În arşiţa politică a acestei veri, s-a vorbit mult de Curtea Constituţională, de referendum şi de partide politice, dar prea puţin de economie. Cu toate acestea, printr-un miracol, economia n-a sucombat, deşi pericolele au fost majore. Situaţia aminteşte de anii '80, când Italia se dezvolta frenetic, deşi, după război, avusese nu mai puţin de 52 de guverne! Cam unul şi jumătate pe an. Şi la noi, ca odinioară în Italia cea prosperă, sistemul economic, chiar dacă la o cotă minimalistă, a funcţionat practic fără guvern; mai corect spus, fără intervenţia semnificativă a politicienilor de la Palatul Victoria. Pe scurt, în pofida furtunilor politice, nu am avut "derapaje” economice. De acest lucru ne asigură un finanţist de talie internaţională, profesorul Daniel Dăianu, fost ministru de finanţe şi fost europarlamentar.
"Ar fi fost bine să nu avem un conflict politic atât de acut, având în vedere criza din zona euro”
- În ce măsură a fost afectată economia românească de tensiunile politice ale acestei veri, domnule profesor?
- Economia nu poate fi disociată de mediul politic. Când acesta din urmă se învolburează, se poate trece un anume prag, un "tipping point” (punct de basculare), ce afectează mersul economiei prin noi incertitudini, prin expectativa mărită în care se poziţionează firme şi investitori. Costul finanţării deficitelor poate creşte. Ar fi fost bine să nu avem un conflict politic atât de acut, având în vedere criza din zona euro, încetinirea activităţii economice în Europa. Avem şi o secetă teribilă în acest an, alături de o absorbţie jalnică a fondurilor europene. În condiţiile în care se continuă consolidarea finanţelor publice, fondurile europene erau singura pârghie forte de a susţine cheltuielile statului, activitatea economică. Incapacitatea României de a absorbi fonduri europene mi se pare a fi un eşec mai grav decât neaderarea la Spaţiul Schengen. Să avem în vedere că aceste fonduri ar fi adus la bugetul public şi la bugete private, în medie, peste 4% din PIB-ul anual, începând cu 2009, şi ar fi indus modernizare în economie. Trebuie spus însă că, în pofida intemperiilor externe şi a crizei politice de acasă, a anului electoral, nu există derapaje economice, şi acordurile cu partenerii externi finanţatori (FMI, UE, Banca Mondială) se menţin.
- De la o economie "multilateral dezvoltată”, din timpul lui Ceauşescu, am rămas, după 1989, cu câteva centre industriale minore. Ce sectoare ale economiei mai funcţionează astăzi, domnule Dăianu?
- Există o diferenţă de esenţă economică, socială şi politică, între România de dinainte de 1989 şi cea de acum, deşi, în ambele ipostaze, ea rămâne la mare distanţă de ceea ce vedem în ţările dezvoltate. Industrializarea forţată în sistemul de comandă (comunist) nu a surmontat marile decalaje, chiar dacă a mărit ponderea lucrătorilor industriali şi a creat noi ramuri industriale. Astăzi, avem o societate/economie deschisă, cu pieţe libere, mai ales după intrarea în UE, fie că ne referim la forţa de muncă sau la mărfuri, servicii şi capital. Dar creşterea economică din ultimul deceniu s-a bazat excesiv pe consum finanţat prin îndatorare. În plus, multe investiţii s-au făcut în ramuri ce nu ajută producţia internă, exporturile (exemplu: imobiliar, retail, chiar servicii financiare). Aparent, avem o structură economică similară cu cea a ţărilor dezvoltate, dar ce se produce la noi are, în general, valoare adăugată scăzută. Există unele activităţi industriale ce iau ochiul (de pildă, auto la Mioveni sau componente aviatice la Bacău), dar este puţin; ţesutul industrial are mari insuficienţe şi nu avem poli de dezvoltare, chiar dacă se încearcă constituirea de clustere (grupuri de specialişti) aproape de centre universitare unde ar exista excelenţă inginerească şi de cercetare. În UE, România se află la periferia zonei euro, care este considerabil mai puţin dezvoltată industrial decât Germania sau Olanda şi care suferă de deficit mare de competitivitate. De aici rezultă o morală: o economie nepregătită capotează în mod inevitabil într-o uniune monetară, care nu mai permite utilizarea politicii monetare şi a cursului de schimb drept instrumente de corecţie.
