sau pe domeniul acestuia au surprins în poze nişte formaţiuni globulare luminoase. Castelul este cunoscut pentru istoria tumultuoasă a familiei Cantacuzino şi pentru numeroşii membri ai acesteia care au murit în condiţii violente, unii chiar decapitaţi. În paranormal, formaţiunile globulare se numesc "orbi”. Un orb este autentic dacă emite lumină proprie, dacă are o formă perfect sferică, dacă are o traiectorie clară de zbor şi dacă în faţa aparatului de fotografiat nu există surse de lumină care prin expunere ar putea produce în poză anomalii de tip orb.
Întâmplarea care va fi relatată în cele ce urmează a avut loc în anul 2010, pe data de 15 august, zi în care creştinii ortodocşi celebrează Adormirea Maicii Domnului. Unele credinţe populare spun despre femeile care poartă numele de Maria că nu este bine să îşi sărbătorească cu prea mult fast ziua numelui la această dată, ţinând cont că această zi comemorează moartea Fecioarei Maria.
Cu câteva zile înainte de 15 august, două femei, una dintre ele purtând numele de Maria, au hotărât să plece la Buşteni, pentru a petrece acolo sfârşitul de săptămână şi pentru a sărbători ziua onomastică. Ajunse în staţiune, au fost cazate într-o casă despre care aveau să afle ulterior că fusese construită pe fostul domeniu al castelului familiei Cantacuzino. Curioase să vadă clădirea, care fusese introdusă în circuitul turistic, au pornit spre ea în dimineaţa zilei de 15 august.
Iată relatarea Mariei: "Dimineaţa însorită nu a dat nici un indiciu cu privire la posibile incidente neplăcute. Ajunse la castel, am aşteptat cu răbdare să se strângă întreg grupul de turişti şi, când ghida a venit, aceasta ne-a povestit printre altele despre morţile subite şi violente pe care le-au suferit numeroşi membri ai familiei Cantacuzino. Fără să ne concentrăm prea mult pe acest aspect, împreună cu întreg grupul, am însoţit ghida în vizita propriu-zisă a castelului. Doamna a continuat cu explicaţiile referitoare la istoria şi arhitectura castelului, construit în stil brâncovenesc, asemănător cu cel al castelului Mogoşoaia. Amabilă, ghida a invitat apoi pe toţi vizitatorii să facă poze după pofta inimii, deocamdată la castel neexistând taxă pentru pozat. La fel ca ceilalţi turişti, prietena cu care plecasem din Bucureşti a urmat îndemnul şi a început să facă poze cu un aparat foto digital. Când am intrat în una din camerele principale ale castelului am fost copleşite amândouă de un sentiment de linişte desăvârşită. Apoi, pline de surprindere, am observat că în prima poză făcută aici a apărut sau, mai bine zis, "s-a arătat” o sferă luminoasă, cu tentă uşor albăstruie. După terminarea vizitei, ne-am hotărât să o întrebăm pe doamna care ne fusese ghid despre posibile bântuiri sau fenomene inexplicabile care ar fi avut loc între zidurile castelului. Doamna a răspuns că nu cunoaşte nici o poveste în acest sens şi glumind, ne-a spus că dânsa chiar s-ar bucura dacă ar fi să întâlnească fantomele Cantacuzinilor, deoarece ar avea şansa să le pună câteva întrebări. Cu aceste cuvinte, ne-am încheiat vizita la castel şi ne-am întors la casa în care stăteam, casă aflată, după cum am mai spus, pe fostul domeniu al castelului”.
O altă "pădure Baciu”?
Peripeţiile nu s-au încheiat cu globul luminos surprins în poza făcută la castel. Maria D. povesteşte în continuare: "Acasă, am mai stat ceva vreme de vorbă, apoi, deşi nu ne era somn, am hotărât să stingem lumina, în speranţa că vom reuşi să adormim. Somnul nu venea însă aşa de uşor, aşa că am petrecut multă vreme vorbind, până când ceasul a arătat ora trei dimineaţa. Atunci, de undeva din dreptul geamului acoperit de draperie, s-a auzit foarte tare şi foarte clar un urlet ca de animal care, încetul cu încetul, s-a transformat într-un urlet de copil. Sunetul a durat destul de puţin, dar intensitatea sa a fost pur şi simplu stranie, el fiind foarte puternic, ca şi cum ar fi fost amplificat. Înfricoşate, am lăsat aprinsă o veioză ca să lumineze camera pe toată durata nopţii. Când, într-un final, am adormit, curentul electric a căzut în toată zona. Dimineaţa, veioza nu mai lumina şi am aflat de la vecini ce se întâmplase. În acea zi, eu am insistat să mergem la o biserică din centrul oraşului, dar cum curentul era căzut, trebuia aşteptat electricianul care avea să vină să remedieze problema. Între timp, ne-am hotărât să comandăm pizza, pentru a putea pleca apoi repede la biserică. Electricianul a venit şi a remediat problema, dar, din acel moment, au început o serie de evenimente care parcă erau menite să ne împiedice să ajungem la biserică. Compania de pizza la domiciliu nu avea maşină de livrări în acea dimineaţă, aşa că pizza comandată a fost trimisă cu taxiul, dar a ajuns la altă adresă. A trebuit să aşteptăm mai mult de o oră până a sosit şi am mâncat, după care prietenei mele i s-a făcut foarte rău, din senin. Starea de rău a durat şi ea în jur de o oră, după care am plecat în sfârşit la biserică. Ajunse acolo, eu am vorbit cu un preot care a rostit o rugăciune specială şi apoi, amândouă, am aprins câte o lumânare. Am intrat apoi într-un magazin, să cumpărăm nişte beţişoare parfumate, ştiind că mirosurile puternice alungă spiritele rele. Noaptea atât de agitată ne înfricoşase pe amândouă. Imediat după aceasta, prietenei mele i s-a făcut iar rău şi a trebuit să ne întoarcem cât mai repede acasă cu taxiul. Ajunse la vilă, amica mea, deşi încă se mai simţea rău, a aprins trei beţişoare parfumate din cele cumpărate anterior şi a început să răspândească mirosul acestora prin casă. Imediat după ce a terminat, starea de rău a dispărut la fel de subit cum a venit. Din acel moment, nu s-a mai întâmplat nimic straniu şi amândouă ne-am putut bucura liniştite de ultimele zile ale şederii noastre în Buşteni.
