MISTERELE DE LA BUȘTENI

Yami Kamui
Despre Bușteni, orașul supranumit "Poarta Bucegilor”, se spune că ar fi amplasat într-un câmp de energie care ține de Vârful Omu. Conform legendelor locale, în zona Bușteniului există mai multe locuri care au câte un flux de energie pozitivă. Ca exemple, pot fi menționate cunoscutul Sfinx din Bucegi, Babele, dar și Castelul Cantacuzino. De-a lungul timpului, numeroase întâmplări stranii au avut loc în această zonă, iar martorii au surprins cu aparatele de fotografiat tot felul de anomalii.

Șoseaua cu lumini

Pe drumul care duce de la Gura Diham spre Bușteni există o porțiune mărginită de pădure, unde automo­biliștii accelerează mereu mașinile, pentru a trece cât mai re­pe­de de acel loc. Sea­ra, pe această por­țiune aflată pe par­tea dreaptă a șo­se­lei, mulți dintre cei care parcurg acest drum afirmă că sunt urmăriți din­tre copaci de niște lumini stranii. Cei mai îndrăzneți au oprit mașinile, s-au înarmat cu lan­terne și s-au apro­piat de pă­du­re, pentru a vedea ce este acolo, dar n-au descoperit ni­mic, deși luminile stranii sunt însoțite adesea de sunete, de parcă ar fi cine­va în pădure.
Dar luminile stra­nii nu sunt sin­gura anomalie din zonă. Pornind din Bușteni pe anu­mi­te trasee montane, se poate ajunge la "Piatra de mor­mânt”, la "locul de adunare al piticilor” sau "la capul de dinozaur”. Pia­­­tra de mormânt este o piatră groasă, dreptun­ghiu­lară, similară cu lespezile care acopereau sarcofagele din trecut. După atingerea pietrei, mulți oameni (în special femei) se simt rău, acele busolelor puse pe piatră se mișcă în derivă fără a mai indica nordul, iar aparatura electrică nu mai funcționează, deși după îndepărtarea de piatră își reia funcțiile normale. Locul de adunare al piticilor este format dintr-un număr de scaune de piatră foarte mici, amplasate în cerc, ce par destinate unor ființe de statură foarte mică. Cât despre capul de dino­zaur, este evitat de către toți ciobanii care își duc tur­mele la păscut, pe motivul că acesta își cere jertfa, și de câte ori un păstor își duce oile pe acolo, câteva din ele mor la scurt timp.

Castelul cu fantome

Pe o listă a amatorilor de senzații tari, Castelul Can­ta­cuzino figurează printre locurile bântuite ale Ro­mâ­niei. Numeroși turiști care au făcut fotografii în interio­rul lui sau pe domeniul acestuia au surprins în poze niște formațiuni globulare luminoase. Castelul este cu­noscut pentru istoria tumultuoasă a familiei Can­tacuzino și pentru nu­meroșii membri ai acesteia care au mu­rit în condiții vio­lente, unii chiar de­ca­pitați. În pa­ra­nor­mal, formațiunile glo­bulare se numesc "orbi”. Un orb este autentic dacă emite lumină proprie, dacă are o formă perfect sfe­rică, dacă are o traiectorie clară de zbor și dacă în fața aparatului de fotografiat nu există surse de lumină care prin expunere ar putea produce în poză anomalii de tip orb.
Întâmplarea care va fi relatată în cele ce urmează a avut loc în anul 2010, pe data de 15 august, zi în care creș­tinii ortodocși celebrează Adormirea Maicii Dom­nului. Unele credințe populare spun despre femeile care poartă numele de Maria că nu este bine să își sărbătorească cu prea mult fast ziua numelui la această dată, ținând cont că această zi comemorează moartea Fecioarei Maria.
Cu câteva zile înainte de 15 august, două femei, una dintre ele purtând numele de Maria, au hotărât să plece la Bușteni, pentru a petrece acolo sfâr­șitul de săptă­mână și pentru a sărbători ziua ono­mas­tică. Ajunse în stațiune, au fost cazate într-o casă despre care aveau să afle ulterior că fusese construită pe fostul domeniu al castelului familiei Cantacuzino. Curioase să vadă clă­direa, care fusese introdusă în circuitul tu­ristic, au por­nit spre ea în dimineața zilei de 15 august.
Iată relatarea Mariei: "Dimineața însorită nu a dat nici un indiciu cu privire la posibile incidente neplă­cute. Ajunse la castel, am așteptat cu răbdare să se strângă întreg grupul de turiști și, când ghida a venit, aceasta ne-a povestit printre altele des­pre morțile subite și violente pe care le-au suferit nu­meroși membri ai familiei Cantacu­zino. Fără să ne con­centrăm prea mult pe acest as­pect, îm­preună cu întreg gru­pul, am însoțit ghida în vizita propriu-zisă a castelului. Doam­­­na a continuat cu ex­pli­cațiile referi­toare la istoria și arhitectura castelului, cons­truit în stil brân­covenesc, asemănător cu cel al castelului Mo­go­șoaia. Ama­bilă, ghida a in­vitat apoi pe toți vizita­torii să facă poze după pofta inimii, deocam­da­tă la cas­tel neexis­tând taxă pentru po­zat. La fel ca ceilalți turiști, pri­e­tena cu care ple­casem din Bucu­rești a urmat în­demnul și a în­ceput să facă poze cu un aparat foto digital. Când am intrat în una din camerele prin­ci­pale ale castelului am fost copleșite amândouă de un sen­ti­ment de liniș­te desăvârșită. Apoi, pline de sur­prindere, am observat că în prima poză fă­cută aici a apărut sau, mai bine zis, "s-a arătat” o sferă lumi­noasă, cu tentă ușor albăs­truie. După termi­narea vizi­tei, ne-am hotărât să o în­trebăm pe doamna care ne fusese ghid despre posibile bântuiri sau fenomene inex­plicabile care ar fi avut loc între zidurile cas­telului. Doamna a răspuns că nu cu­noaște nici o po­veste în acest sens și glumind, ne-a spus că dânsa chiar s-ar bucura dacă ar fi să întâl­nească fantomele Cantacu­zinilor, deoarece ar avea șansa să le pună câteva întrebări. Cu aceste cuvinte, ne-am încheiat vi­zita la castel și ne-am întors la casa în care stăteam, casă afla­tă, după cum am mai spus, pe fostul domeniu al castelului”.

