HILDEGARD VAN BINGEN - Tratamente pentru reumatism şi gută (I)

Reumatismul este o cumplită "boală endemi­că”, de care suferă milioane de oameni, mulţi dintre ei aflându-se în faza cronică, deci nevindecabilă.

În cheie simbolică, reumatismul poate fi considerat un răspuns al organismului la de­sen­sibilizarea societăţii contemporane, generată de obsesia performanţei şi a succesului, de stresul perma­nent şi excesele alimentare ce constau mai ales în consumul exagerat de carne, brânzeturi grase, ouă şi lactate. Aceasta încarcă ţesutul conjunctiv cu toxi­ne.Vasele de sânge, nervii, muşchii şi articulaţiile îşi pierd elasticitatea, se deformează şi se sclerozează.
La data când a trăit Hildegard van Bingen, terme­nul "reumatism” nu exista încă. Până în secolul XVIII, afecţiunea a fost denumită "catar”. Hildegard are lim­ba­jul său propriu şi prezintă în tratatele ei medicale peste o sută de remedii antireumatice, însoţindu-le cu o descriere a simptomelor pe care bolnavii ar trebui să le observe la ei înşişi. E vorba de dureri chinuitoare în articulaţii, muşchi, nervi, tendoa­ne şi ligamente, care uneori pot să se inflameze, să tros­nească ori să sufere o luxaţie. În deplin acord cu con­cluziile ştiinţifice din zilele noastre, Hildegard ex­plică reumatismul printr-o tulburare a metabolis­mului.
La reumatici, procesele naturale de re­glare ale ţesu­tului conjunctiv sunt blocate de reziduuri nocive şi toxine, astfel încât în interiorul articulaţiilor şi în ţesu­tul con­junctiv apar infiltrate - aşa-numiţii noduli reu­ma­tici. Când aceste depozite de otrăvuri sunt supraîn­cărcate, ele se curăţă printr-o deversare a substanţelor toxice, care poate declanşa pusee dureroase, din timp în timp, sau în condiţii meteorologice defavorabile, sufe­rinzilor de reumatism (frig sau ume­zeală).
Substanţele nocive reprezintă cauza propriu-zisă a reumatismului. Printre ele se numără nu numai toxi­nele bacteriene (pro­venite de la streptococi), ci şi efec­tele dăunătoare ale plom­belor de amal­gam, ale medi­camentelor de sinteză sau acelea deloc neglijabile ale erorilor de alimentaţie. Pe lângă aceasta, cauzele bolii trebuie căutate nu numai în depăşirea limitelor la mâncare şi băutură, ci şi într-un mod de viaţă dezor­donat, cu prea mult stres şi tot felul de afecte negative, cum ar fi nerăbdarea, frica şi mânia, care pot agrava reumatismul.

Tratamentul reumatismului prin metodele lui Hildegard

Reumatismul nu este un fenomen local, ci un rău care cuprinde omul în întregime, nu numai trupul, ci şi sufletul. De aceea, înainte de toate, organismul trebuie curăţat de reziduuri, detoxifiat şi regenerat. Aceasta necesită atât din partea pacientului, cât şi a terapeutului foarte multă grijă, perseverenţă şi răbdare, precum şi renunţarea la toate medicamentele chimice care îm­piedică vindecarea. Pentru a fi încununată de succes, o terapie antireumatică trebuie să ia în considerare toţi aceşti factori. În încheiere, vom reaminti cele şase reguli de viaţă formulate de Hildegard, reinterpretate în cheie modernă.
1. Alegeţi cu precădere leacuri naturale din farma­cia lui Dumnezeu.
2. Urmaţi o dietă specială pentru reumatism, bazată pe grâul spelta, fructe şi legume.
3. Asiguraţi-vă un raport judicios între somn şi veghe.
4. Înlăturaţi perfecţionismul şi stresul prin rela­xare, meditaţie şi rugăciune, ca şi prin activităţi crea­tive şi distracţie.
5. Curăţaţi ţesutul conjunctiv prin luare de sânge, ventuze, fumigaţii cu peliniţă, saună şi băi.
6. Purificaţi-vă sufletul de trăiri şi atitudini ce dau naştere reumatismului, ca mânia, stresul şi duri­tă­ţile nepotrivite, înlocuindu-le cu răbdare, compa­siu­ne şi dorinţa de a vă depăşi egoismul şi a vă schim­­ba.
Dacă medicina clasică priveşte reumatismul ca pe o boală incurabilă şi se mulţumeşte să-i amelio­re­ze simptomele întrebuinţând în acest scop medi­ca­mente chimice, medicina lui Hilde­gard ne pune la dispoziţie peste 100 de remedii natu­rale. Pe cele mai importante vi le prezentăm în con­tinuare.

Dureri reumatice, curăţarea umorilor

Elixirul cu lintiţă

10 g piper alb, 5 g rădăcină de ghimbir, 45 g scor­ţişoară, 3 ml tinctură de salvie, 7 ml tinctură de fenicul şi 70 ml miere lichidă se fierb într-un litru de vin alb. Totul se filtrează prin: 20 g lintiţă, 40 g sclipeţi, 40 g muştar-de-câmp, 20 g sân­ziene.
Se iau zilnic 1 păhărel de li­chior (16 ml) înainte de micul de­jun şi 1 pă­hărel de lichior înainte de culcare - în total, 3 litri în două luni. Lintiţa este o alterna­tivă sa­lu­­tară la trata­mentul cu antibio­tice, deoarece rea­lizează o sti­mu­lare ne­specifică a siste­mului imu­ni­tar, crescând capacitatea natu­ra­lă de autoapărare a organismului.

