De la televizor îl ştiu pe d-l Neagu Djuvara şi taximetriştii, şi frizerii, şi precupeţele din piaţă. E la fel de cunoscut şi admirat ca şi fotbaliştii, cântăreţii de muzică pop sau actorii din seriale, deşi e un boier nu doar prin genealogie, ci şi "al minţii”. Face parte dintr-o elită intelectuală autentică, blamată cu ură de populiştii care scontează pe frustrările celor cu nivel cultural jos, din păcate tot mai mulţi la noi de când învăţământul de toate gradele a ajuns în halul ştiut, iar modelele de reuşită în viaţă intens mediatizate sunt afaceriştii dubioşi, mafioţii, manechinele-curtezane şi copiii de bani gata, pe care bieţii jurnalişti îi numesc (fără ironie!) "lumea bună”. În această pătură vulgară de VIP-uri autohtone, d-l Neagu Djuvara, cu două doctorate de stat, adevărate la Sorbona - unul în Drept şi altul în Filosofia Istoriei + absolvirea (la 68 de ani!) a vestitului Institut de Limbi şi Civilizaţii Orientale din Paris - poliglot, premiat de Academia Franceză, cu o bibliografie importantă pe teme de istorie a românilor, e un personaj unic prin capacitatea lui de seducţie a tuturor categoriilor de public. Care se datorează în primul rând farmecului dat de naturaleţea manierată şi harului de povestitor cu o memorie fenomenală (încă o dovadă că mintea exersată permanent nu îmbătrâneşte). Cine a văzut cozile la autografe de la fiecare lansare a unei noi cărţi publicate de d-l Neagu Djuvara, şirurile lungi de oameni de toate vârstele şi profesiile atraşi de personalitatea lui, rămâne cu impresia că nu doar literatura comercială se vinde bine, ci şi cărţile de istorie naţională, când sunt scrise neconvenţional şi aduc noi ipoteze argumentate. D-l Djuvara este cel mai vândut autor al Editurii Humanitas. O dovedeşte şi faptul că "Amintirile din pribegie” au ajuns într-un deceniu la a zecea ediţie, fapt fără precedent în cazul unui scriitor român contemporan. Iar ediţia pe care vi-o recomand azi, publicată pentru aniversarea a 95 de ani a memorialistului, e cu adevărat sărbătorească din toate punctele de vedere. Textul e revăzut şi substanţial adăugit, tiparul şi hârtia (inclusiv fasciculele cu fotografii) - de cea mai bună calitate, iar îngrijirea editorială, impecabilă (cu o menţiune specială pentru redactorul S. Skultéty, care îmi închipui că a dus greul). O ediţie superbă, lucrată cu profesionalism şi cu drag - se simte asta. Cât despre conţinut, chiar dacă aţi citit vreuna din versiunile precedente, încântarea e sporită de numeroasele adăugări (culese cu alt corp de literă), care aduc un plus de mărturisiri, portrete, anecdotică şi comentarii din perspectiva anului 2012. Refugiat politic din 1948 până în 1990, Neagu Djuvara a avut parte de la 32 la 74 de ani de experienţe ieşite din comun. A participat ocazional, întâi ca diplomat, apoi ca înalt funcţionar în Ministerul de Externe al Republicii Niger (1961-1984), la evenimente importante din politica mondială. A călătorit mult şi a cunoscut personalităţi faimoase, dar şi anonimi interesanţi. A trecut prin peripeţii demne de un film de aventuri, el însuşi fiind (aşa îl văd) un fel de erou înfruntând cu eleganţă şi curaj greutăţile, sensibil la farmecul feminin de toate rasele, pasionat de echitaţie (a înfiinţat un club de călărie la Niamey, în Niger), de dans, de navigaţie, de explorări, dar care în lunile de concediu parizian îşi petrece timpul în biblioteci, redevine cărturarul interesat în special de istoria românilor. Altruist şi trăsnit, curios să cunoască şi să înţeleagă lumea africană profundă, cu tradiţiile ei atât de ciudate pentru europeni, d-l Neagu Djuvara are o minte deschisă, o limbă ascuţită, mult umor şi o vioiciune antrenantă. De aceea a comunicat la fel de bine cu aristocraţii parizieni din familia soţiei, cu oamenii politici şi diplomaţii occidentali şi africani, dar şi cu populaţiile locale hausa, djerma, cu fulanii şi tuaregii despre care ne povesteşte lucruri pe care nimeni de la noi nu le ştia. Şi o face nu sec etnografic, ci cărnos, cu întâmplări trăite de el nemijlocit sau auzite de la sursă.