O altă "pădure Baciu”?

Peripețiile nu s-au încheiat cu globul luminos sur­prins în poza făcută la castel. Maria D. povestește în con­tinuare: "Acasă, am mai stat ceva vreme de vorbă, apoi, deși nu ne era somn, am hotărât să stingem lu­mi­na, în speranța că vom reuși să adormim. Somnul nu venea însă așa de ușor, așa că am petrecut multă vre­me vorbind, până când ceasul a arătat ora trei dimi­neața. Atunci, de undeva din dreptul geamului acoperit de draperie, s-a auzit foarte tare și foarte clar un urlet ca de animal care, încetul cu încetul, s-a transformat într-un urlet de copil. Sunetul a durat destul de puțin, dar intensitatea sa a fost pur și simplu stranie, el fiind foarte puternic, ca și cum ar fi fost amplificat. Înfri­co­șate, am lăsat aprinsă o veioză ca să lumineze camera pe toată durata nopții. Când, într-un final, am adormit, curentul electric a căzut în toată zona. Dimineața, veioza nu mai lumina și am aflat de la vecini ce se întâmplase. În acea zi, eu am insistat să mergem la o bi­serică din centrul orașului, dar cum curentul era căzut, trebuia așteptat electricia­nul care avea să vină să reme­dieze problema. Între timp, ne-am hotărât să coman­dăm pizza, pentru a putea pleca apoi repede la biserică. Electri­cianul a venit și a remediat pro­blema, dar, din acel moment, au început o serie de evenimente care parcă erau menite să ne îm­piedice să ajungem la bise­rică. Compania de pizza la domiciliu nu avea mașină de livrări în acea dimi­­neață, așa că pizza coman­dată a fost trimisă cu taxiul, dar a ajuns la altă adresă. A trebuit să așteptăm mai mult de o oră până a sosit și am mâncat, după care prietenei mele i s-a făcut foarte rău, din senin. Starea de rău a durat și ea în jur de o oră, după care am plecat în sfârșit la biserică. Ajunse acolo, eu am vorbit cu un preot care a rostit o rugăciune specială și apoi, amândouă, am aprins câte o lumânare. Am intrat apoi într-un maga­zin, să cumpărăm niște bețișoare parfu­mate, știind că mirosurile puternice alungă spiritele rele. Noaptea atât de agitată ne înfri­co­șase pe amân­do­uă. Imediat după a­ceas­ta, prie­te­nei mele i s-a făcut iar rău și a trebuit să ne întoar­cem cât mai repede acasă cu ta­xiul. Ajun­se la vilă, ami­ca mea, de­și încă se mai simțea rău, a aprins trei be­țișoare parfumate din cele cumpărate anterior și a început să răs­pândească mi­­rosul acestora prin casă. Imediat după ce a terminat, starea de rău a dispărut la fel de subit cum a venit. Din acel mo­ment, nu s-a mai în­tâmplat nimic stra­niu și a­mân­două ne-am pu­tut bucura liniș­ti­te de ultimele zile ale șederii noas­tre în Bușteni. La câte­va zile după în­toar­ce­rea în Bucu­rești, am primit un telefon de la amica mea, care mi-a spus că a scos toate po­ze­le din aparatul foto și că într-o altă foto­grafie făcută din grădina Castelului Can­ta­cu­zino mai apă­rea ce­va inexplicabil. Este vorba despre o poză care surprinde panorama orașului Bușteni, cu munții acoperiți de pădure pe fundal. În fața munților, dea­supra brazilor care îi acopereau, se vedea clar o silue­tă neagră, cu o formă sinistră, care plutea. Intrigată, prietena mea a trimis poza unui spe­cialist care a spus că nu poate fi vorba de vreo pasăre sau de vreo murdărie aflată pe lentila apa­ratului. A mai spus că șansele sunt foarte mari ca poza să fi surprins o ma­ni­­fes­tare para­nor­ma­lă au­ten­tică”.
În ce privește sfe­rele luminoase care apar în fotografii, e­xis­tă mai multe teo­rii cu privire la ori­gi­nea lor. Cea mai popu­lară dintre ele afirmă că aceste sfere luminoa­se sunt forme prin care diverse spi­rite și en­tități se manifestă pentru a-și face cu­nos­­cută prezen­ța.
La relatarea ante­rioară, Maria D. adau­gă: "Pe strada Gheorghe Doja din Bușteni, în capătul opus Castelului Cantacuzino, există un teren cu un mic deal care duce pe muntele acoperit de copaci. În această zonă se petrec numeroase fenomene inexplicabile. În luna septembrie a anului 2012, am avut ocazia să merg de câteva ori pe acolo și să fac mai multe poze. În multe dintre ele au apărut sfere luminoase care pluteau deasupra terenului sau printre copaci. În plus, în două dintre ele au apărut niște lumini inexplicabile, care pluteau printre copaci în locuri unde cu ochiul liber văzusem clar că nu era nimic. În fața obiectivului aparatului foto nu exista nimic care să se reflecte sau care să genereze lumină”. Acest fenomen a fost ra­portat de mulți turiști și localnici, care susțin că în anumite zone din Bușteni sunt urmăriți de lumini ciu­date, fără sursă vizibilă. În alte cazuri, aceste lumini nu pot fi văzute cu ochiul liber, dar apar în poze plu­tind deasupra sau printre copaci. Fenomenul este si­milar cu mărturiile ce­lor care au vizitat pădurea Ho­ia-Baciu de lângă Cluj unde, de asemenea, au apă­rut astfel de lumini pluti­toare în poze.

