Este duminică seara și privesc cu mare bucurie la închiderea celei de-a 30-a ediții a Jocurilor Olimpice, desfășurate la Londra. Este un spectacol măreț, plin de elanuri vitale, iradiind bucurie, fericire, starea de libertate pe care sportul le-o dăruiește practicanților lui. Sportul îi face egali și frumoși pe oameni, îi împinge la recorduri nebănuite, care demonstrează, încă o dată, ce minune a creat, într-adevăr, Dumnezeu. Sportul face să tacă invidii și ură și să dispară granițe.
Am văzut, atât cât am reușit, în cele 17 zile, o competiție bine organizată (cel puțin la televizor așa a părut), am văzut căzând recorduri, lacrimi de fericire, de ciudă, de neputință... Toate pălesc acum, la închidere, odată cu stingerea flăcării olimpice. Se mai încheie o etapă a vieții. Peste patru ani, va fi altceva. Omul dovedește că poate face imposibilul cu corpul său. Trece de bariere până de curând de nedepășit. Dorința izbânzii îl transformă în zeu.
La ediția aceasta a Jocurilor Olimpice, am auzit două informații interesante (nici una din ele n-a fost dovedită a fi reală ): prima anunța că pe 4 august, în văzul tuturor, pe una din arenele în aer liber din Londra, extratereștrii vor intra în direct cu pământenii. Așa, live, ca ufologii să exulte, iar șefii mari ai statelor puternice să nu mai poată ține ascuns secretul.
N-a fost să fie așa ( dacă nu cumva recordul mondial de 36,84 sec., stabilit de ștafeta 4 x100 m a Jamaicăi, cu Usain Bolt în ultimul schimb, să fi fost chiar un semn de-acolo, din afara pământului...). A doua informație spunea că rezultatele incredibile obținute de unii sportivi ar avea la bază niște experimente legate de ADN, un soi de "transplant” de gene obținut în laborator, menit să ducă, așa cum s-a și întâmplat, la recorduri aproape nepământene. Un "dopaj” ce nu poate fi depistat...
România a terminat Olimpiada pe locul 27, cu 2 medalii de aur, 5 de argint și 2 de bronz. O poziție de excepție, raportată la câți bani s-or fi investit... Cert e că am luat-o înaintea multor țări cu standard de viață mult mai ridicat ca al nostru (Danemarca, Norvegia, Suedia, Canada), ca să nu mai vorbim despre fostele surate de lagăr socialist, cărora nu li s-a auzit numele și nici imnul. Să-i felicităm, așadar, pe sportivii români, și să le urăm cât mai multe medalii, la ediția viitoare din Rio de Janeiro...
Încheierea Olimpiadei: privesc un spectacol grandios al muzicii, bucuriei, tinereții și speranței. Doar sportul poate reuni atâtea virtuți la un loc. Și numai un Regat precum Marea Britanie putea oferi un Regal precum cel din această seară.