Înţepăturile de viespi şi albine
În cazul în care am fost înţepaţi de o viespe sau de o albină, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să ne îndepărtăm de zona în care am fost agresaţi, deoarece este posibil să fi nimerit, fără să ne dăm seama, în apropierea unui cuib al războinicelor insecte şi riscăm o nouă serie de înţepături. Acul, în cazul în care a rămas în piele, va fi scos cât mai repede cu o pensetă sau cu unghia. Nu trebuie agresată insecta cât timp se află încă pe piele, deoarece în acest caz ea va elibera şi mai mult venin. Odată făcute aceste demersuri, folosim imediat remediile arsenalului de prim-ajutor.
* Vitamina C organică - o găsim în magazinele naturiste, sub forma capsulelor sau în miere (varianta pentru copii) şi este foarte rapid asimilată de organism, ceea ce va diminua reacţia alergică produsă de către veninul insectei. Se administrează 200-1000 mg din această vitamină (doza este mult peste cea obişnuită), deoarece organismul stresat de către înţepătură va tinde să folosească o cantitate foarte mare din acest nutrient, pentru a se regla. În principal, vitamina C organică blochează eliberarea de histamină, anticorpul produs de propriul nostru sistem imunitar şi care ne produce umflăturile, durerea, frisoanele şi celelalte complicaţii care apar la înţepăturile de albină.
* Cataplasma cu muşeţel - se pune pe piele, după ce am spălat cu apă şi săpun locul afectat. Se prepară din 1-2 linguri de pulbere de flori, care se amestecă bine cu apă, apoi pasta formată se aplică direct pe piele şi se acoperă cu un tifon. Pare un remediu "uşor", dar în realitate, muşeţelul este printre cele mai bune antialergice naturale, diminuând inflamaţia, durerea şi mâncărimea, scurtând considerabil timpul de vindecare. Dacă nu avem la îndemână muşeţel, putem folosi unul din următoarele două remedii:
* Ceapa - se taie bulbul cepei în două, se ia una dintre jumătăţi şi se stoarce uşor, sucul scurgându-se pe locul afectat. Imediat după aceea, 2-3 foi de la cealaltă jumătate de ceapă se zdrobesc puţin şi se pun pe locul înţepăturii. Deasupra foilor de ceapă se poate pune şi un cub de gheaţă, care va diminua puternic inflamaţia şi senzaţia de usturime.
* Varza - o frunză de varză fără nervură se zdrobeşte bine, prin baterea cu partea netăioasă a lamei cuţitului, apoi se pune pe locul afectat, legându-se cu bandaj. Din jumătate în jumătate de oră, se schimbă cu altă frunză, aşa încât pielea să intre mereu în contact cu suc proaspăt. Este, la fel ca şi aplicaţia cu ceapă, un tratament cu efect antiinflamator şi uşor antialergic.
Când trebuie să ne prezentăm la doctor - persoanele care se ştiu puternic alergice la veninul albinelor sau al viespilor, ori care sunt înţepate pentru prima oară şi prezintă inflamaţii puternice, frisoane, tulburări de echilibru sau senzoriale, se vor prezenta imediat la o unitate medicală pentru urgenţe. Necesită spitalizare de urgenţă şi înţepăturile la nivelul aparatului bucal şi al gâtului, frecvente la amatorii de ciclism şi motociclism, care pot înghiţi, efectiv, insecta, ale cărei înţepătură şi venin pot avea efect mortal. Internarea este necesară şi în cazul înţepăturilor multiple, caz în care şocul anafilactic, urmat de intrarea în comă poate surveni oricând.