"Contează enorm că rezervele valutare ale BNR rămân considerabile”
- Cum apreciaţi politica BNR şi evoluţia leului în raport cu valutele principale?
- BNR, ca bancă centrală, are nu numai mandat de a asigura stabilitatea preţurilor; ea are deopotrivă misiunea de a proteja stabilitatea financiară. Economia noastră este puternic "euroizată”: numeroase tranzacţii (şi depozite) sunt denominate în euro. Aici găsim raţiunea pentru care o depreciere puternică a leului ar cauza stricăciuni (prin deteriorare de bilanţuri) gospodăriilor, firmelor şi băncilor. În consecinţă, deprecierea leului se vede rapid în mişcarea preţurilor pe filiera cursului de schimb. Presiunile din acest an de pe piaţa valutară îşi au originea în acutizarea crizei din zona euro, în creşterea aversiunii faţă de risc, în plecări de fonduri speculative (inclusiv prin vânzări de titluri de stat româneşti), în foarte slaba absorbţie a fondurilor europene şi, în fine, în criza politică internă. Una peste alta, este de remarcat că deprecierea leului în acest an nu este mai amplă decât mişcările zlotului şi ale forintului, de exemplu. La noi, din cauza "euroizării”, există o psihoză a deprecierii. Contează enorm că rezervele valutare ale BNR rămân considerabile. Ar fi grozav să reuşim o "de-euroizare” a economiei, care ar mări spaţiul de manevră în politica economică.
- BNR a început să plătească datoriile. S-au plătit deja 500 milioane DST (peste 600 milioane euro). Alte rate la fel de mari bat la uşă. Vor reuşi Banca Naţională şi Guvernul să plătească uriaşele sume către FMI?
- Ce se înţelege mai puţin este că o mare parte a împrumutului contractat de România în 2009 se află în cufărul BNR; peste 12 miliarde euro au intrat în rezerva valutară a ţării, nefiind cheltuiţi, aşa cum ar crede unii. Deci, povara de rambursare a împrumutului nu apasă numai pe bugetul public. Drept este că rezervele valutare ale ţării trebuie să fie la un nivel adecvat, având în vedere incertitudinile mari de pe pieţele internaţionale şi criza zonei euro. De aceea, România trebuie să fie prezentă pe pieţele financiare, acasă şi în străinătate, pentru a-şi reface rezervele la BNR. Este necesar să ne întărim, să strângem rândurile, în interior, să rezolvăm "marea neînţelegere” politică de acasă pe căi democratice, constituţionale.
"A ţinti să intri în zona euro cât mai repede este un non-sens din punct de vedere al politicii economice concrete”
- În acest context de criză, mai este ambiţia României, de a intra în zona euro, una recomandabilă? Va găsi România mai multă protecţie sub umbrela monedei europene?
- Sunt două precondiţii pentru ca o ţară să-şi găsească un loc avantajos în Uniunea Monetară Europeană (UME): 1. Să fie competitivă, ceea ce înseamnă un grad corespunzător de productivitate şi instituţii ce funcţionează bine; 2. Uniunea monetară să funcţioneze bine. Ambele precondiţii nu există acum. Câştiguri de productivitate majore nu se pot realiza peste noapte, iar UME nu este o uniune monetară veritabilă; este mai degrabă o "arie monetară comună”, care a adus laolaltă economii între care există discrepanţe structurale considerabile. Aşa se explică accentuarea unei fracturi economice între Nord şi Sud. Zona euro nu are aranjamente instituţionale şi de politici caracteristice unei uniuni monetare (în SUA, ca uniune monetară, există buget federal, un FED ca împrumutător de ultimă instanţă, autorităţi federale de reglementare şi supraveghere etc). Cum funcţionează acum, zona euro este mai constrângătoare decât regimul etalonului aur, din perioada interbelică. Se vorbeşte acum de o uniune bancară în UE, dar aceasta nu va rezolva situaţia, dacă nu va fi însoţită de aranjamente fiscale integraţioniste, de mutualizare de datorii. Tratatul Fiscal al UE nu echivalează cu o uniune fiscală, cum se afirmă uneori în mod greşit. A ţinti să intri în zona euro cât mai repede, fără a judeca circumstanţele, este un non-sens din punctul de vedere al analizei şi al politicii economice concrete.
