Este duminică seara şi privesc cu mare bucurie la închiderea celei de-a 30-a ediţii a Jocurilor Olimpice, desfăşurate la Londra. Este un spectacol măreţ, plin de elanuri vitale, iradiind bucurie, fericire, starea de libertate pe care sportul le-o dăruieşte practicanţilor lui. Sportul îi face egali şi frumoşi pe oameni, îi împinge la recorduri nebănuite, care demonstrează, încă o dată, ce minune a creat, într-adevăr, Dumnezeu. Sportul face să tacă invidii şi ură şi să dispară graniţe.
Am văzut, atât cât am reuşit, în cele 17 zile, o competiţie bine organizată (cel puţin la televizor aşa a părut), am văzut căzând recorduri, lacrimi de fericire, de ciudă, de neputinţă... Toate pălesc acum, la închidere, odată cu stingerea flăcării olimpice. Se mai încheie o etapă a vieţii. Peste patru ani, va fi altceva. Omul dovedeşte că poate face imposibilul cu corpul său. Trece de bariere până de curând de nedepăşit. Dorinţa izbânzii îl transformă în zeu.
La ediţia aceasta a Jocurilor Olimpice, am auzit două informaţii interesante (nici una din ele n-a fost dovedită a fi reală ): prima anunţa că pe 4 august, în văzul tuturor, pe una din arenele în aer liber din Londra, extratereştrii vor intra în direct cu pământenii. Aşa, live, ca ufologii să exulte, iar şefii mari ai statelor puternice să nu mai poată ţine ascuns secretul.
N-a fost să fie aşa ( dacă nu cumva recordul mondial de 36,84 sec., stabilit de ştafeta 4 x100 m a Jamaicăi, cu Usain Bolt în ultimul schimb, să fi fost chiar un semn de-acolo, din afara pământului...). A doua informaţie spunea că rezultatele incredibile obţinute de unii sportivi ar avea la bază nişte experimente legate de ADN, un soi de "transplant” de gene obţinut în laborator, menit să ducă, aşa cum s-a şi întâmplat, la recorduri aproape nepământene. Un "dopaj” ce nu poate fi depistat...
România a terminat Olimpiada pe locul 27, cu 2 medalii de aur, 5 de argint şi 2 de bronz. O poziţie de excepţie, raportată la câţi bani s-or fi investit... Cert e că am luat-o înaintea multor ţări cu standard de viaţă mult mai ridicat ca al nostru (Danemarca, Norvegia, Suedia, Canada), ca să nu mai vorbim despre fostele surate de lagăr socialist, cărora nu li s-a auzit numele şi nici imnul. Să-i felicităm, aşadar, pe sportivii români, şi să le urăm cât mai multe medalii, la ediţia viitoare din Rio de Janeiro...
Încheierea Olimpiadei: privesc un spectacol grandios al muzicii, bucuriei, tinereţii şi speranţei. Doar sportul poate reuni atâtea virtuţi la un loc. Şi numai un Regat precum Marea Britanie putea oferi un Regal precum cel din această seară.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