Înţepăturile de ţânţari
De fapt, domnii ţânţari sunt nişte insecte de treabă, care se hrănesc cu nectar, fără să supere pe nimeni. În schimb, doamnele ţânţar, veritabile vampiriţe, au nevoie, pentru a extrage proteinele necesare maturizării şi depunerii ouălor, de... sânge! Şi de aici şi problemele: în procesul de hrănire, doamna ţânţar ne înţeapă şi îşi injectează saliva, care rămâne în piele, producând reacţii alergice, cu înroşiri, senzaţie de mâncărime, tumefiere etc. Ce-i drept, deşi ne deranjează, mâncărimile de piele ne arată că sistemul nostru imunitar funcţionează, punându-ne la adăpost de o grămadă de rele. Din păcate, cu tot efortul sistemului imunitar, uneori înţepăturile de ţânţar pot transmite boli infecţioase periculoase, cum ar fi viroza care produce meningita sau cea care produce aşa-numita febră a Nilului. E adevărat, la noi în ţară aceste cazuri sunt cu totul izolate, fiind întâlnite doar în sud, dar cu toate acestea, este bine să cunoaştem câteva remedii pentru prevenirea şi tratarea lor:
* Piretrinele - sunt substanţe naturale, extrase din planta Pyrethrum cinerariaefolium (sinonim cu Chrysanthemum cinerariaefolium), care creşte spontan în sudul Balcanilor, având un foarte puternic efect insecticid (piretrinele sunt de 50 de ori mai puternice decât DDT-ul!) şi efecte adverse minore. Se folosesc extern în cremele, loţiunile şi odorizantele anti-ţânţari, care sunt extrem de eficiente pentru prevenirea înţepăturilor, fără a ne pune în pericol sănătatea. Aplicaţiile cu piretrine se fac de mai multe ori pe zi, după care trebuie evitată ieşirea la soare, deoarece aceste substanţe sunt distruse de lumină. Cele mai cunoscute creme anti-ţânţari care conţin piretrine sunt cele "Baygon”, care au specificat pe etichetă "natural pyrethrum”.
* Uleiul volatil de lavandă - folosit, de obicei, pentru aromatizarea locuinţei, are calitatea de a alunga ţânţarii şi aproape toate tipurile de insecte, care nu îl suportă deloc. Aplicat peste zona afectată, la scurt tip după înţepare, el pătrunde în straturile profunde ale pielii, neutralizând microorganismele periculoase şi calmând mâncărimile.
* Camforul - se aplică pe locul înţepăturilor sub forma alifiilor sau a alcoolului camforat şi are, şi el, un rol uşor dezinfectant. Dar cea mai importantă calitate a sa este aceea că anesteziază terminaţiile nervoase de la nivelul pielii, eliminând în mare măsură senzaţia de mâncărime şi nevoia de a ne scărpina încontinuu.
Muşcăturile căpuşelor
De la bun început trebuie spus că muşcătura de căpuşă nu doare şi nu se simte, şi de aceea, în multe cazuri, poate fi descoperită foarte târziu. Din acest motiv, după fiecare excursie la iarbă verde, este necesară o examinare meticuloasă a pielii, aşa încât o eventuală căpuşă să fie descoperită la timp şi îndepărtată.
Dacă aveţi posibilitatea să ajungeţi la camera de gardă a unui spital, solicitaţi acolo scoaterea insectei. În caz contrar, va trebui să o scoateţi singuri. Pentru aceasta, este nevoie de o pensetă cu care intrusa va fi apucată de cap, deci cât mai aproape de piele (nu apucaţi căpuşa de corp, deoarece sângele infectat se va întoarce înapoi în piele, crescând riscul de îmbolnăvire). Căpuşa se extrage prin tragere lentă şi continuă cu penseta, aşa încât să fie scoasă complet, fără a rămâne resturi în piele. Nu se răsuceşte penseta şi nu se strânge insecta prea tare, pentru a nu o rupe. Desprinderea ei este uşurată dacă înainte de extragere picuraţi pe locul cu pricina petrol, tinctură de propolis sau alcool de 90°. Odată scoasă căpuşa, medicina oficială nu vă lasă foarte multe opţiuni, în afară de aceea de a aştepta, de a vă monitoriza starea de sănătate şi de a contacta medicul în cazul apariţiei unor simptome neobişnuite. În schimb, medicina naturistă vine cu nişte propuneri extrem de interesante, pe care vi le prezentăm în continuare:
* Uleiul volatil de arbore de ceai - îl găsim la Plafar şi este probabil cel mai puternic antibiotic cu utilizare externă din lumea vegetală. Un tampon îmbibat din belşug cu acest ulei se pune pe locul afectat şi se acoperă cu un plasture, pentru a preveni evaporarea sa şi pentru a favoriza pătrunderea în profunzimea pielii. Tratamentul se face imediat după ce am fost muşcaţi, pentru a avea eficienţă maximă.
