Subtilul avertisment transmis, la mijlocul lunii august, de noul șef al delegației Fondului Monetar Internațional (FMI) la București, Erik de Vrijer, a fost ușor trecut cu vederea, înghițit de spumele isterice ale bătăliei pentru demiterea lui Traian Băsescu. Remarca fină a birocratului olandez pune, în fine, într-o perspectivă realistă, o guvernare care, în lunile de când este în funcție, nu a fost niciodată întrebată în mod serios despre politica sa economică. Preocupat de executarea lui Băsescu și de număratul morților și plecaților din țară, Guvernul Ponta nu s-a remarcat până acum decât prin promisiuni sau măsuri cu tentă populistă, adresate electoratului dependent de buget, cu scopul clar de a-și facilita câștigarea alegerilor din iarnă. Unele dintre măsuri sunt legitime: creșterea salariilor bugetarilor a fost evocată și de către Mihai Răzvan Ungureanu, în scurta sa existență de premier și, probabil, ar fi fost operată, dacă ultimul guvern PDL-UDMR rămânea la Palatul Victoria. Numai că, așa cum bine remarca șeful delegației FMI, o astfel de măsură, plus altele dintre cele vizate de USL, pe lângă faptul că sunt de tip socialist, cer o politică fiscală la rândul ei socialistă, care se bate cap în cap cu taxa unică de 16%, ultima redută a liberalismului în economia românească.
Vehiculată tot mai des în ultima vreme și acceptată de FMI ca fiind una dintre opțiunile guvernului, impunerea unui impozit progresiv ar lovi puternic în imaginea unuia dintre partenerii din USL, Partidul Național Liberal și, implicit, în electoratul fidel al acestuia. Aici nu mai e vorba doar despre soarta unei formațiuni politice care a riscat totul, pentru a-l spulbera pe Băsescu, ci despre chiar destinul Partidului Național Liberal, care, printr-o surprinzătoare mișcare politică, s-ar putea trezi, în 2013, în afara jocurilor de putere, la fel ca PNȚ-ul pe vremuri. E vorba, deja, despre drama unui electorat ale cărui interese au fost brutal călcate în picioare de Alianța "DA” în momentul surpării acesteia și ale cărui motivații au fost ignorate, în bună măsură, de către Guvernul Boc, care a atacat nejustificat, printre altele, tocmai veniturile profesiilor liberale. Revenirea PNL la guvernare, într-un executiv catalogat de toată lumea ca fiind unul de centru-stânga, în care, fără excepție, toate ministerele de forță sunt antamate de PSD, e încă o bilă neagră pentru liberalismul românesc. E grav, pentru că, deși nu sunt mulți, votanții de dreapta sunt, în România, forța activă a unei societăți încă sugrumate de sechelele unui sistem bugetar supradimensionat și neperformant. A devenit o modă să-i plângi pe bugetari, dar se trec prea ușor cu vederea sacrificiile electoratului de dreapta, întreprinzătorii privați, care și-au văzut veniturile diminuate în criză, adesea mult mai drastic decât profesorii sau funcționarii. Antreprenori și investitori, artiști și tineri de valoare, cu toții se află zilele acestea în fața unei mari dileme: ei cu cine votează? Se regăsesc ei în retorica dezmățată și anti-occidentală a PNL-ului de azi? Mai pot gira un PDL care, înghesuit de criză, nu le-a cultivat fidelitatea? Noile platforme de dreapta pregătite de tineri politicieni precum MRU, Mihail Neamțu și Teodor Baconschi sau de antreprenori ca Bogdan Naumovici și Aneta Bogdan par, în acest moment, mai degrabă o confirmare a crizei dreptei din România, decât o certitudine.