SELECŢIA "FORMULA AS”
Neagu Djuvara, "Amintiri din pribegie (1948-1990)", ediţie aniversară, Editura Humanitas (tel. 0372.743.382), 618 pag.
De la televizor îl ştiu pe d-l Neagu Djuvara şi taximetriştii, şi frizerii, şi precupeţele din piaţă. E la fel de cunoscut şi admirat ca şi fotbaliştii, cântăreţii de muzică pop sau actorii din seriale, deşi e un boier nu doar prin genealogie, ci şi "al minţii”. Face parte dintr-o elită intelectuală autentică, blamată cu ură de populiştii care scontează pe frustrările celor cu nivel cultural jos, din păcate tot mai mulţi la noi de când învăţământul de toate gradele a ajuns în halul ştiut, iar modelele de reuşită în viaţă intens mediatizate sunt afaceriştii dubioşi, mafioţii, manechinele-curtezane şi copiii de bani gata, pe care bieţii jurnalişti îi numesc (fără ironie!) "lumea bună”. În această pătură vulgară de VIP-uri autohtone, d-l Neagu Djuvara, cu două doctorate de stat, adevărate la Sorbona - unul în Drept şi altul în Filosofia Istoriei + absolvirea (la 68 de ani!) a vestitului Institut de Limbi şi Civilizaţii Orientale din Paris - poliglot, premiat de Academia Franceză, cu o bibliografie importantă pe teme de istorie a românilor, e un personaj unic prin capacitatea lui de seducţie a tuturor categoriilor de public. Care se datorează în primul rând farmecului dat de naturaleţea manierată şi harului de povestitor cu o memorie fenomenală (încă o dovadă că mintea exersată permanent nu îmbătrâneşte). Cine a văzut cozile la autografe de la fiecare lansare a unei noi cărţi publicate de d-l Neagu Djuvara, şirurile lungi de oameni de toate vârstele şi profesiile atraşi de personalitatea lui, rămâne cu impresia că nu doar literatura comercială se vinde bine, ci şi cărţile de istorie naţională, când sunt scrise neconvenţional şi aduc noi ipoteze argumentate. D-l Djuvara este cel mai vândut autor al Editurii Humanitas. O dovedeşte şi faptul că "Amintirile din pribegie” au ajuns într-un deceniu la a zecea ediţie, fapt fără precedent în cazul unui scriitor român contemporan. Iar ediţia pe care vi-o recomand azi, publicată pentru aniversarea a 95 de ani a memorialistului, e cu adevărat sărbătorească din toate punctele de vedere. Textul e revăzut şi substanţial adăugit, tiparul şi hârtia (inclusiv fasciculele cu fotografii) - de cea mai bună calitate, iar îngrijirea editorială, impecabilă (cu o menţiune specială pentru redactorul S. Skultéty, care îmi închipui că a dus greul). O ediţie superbă, lucrată cu profesionalism şi cu drag - se simte asta. Cât despre conţinut, chiar dacă aţi citit vreuna din versiunile precedente, încântarea e sporită de numeroasele adăugări (culese cu alt corp de literă), care aduc un plus de mărturisiri, portrete, anecdotică şi comentarii din perspectiva anului 2012. Refugiat politic din 1948 până în 1990, Neagu Djuvara a avut parte de la 32 la 74 de ani de experienţe ieşite din comun. A participat ocazional, întâi ca diplomat, apoi ca înalt funcţionar în Ministerul de Externe al Republicii Niger (1961-1984), la evenimente importante din politica mondială. A călătorit mult şi a cunoscut personalităţi faimoase, dar şi anonimi interesanţi. A trecut prin peripeţii demne de un film de aventuri, el însuşi fiind (aşa îl văd) un fel de erou înfruntând cu eleganţă şi curaj greutăţile, sensibil la farmecul feminin de toate rasele, pasionat de echitaţie (a înfiinţat un club de călărie la Niamey, în Niger), de dans, de navigaţie, de explorări, dar care în lunile de concediu parizian îşi petrece timpul în biblioteci, redevine cărturarul interesat în special de istoria românilor. Altruist şi trăsnit, curios să cunoască şi să înţeleagă lumea africană profundă, cu tradiţiile ei atât de ciudate pentru europeni, d-l Neagu Djuvara are o minte deschisă, o limbă ascuţită, mult umor şi o vioiciune antrenantă. De aceea a comunicat la fel de bine cu aristocraţii parizieni din familia soţiei, cu oamenii politici şi diplomaţii occidentali şi africani, dar şi cu populaţiile locale hausa, djerma, cu fulanii şi tuaregii despre care ne povesteşte lucruri pe care nimeni de la noi nu le ştia. Şi o face nu sec etnografic, ci cărnos, cu întâmplări trăite de el nemijlocit sau auzite de la sursă.