* Tinctura de arnică - se administrează extern, sub forma compreselor puse pe locul muşcăturii, această plantă având efect antibacterian, cicatrizant. Intern, se iau câte 3 linguriţe pe zi, pentru stimularea imunităţii şi prevenirea îmbolnăvirii.
* Înţepătura de albină - este un tratament radical, care se recomandă doar persoanelor care sunt sigure că nu au alergie la veninul de albină. Conform doamnei doctor Cristina Aoşan, colaboratorul revistei noastre, această metodă a fost probată cu succes pe sute de cazuri în Germania. Prin aplicarea voluntară a acestei înţepături, la scurt timp (maximum 12 ore) după ce am fost muşcaţi de căpuşă, va fi provocată o reacţie foarte puternică a sistemului imunitar, care va elibera cantităţi impresionante de anticorpi, neutralizând orice microb invadator care ar fi putut fi transmis de căpuşă. Se pare că înţepătura de albină este foarte eficientă şi ca imunostimulent general, fiind un adjuvant bun în tratamentul infecţiilor deja instalate, provenite de la căpuşe, de tipul boreliozei.
Când trebuie să ne prezentăm la doctor - Prin muşcătura de căpuşă se transmit două infecţii grave: cea cu Borrellia burgdorferi, bacteria care dă boala Lyme sau borelioza, şi cea cu Rickettsia conorii, care determină instalarea unei afecţiuni mai puţin cunoscute, dar periculoase - febra pătată mediteraneană. Dacă la câteva ore sau zile, zona muşcată de căpuşă se înroşeşte pe un diametru de 3-4 cm, trebuie să mergeţi neapărat la medic. Iar dacă analizele demonstrează existenţa unei infecţii, vi se va prescrie un tratament antibiotic, pe care va trebui să-l urmaţi întocmai.
Înţepăturile de tăuni
Numele de tăuni este, de fapt, o denumire generică pentru anumite insecte (diptere) asemănătoare cu muştele, care însă se hrănesc cu sânge. "Meniu” lor principal sunt caii şi vitele, motiv pentru care se mai numesc şi muşte de vite, însă dacă au ocazia, înţeapă şi omul, fără să stea prea mult pe gânduri. Sunt insecte puternice, mult mai mari decât ţânţarii, şi înţepătura lor este resimţită ca o durere sau o arsură.
* Uleiul de arbore de ceai şi de cimbru - combinaţia acestor două uleiuri volatile în proporţii egale, folosită extern, este letală pentru aproape toate bacteriile sau viruşii cunoscuţi. Se aplică pe porţiunea de piele afectată, sub forma unui tampon bine îmbibat, acoperit cu plasture, pentru a împiedica evaporarea. O dată la 4 ore, tamponul se schimbă, pentru a rămâne mereu impregnat cu amestecul de uleiuri volatile. Tratamentul se face minimum 3 zile după ce am fost înţepaţi.
* Sucul de rostopască - are o culoare portocalie inconfundabilă şi se obţine prin simpla rupere a tulpinilor plantei, după care se aplică pe locul înţepat. Este un remediu foarte la îndemână în natură (rostopasca este des întâlnită) şi, totodată, un foarte bun antiviral şi antibacterian, prevenind infecţiile de tot felul. Dacă nu avem la îndemână uleiurile volatile menţionate mai sus, rostopasca este un bun remediu de prim-ajutor.
* Tinctura de tuia - se aplică sub formă de compresă pe înţepăturile mai vechi de tăuni şi care nu s-au vindecat complet, supurând, producând mâncărimi sau usturime. Compresa se ţine 4 ore pe zi şi are efect calmant local, este un puternic dezinfectant, previne complicaţiile.
Când trebuie să ne prezentăm la doctor - dacă locul înţepăturii s-a tumefiat puternic şi devine purulent, apar modificări locale ale pigmentaţiei pielii sau formaţiuni dure, va fi consultat de urgenţă un medic specialist. Aceeaşi măsură va fi luată în cazul în care după înţepătură apar febra, durerile de cap, apatia sau somnolenţa.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
