Muzeul Național de Artă al României
Întoarcerea maeștrilor
"Numai românii și africanii au știut să sculpteze în lemn”. Sub această provocare adresată lumii de Brâncuși pare să stea și expoziția eveniment de la Muzeul Național de Artă al României. Măiestria cioplirii și înălțimea ideilor întrupate în lemnul statuilor îi dau dreptate lui Brâncuși. Cei mai importanți sculptori români ai secolului XX sunt prezenți în această uriașă expoziție. Doar artiștii în viață lipsesc, din păcate. Deschisă până pe 28 octombrie, expoziția ocupă tot parterul imens al Galeriei Naționale a muzeului de pe Calea Victoriei. Realizată doar cu lucrări din patrimoniul muzeului, expoziția "Arhetipuri sculpturale. Sculptură în lemn” ne înfățișează 75 de statui sculptate între 1918 și 1999, de 22 de artiști români care au lăsat urme adânci în arta noastră. Din această listă de aur, trebuie să-i amintim pe George Apostu, Romul Ladea, Geza Vida, Ion Vlasiu, Constantin Popovici, Ovidiu Maitec, Adrian Popovici, Gheorghe Iliescu-Călinești, pictorul Ion Alin Gheorghiu (care a și sculptat cu succes!), Mihail Laurențiu, Hans Mattis-Teutsch, Borgo Prund sau Milița Petrașcu. În ciuda mulțimii lucrărilor, iubitorii de sculptură în lemn vor distinge "dintr-o ochire” stilul maeștrilor îndrăgiți. Vida Geza, de pildă, cu sculpturile lui în forță și amprenta aceea aproape carnală întruchipată în lemn, care-i pulverizează limitele proletcultiste ale subiectelor. Nu departe de Vida Geza veți găsi lucrările remarcabile ale lui Constantin Popovici. Și alături de ele stă Apostu, cu sculpturile sale din tinerețe. Un Apostu cu marile teme de mai târziu gata descoperite, dar care te face să regreți că nu e prezent și cu lucrări de maturitate, cele care l-au impus cu adevărat. Dar, din păcate, la sfârșitul anilor '80 statul făcea tot mai puține achiziții, iar după '89, ele au încetat complet. Cu aceste imperfecțiuni, ce nu țin de Muzeul Național de Artă al României, expoziția rămâne un eveniment major. De aceea, am dorit să aflu câteva cuvinte și de la cea care s-a străduit ca aceste frumoase întruchipări în lemn să fie pentru prima oară adunate laolaltă. Se numește Ana Zoe Pop, este ea însăși sculptor, dar și curatoarea expoziției, specialist în artă românească modernă al muzeului.
- Ați strâns aici cam toți maeștrii noștri de după Brâncuși sau contemporani cu el. O adevărată victorie!
- Să știți că expoziția nu își propune o abordare exhaustivă, ci mai degrabă o prezentare cronologică a unor repere semnificative din evoluția sculpturii în lemn, în viziunea artiștilor noștri din secolul XX. Puteți descoperi artiști interbelici, care oscilează între un modernism clasicizant și forme radicale ale modernității, alături de sculptorii afirmați la sfârșitul anilor '60 și în anii '70. În perioada aceea, odată cu înmulțirea taberelor de sculptură în aer liber, sculptura în lemn devenise un fenomen major. De asemenea, vizitând expoziția veți putea înțelege cum s-au raportat sculptorii români la noțiunea modernistă de "fidelitate față de materie”, impusă de Brâncuși și de generația lui. Fidelitatea față de materie a însemnat transferarea interesului de la obiectul reprezentat în lemn, către lemnul însuși, cu proprietățile și specificul lui. De aceea, toți sculptorii au folosit tehnica cioplirii ori polisajul, care i-au obligat să lucreze singuri, fără elevi sau ucenici.
(Programul săptămânal de vizitare al MNAR este de miercuri până duminică, între orele 11.00 - 19.00 (până la 30 septembrie) și între 10.00 - 18.00 (din octombrie). La fel ca toate marile muzee ale lumii, MNAR are și o zi de intrare gratuită. Aceasta este prima miercuri din fiecare lună.)
Palatul Șuțu
Liniște, culori și bucurie
- Pictori buzoieni pe simeze bucureștene -
O mixtură dulce de arome picturale, și vechi, și moderne, la fel cum e și zona din care provin, poate fi admirată la Palatul Șuțu. 101 tablouri făcute de 21 de pictori buzoieni ai ultimului veac au fost aduse la București, într-o expoziție ambițioasă și amplă. Toate tablourile fac parte din colecția Muzeului Județean Buzău, care a ținut astfel să arate publicului bucureștean încă o fațetă a artei noastre. Și dacă te vei plimba, înconjurat de tăcerea răcoroasă, inundată de culori, a expoziției de la etajul Palatului Șuțu, vei fi surprins să afli câte nume bune și de valoare a dat Buzăul picturii românești. Îi veți găsi aici pe Margareta Sterian (una dintre reginele picturii românești), pe Ștefan Popescu (peisagist interbelic rezistent la trecerea timpului), pe Gore Mircescu sau chiar pe Ligia Macovei, pe care poate abia acum o puteți descoperi, cu temele și tușa ei modernă. Trebuie spus că această expoziție buzoiană de la Palatul Șuțu s-a bucurat, cu parfumul ei retro, de un real succes de public și de colecționari. Ea fost onorată de personalități prestigioase ale culturii noastre, așa cum au fost d-na Ruxandra Garofeanu, (critic de artă), Cela Neamțu (tapiseristă), Dorana Coșoveanu (critic de artă), Georgeta Filliti (istoric de artă) sau Vasile Petrovici (președinte al Societății Colecționarilor de Artă din România). De aceea, am ținut să stau de vorbă cu aceea care, împreună cu directorul Muzeului Județean, Sebastian Matei, a alcătuit această expoziție: doamna Rodica Tache, muzeograf de artă al muzeului buzoian.
- Există un mesaj pe care expoziția buzoiană vrea să-l transmită publicului bucureștean?
- Vreau să vă spun că în acest început de mileniu, în care pictura lumii e tot mai nonconformistă și excentrică și în care domină experimentul, eu cred că pictura buzoiană are și ea ceva de spus. Pentru că aproape toți artiștii buzoieni, după ce inițial s-au entuziasmat de noul din arta Occidentului și după ce au creat sub influențele ei, s-au întors la vechiul spirit al creației românești, autohtonizând totul. Expoziția este un omagiu modest adus acestor pictori, care timp de 100 de ani și-au demonstrat talentul românesc, identificându-se în cultura universală. Și, într-adevăr, pictorii buzoieni ne lasă să le descoperim adevărurile, pictând povești despre ei înșiși și despre meleagurile buzoiene. Ștefan Popescu, Gore Mircescu, Gogu Iliescu, Constantin Petrescu-Dragoe sau Alexandru Moscu sunt peisagiști redutabili. Pictura lor are culori suave și nobile și din ea emană împlinirea și frumusețea. Acea frumusețe spirituală a culorii, primită nativ, drept har, de români. Forța și tensiunea culorilor din tablouri creează o atmosferă prețioasă și arhaică, iar contemplarea lor ne odihnește ochiul. Tablourile sunt frumoase și se pun în valoare așa cum sunt expuse, la un loc. Și astfel, expoziția buzoiană încearcă să spargă puțin și realitatea asta a noastră, tensionată. Și vă cheamă într-un univers al liniștii, culorilor și bucuriei.