De la televizor îl ştiu pe d-l Neagu Djuvara şi taximetriştii, şi frizerii, şi precupeţele din piaţă. E la fel de cunoscut şi admirat ca şi fotbaliştii, cântăreţii de muzică pop sau actorii din seriale, deşi e un boier nu doar prin genealogie, ci şi "al minţii”. Face parte dintr-o elită intelectuală autentică, blamată cu ură de populiştii care scontează pe frustrările celor cu nivel cultural jos, din păcate tot mai mulţi la noi de când învăţământul de toate gradele a ajuns în halul ştiut, iar modelele de reuşită în viaţă intens mediatizate sunt afaceriştii dubioşi, mafioţii, manechinele-curtezane şi copiii de bani gata, pe care bieţii jurnalişti îi numesc (fără ironie!) "lumea bună”. În această pătură vulgară de VIP-uri autohtone, d-l Neagu Djuvara, cu două doctorate de stat, adevărate la Sorbona - unul în Drept şi altul în Filosofia Istoriei + absolvirea (la 68 de ani!) a vestitului Institut de Limbi şi Civilizaţii Orientale din Paris - poliglot, premiat de Academia Franceză, cu o bibliografie importantă pe teme de istorie a românilor, e un personaj unic prin capacitatea lui de seducţie a tuturor categoriilor de public. Care se datorează în primul rând farmecului dat de naturaleţea manierată şi harului de povestitor cu o memorie fenomenală (încă o dovadă că mintea exersată permanent nu îmbătrâneşte). Cine a văzut cozile la autografe de la fiecare lansare a unei noi cărţi publicate de d-l Neagu Djuvara, şirurile lungi de oameni de toate vârstele şi profesiile atraşi de personalitatea lui, rămâne cu impresia că nu doar literatura comercială se vinde bine, ci şi cărţile de istorie naţională, când sunt scrise neconvenţional şi aduc noi ipoteze argumentate. D-l Djuvara este cel mai vândut autor al Editurii Humanitas. O dovedeşte şi faptul că "Amintirile din pribegie” au ajuns într-un deceniu la a zecea ediţie, fapt fără precedent în cazul unui scriitor român contemporan. Iar ediţia pe care vi-o recomand azi, publicată pentru aniversarea a 95 de ani a memorialistului, e cu adevărat sărbătorească din toate punctele de vedere. Textul e revăzut şi substanţial adăugit, tiparul şi hârtia (inclusiv fasciculele cu fotografii) - de cea mai bună calitate, iar îngrijirea editorială, impecabilă (cu o menţiune specială pentru redactorul S. Skultéty, care îmi închipui că a dus greul). O ediţie superbă, lucrată cu profesionalism şi cu drag - se simte asta. Cât despre conţinut, chiar dacă aţi citit vreuna din versiunile precedente, încântarea e sporită de numeroasele adăugări (culese cu alt corp de literă), care aduc un plus de mărturisiri, portrete, anecdotică şi comentarii din perspectiva anului 2012. Refugiat politic din 1948 până în 1990, Neagu Djuvara a avut parte de la 32 la 74 de ani de experienţe ieşite din comun. A participat ocazional, întâi ca diplomat, apoi ca înalt funcţionar în Ministerul de Externe al Republicii Niger (1961-1984), la evenimente importante din politica mondială. A călătorit mult şi a cunoscut personalităţi faimoase, dar şi anonimi interesanţi. A trecut prin peripeţii demne de un film de aventuri, el însuşi fiind (aşa îl văd) un fel de erou înfruntând cu eleganţă şi curaj greutăţile, sensibil la farmecul feminin de toate rasele, pasionat de echitaţie (a înfiinţat un club de călărie la Niamey, în Niger), de dans, de navigaţie, de explorări, dar care în lunile de concediu parizian îşi petrece timpul în biblioteci, redevine cărturarul interesat în special de istoria românilor. Altruist şi trăsnit, curios să cunoască şi să înţeleagă lumea africană profundă, cu tradiţiile ei atât de ciudate pentru europeni, d-l Neagu Djuvara are o minte deschisă, o limbă ascuţită, mult umor şi o vioiciune antrenantă. De aceea a comunicat la fel de bine cu aristocraţii parizieni din familia soţiei, cu oamenii politici şi diplomaţii occidentali şi africani, dar şi cu populaţiile locale hausa, djerma, cu fulanii şi tuaregii despre care ne povesteşte lucruri pe care nimeni de la noi nu le ştia. Şi o face nu sec etnografic, ci cărnos, cu întâmplări trăite de el nemijlocit sau auzite de la sursă.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