La câteva zile după întoarcerea în Bucureşti, am primit un telefon de la amica mea, care mi-a spus că a scos toate pozele din aparatul foto şi că într-o altă fotografie făcută din grădina Castelului Cantacuzino mai apărea ceva inexplicabil. Este vorba despre o poză care surprinde panorama oraşului Buşteni, cu munţii acoperiţi de pădure pe fundal. În faţa munţilor, deasupra brazilor care îi acopereau, se vedea clar o siluetă neagră, cu o formă sinistră, care plutea. Intrigată, prietena mea a trimis poza unui specialist care a spus că nu poate fi vorba de vreo pasăre sau de vreo murdărie aflată pe lentila aparatului. A mai spus că şansele sunt foarte mari ca poza să fi surprins o manifestare paranormală autentică”.
La relatarea anterioară, Maria D. adaugă: "Pe strada Gheorghe Doja din Buşteni, în capătul opus Castelului Cantacuzino, există un teren cu un mic deal care duce pe muntele acoperit de copaci. În această zonă se petrec numeroase fenomene inexplicabile. În luna septembrie a anului 2012, am avut ocazia să merg de câteva ori pe acolo şi să fac mai multe poze. În multe dintre ele au apărut sfere luminoase care pluteau deasupra terenului sau printre copaci. În plus, în două dintre ele au apărut nişte lumini inexplicabile, care pluteau printre copaci în locuri unde cu ochiul liber văzusem clar că nu era nimic. În faţa obiectivului aparatului foto nu exista nimic care să se reflecte sau care să genereze lumină”. Acest fenomen a fost raportat de mulţi turişti şi localnici, care susţin că în anumite zone din Buşteni sunt urmăriţi de lumini ciudate, fără sursă vizibilă. În alte cazuri, aceste lumini nu pot fi văzute cu ochiul liber, dar apar în poze plutind deasupra sau printre copaci. Fenomenul este similar cu mărturiile celor care au vizitat pădurea Hoia-Baciu de lângă Cluj unde, de asemenea, au apărut astfel de lumini plutitoare în poze.
Fisura Albastră
O altă ciudăţenie despre care se vorbeşte mult în zona Bucegilor sunt portalurile. Au fost destule cazuri în care turişti aflaţi în Valea Urlătorii au declarat că au întâlnit oameni complet dezorientaţi, care fie nu ştiau deloc unde se află, fie credeau că se află în alte locuri. Buşteniul e plin de poveşti despre existenţa unor portaluri care leagă Valea Urlătorii de Valea Albă sau de Valea Cerbului.
Alte apariţii şi portaluri au fost raportate în zona cunoscută sub denumirea de Fisura Albastră. Vârful Caraiman şi Vârful Coştila nu sunt unite, între ele existând această vale strâmtă, care este cunoscută pentru fenomenele paranormale care se petrec în ea. Dar, probabil, unul dintre cele mai periculoase fenomene paranormale din zona Bucegilor este cărarea ireală. Dacă se merge pe Valea Comorii şi se urcă pe Jepii Mici, se poate ajunge în zona unde se petrece un alt fenomen ciudat. Este vorba de o cărare care nu există în realitate, dar care, uneori, în anumite condiţii, se formează apărând paralel cu cărarea adevărată. Această cărare ireală este mică, ea măsurând în jur de aproximativ 20 de centimetri, şi toţi cei care părăsesc cărarea adevărată şi ajung să meargă pe cea ireală mor sau dispar pentru totdeauna.
Pe vârfurile Bucegilor au fost înregistrate nivele mari ale radiaţiilor care nu au putut fi explicate. În partea de est a masivului Bucegi, se află zona numită Şapte Izvoare. În urma cercetărilor făcute pe probe de apă recoltate de aici, s-a dovedit că încărcătura de bacterii este zero, lucru unic pe glob. Locul se numeşte "Zona nemuririi”, iar legendele vorbesc despre un sistem de tuneluri subterane, care circulă pe sub munţi. Cine să creadă că un loc turistic aşa de popular ca Buşteniul e, totodată, aşa de... paranormal.