Subtilul avertisment transmis, la mijlocul lunii august, de noul şef al delegaţiei Fondului Monetar Internaţional (FMI) la Bucureşti, Erik de Vrijer, a fost uşor trecut cu vederea, înghiţit de spumele isterice ale bătăliei pentru demiterea lui Traian Băsescu. Remarca fină a birocratului olandez pune, în fine, într-o perspectivă realistă, o guvernare care, în lunile de când este în funcţie, nu a fost niciodată întrebată în mod serios despre politica sa economică. Preocupat de executarea lui Băsescu şi de număratul morţilor şi plecaţilor din ţară, Guvernul Ponta nu s-a remarcat până acum decât prin promisiuni sau măsuri cu tentă populistă, adresate electoratului dependent de buget, cu scopul clar de a-şi facilita câştigarea alegerilor din iarnă. Unele dintre măsuri sunt legitime: creşterea salariilor bugetarilor a fost evocată şi de către Mihai Răzvan Ungureanu, în scurta sa existenţă de premier şi, probabil, ar fi fost operată, dacă ultimul guvern PDL-UDMR rămânea la Palatul Victoria. Numai că, aşa cum bine remarca şeful delegaţiei FMI, o astfel de măsură, plus altele dintre cele vizate de USL, pe lângă faptul că sunt de tip socialist, cer o politică fiscală la rândul ei socialistă, care se bate cap în cap cu taxa unică de 16%, ultima redută a liberalismului în economia românească.
Vehiculată tot mai des în ultima vreme şi acceptată de FMI ca fiind una dintre opţiunile guvernului, impunerea unui impozit progresiv ar lovi puternic în imaginea unuia dintre partenerii din USL, Partidul Naţional Liberal şi, implicit, în electoratul fidel al acestuia. Aici nu mai e vorba doar despre soarta unei formaţiuni politice care a riscat totul, pentru a-l spulbera pe Băsescu, ci despre chiar destinul Partidului Naţional Liberal, care, printr-o surprinzătoare mişcare politică, s-ar putea trezi, în 2013, în afara jocurilor de putere, la fel ca PNŢ-ul pe vremuri. E vorba, deja, despre drama unui electorat ale cărui interese au fost brutal călcate în picioare de Alianţa "DA” în momentul surpării acesteia şi ale cărui motivaţii au fost ignorate, în bună măsură, de către Guvernul Boc, care a atacat nejustificat, printre altele, tocmai veniturile profesiilor liberale. Revenirea PNL la guvernare, într-un executiv catalogat de toată lumea ca fiind unul de centru-stânga, în care, fără excepţie, toate ministerele de forţă sunt antamate de PSD, e încă o bilă neagră pentru liberalismul românesc. E grav, pentru că, deşi nu sunt mulţi, votanţii de dreapta sunt, în România, forţa activă a unei societăţi încă sugrumate de sechelele unui sistem bugetar supradimensionat şi neperformant. A devenit o modă să-i plângi pe bugetari, dar se trec prea uşor cu vederea sacrificiile electoratului de dreapta, întreprinzătorii privaţi, care şi-au văzut veniturile diminuate în criză, adesea mult mai drastic decât profesorii sau funcţionarii. Antreprenori şi investitori, artişti şi tineri de valoare, cu toţii se află zilele acestea în faţa unei mari dileme: ei cu cine votează? Se regăsesc ei în retorica dezmăţată şi anti-occidentală a PNL-ului de azi? Mai pot gira un PDL care, înghesuit de criză, nu le-a cultivat fidelitatea? Noile platforme de dreapta pregătite de tineri politicieni precum MRU, Mihail Neamţu şi Teodor Baconschi sau de antreprenori ca Bogdan Naumovici şi Aneta Bogdan par, în acest moment, mai degrabă o confirmare a crizei dreptei din România, decât o certitudine.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