- S-a spus că instabilitatea politică a alungat investitorii străini. Şi-au pierdut străinii încrederea în economia românească?
- Când veştile bune se înmulţesc, banii vin. Când se produc tensiuni politice, banii "fierbinţi” ies, ceea ce se simte pe piaţa valutară, dacă nu sunt compensaţi de alte fluxuri. Şi sunt date ale BNR care arată că aşa s-a întâmplat în ultima perioadă. Dar este vorba de hot money, bani fierbinţi, folosiţi pentru speculaţii financiare. Mai grav ar fi să nu reuşim să restabilim o stare cât de cât normală a situaţiei politice, ceea ce ar înrăutăţi percepţia economiei româneşti prin creşterea incertitudinilor. De aceea, este necesar ca decizia Curţii Constituţionale privind referendumul să fie respectată. În plus, avem nevoie ca, după alegerile din noiembrie, să se înscăuneze un guvern solid, cu puternică susţinere parlamentară. Mai ales că, în Europa, criza economică va persista o perioadă lungă.
"Bine că s-a reuşit anularea contractelor cu «băieţii deştepţi» la Hidroelectrica!”
- FMI a fost din nou la Bucureşti. Ce direcţii a "trasat” guvernului?
- Nu este nevoie să spună FMI sau Comisia Europeană ce este de făcut. Sunt treburi ce ţin de buna administrare a economiei prin politica publică, pe care trebuia să le fi înţeles până cum. Consolidarea finanţelor publice trebuie să continue; acest proces înseamnă nu numai ajustare de cheltuieli, ci şi încasări fiscale crescute, printr-o colectare mai bună (e necesară reforma ANAF!) şi prin mărirea bazei de impozitare. În acelaşi timp, aşa cum am subliniat, eficienţa utilizării banului public trebuie să fie mult ameliorată. La noi se cheltuieşte deseori aiurea; vedem câte resurse publice sunt irosite, dar nu ne apucăm de lucruri esenţiale pentru infrastructură: autostrăzi, sisteme de irigaţii, poduri, îndiguiri etc). Ministerul Finanţelor Publice a realizat recent o analiză excelentă privind situaţia frontului de investiţii publice în România, cred că singura efectuată în ultimul deceniu. Reforma companiilor de stat merge prea încet. Trebuie să se curme numirile pe criterii politice, de clientelism; profesionalismul trebuie să domine. Avem nevoie de investiţii mari în energie şi, pentru aşa ceva, funcţionarea unor preţuri care să permită recuperarea investiţiilor este necesară. Bine că s-a reuşit anularea contractelor cu "băieţii deştepţi” la Hidroelectrica! Reforma sistemului asistenţei medicale este o prioritate; există o asimetrie între populaţia activă şi cea pensionată. După ce că suntem codaşi în UE, la câţi bani publici alocăm sănătăţii (ca şi educaţiei de altfel), îi irosim şi pe aceştia. Cât priveşte fondurile europene, rezultatul lamentabil arată nu numai vicii ale dispozitivului imaginat şi construit iniţial (aici şi experţii Comisiei Europene sunt de vină!), ci şi metehne ale administraţiei publice centrale şi locale, corupţie şi legături certate cu legea. Blestemul formei fără fond a cuprins România, cu grave consecinţe pentru economie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