Eliminarea reziduurilor nocive

Vinul cu pelin

Pelinul se culege atunci când luna e în creştere, în lu­nile mai-iunie. Se storc 40 ml suc din frunzele proas­pete. Se încălzeşte 1 litru de vin cu 150 g miere şi, când a ajuns la tempe­ratura de fierbere, se toarnă înăuntru sucul de pelin şi se ia imediat de pe foc. Se strecoară şi se păstrează în sticle curate.
Se ia din două în două zile câte 1 păhărel de lichior (20 ml), înainte de micul dejun. Cura du­rează din mai până în octombrie.

Reumatism, prevenirea reumatismului, artrită, scăderea nivelului ridicat de acid uric

Cura de gutui

"Mâncată crudă, poama aurie a gutuiului nu face rău nici bolnavului, nici omului sănătos, însă fiartă sau coaptă le prieşte foarte mult amândurora. Reuma­ticul să mănânce cât de des acest fruct fiert sau copt şi îl va curăţa de reumatism, astfel că nu va avea nici simţurile amorţite (scleroză cere­bra­lă), nici mădula­rele strâmbe (artroză deforman­tă), nici nu va fi neaju­torat. Iar cine scuipă multă salivă, să mănânce adesea fructul gutuiului fiert sau copt şi îl va usca pe dinăun­tru şi îi va împu­ţina saliva”.
Orice pacient care se tratează după metoda lui Hildegard ar trebui să folosească lunile de toamnă pen­tru a face o cură de gutui. * Gutui tăiate în bu­căţi, ca merele. * Compot de gutui, fierte 20 de minute în apă sau vin. * Prăjitură cu gutui, din cocă fragedă coaptă la cuptor, la fel ca prăjitura cu mere. * Gem de gutui şi pâi­ne cu gutui, în care se pot pune la frământat migda­le şi rădăcină de gal­gan (ghimbir chinezesc). * Pâinea cu gutui, un fel de chec, este un desert al lui Hildegard, care poate fi mân­cat cu plăcere nu numai de Crăciun, ci oricând în tim­pul anului.

Dureri reumatice (şi profilaxie), calmarea durerilor, tulburări ale circulaţiei locale

Brâul din blană de bursuc

"Blana bursucului are în sine o mare putere. Fă-ţi din ea un brâu, încinge-te cu el de-a dreptul pe piele şi orice boală din tine se domoleşte, aşa cum o vijelie mare se preschimbă într-o adiere molcomă şi liniştită, iar câtă vreme îl porţi, nu se va prinde de tine nici o mo­limă. Căci puterea bursucului, care îi îmbibă blana, aproape că se aseamănă cu oţelul. Când stă lipită de pielea cuiva, o pătrunde, după cum oţelul străpunge fierul şi nu îngăduie ca o boală să pună stăpânire pe om”.
Perii bursucului asigură un micromasaj al pielii şi activează circulaţia locală, ast­fel încât substanţele care pro­voacă dureri în articulaţii şi în ţesutul conjunctiv pot fi eva­cua­te. Procedeul s-a dovedit efi­cient în înlăturarea durerilor la artroze, artrite şi crize de sciatică.

Umori rele, febră reumatică, gută provocată de excesul de acid uric

Vinul cu scorţişoară

"Copacul de la care vine scor­ţi­şoara este foarte fierbin­te şi are puteri mari. Fierbin­ţeala sa e atât de puter­nică, încât nu lasă umezeala să urce în el. Când cine­va mănâncă deseori scorţişoară, ea îi mic­­şorează umorile rele şi dă naş­tere la umori sănă­toase. De aceea, dacă un om este chinuit de gută sau are febră zil­nic, de trei zile şi de patru zile (malarie), să ia un vas făcut din oţel, să toarne în el vin bun, să pună în acest vin frunze şi lemn luate de la arborele de scorţi­şoară, câtă vreme mai au sevă în ele, apoi să-l lase pe foc, ca să fiarbă. Să-l bea cald şi de mai multe ori şi se va vindeca”.
În lipsa frunzelor, este bună şi fier­tura de scoarţă în vin. Un be­ţişor de scorţişoară se fierbe timp de 3 mi­nute într-un sfert de litru de vin, după care se stre­coară şi se bea.
Vinul de scorţişoară a dat rezultate şi la puseurile repetate de febră - aşa-numita febră de trei zile sau de patru zile - aşa cum se întâmplă în ma­larie, dar şi în numeroase infecţii virale. De asemenea, vinul cu scor­ţişoară este un remediu excelent în com­ba­terea umo­rilor rele.

Dureri provocate de gută, Parkinson, tremurul membrelor, artroză, artrită, degetele de la mâini şi picioare deformate de gută, reumatism de focar

Pulbere combinată cu seminţe de ţelină

60 g pulbere din seminţe de ţelină, 20 g pulbere de virnanţ, 15 g pulbere de nucşoară, 10 g pulbere de cui­şoare, 5 g strugurel. Din pulberea combinată indicată mai sus se ia o linguriţă pe pâine unsă cu gem de gutui şi se mestecă bine, înainte de a înghiţi. Când durerile sunt mari, procedeul se repetă de trei ori pe zi.
Atât gutuile, cât şi seminţele de ţelină reduc nivelul acidului uric. Durerile cedează în scurt timp, cel mai târziu după opt zile. În caz contrar, înseamnă că nu aci­dul uric este cauza bolii. Cura durează între 6 şi 8 săp­tămâni. Degetele afectate de gută se vindecă după un tratament mai îndelungat. La dureri puternice, se ia câte o lin­guriţă de trei ori pe zi, apoi două linguriţe pe zi timp de două săptămâni şi la sfârşit o linguriţă pe zi până la dispariţia durerilor. Când ele revin (criză de gută), se administrează iarăşi trei linguriţe pe zi.