Fisura Albastră

O altă ciudățenie des­pre care se vor­bește mult în zona Bu­cegilor sunt porta­lurile. Au fost destule cazuri în care turiști aflați în Valea Urlă­to­rii au declarat că au în­tâlnit oameni com­plet dezorientați, care fie nu știau deloc un­de se află, fie credeau că se află în alte lo­curi. Bușteniul e plin de povești despre e­xis­tența unor porta­luri care leagă Valea Urlătorii de Valea Albă sau de Valea Cer­­bului.
Alte apariții și por­taluri au fost ra­por­tate în zona cu­nos­cută sub denumi­rea de Fisura Albas­tră. Vârful Caraiman și Vârful Coștila nu sunt unite, în­tre ele existând această vale strâmtă, care este cu­noscută pentru fenomenele paranormale care se petrec în ea. Dar, probabil, unul dintre cele mai periculoase fenomene paranormale din zona Bucegilor este căra­rea ireală. Dacă se merge pe Valea Comorii și se urcă pe Jepii Mici, se poa­te ajunge în zona unde se petrece un alt fenomen ciudat. Este vorba de o că­ra­re care nu există în realitate, dar care, uneori, în anumite condiții, se for­mea­ză apărând paralel cu cărarea adevă­ra­tă. Această cărare ire­ală este mică, ea măsurând în jur de aproximativ 20 de centimetri, și toți cei care părăsesc căra­rea adevărată și a­jung să meargă pe cea ireală mor sau dispar pentru tot­deauna.
Pe vârfurile Bu­ce­gilor au fost în­re­gistrate nivele mari ale radiațiilor care nu au putut fi expli­cate. În par­tea de est a masivului Bucegi, se află zona numită Șap­te Izvoare. În urma cercetărilor făcute pe probe de apă recoltate de aici, s-a dovedit că încărcătura de bacterii este zero, lucru unic pe glob. Lo­cul se numește "Zona nemuririi”, iar legendele vorbesc despre un sistem de tuneluri subterane, care circulă pe sub munți. Cine să creadă că un loc turistic așa de popular ca Bușteniul e, totodată, așa de... pa­ra­normal.