Înțepăturile de viespi și albine
În cazul în care am fost înțepați de o viespe sau de o albină, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să ne îndepărtăm de zona în care am fost agresați, deoarece este posibil să fi nimerit, fără să ne dăm seama, în apropierea unui cuib al războinicelor insecte și riscăm o nouă serie de înțepături. Acul, în cazul în care a rămas în piele, va fi scos cât mai repede cu o pensetă sau cu unghia. Nu trebuie agresată insecta cât timp se află încă pe piele, deoarece în acest caz ea va elibera și mai mult venin. Odată făcute aceste demersuri, folosim imediat remediile arsenalului de prim-ajutor.
* Vitamina C organică - o găsim în magazinele naturiste, sub forma capsulelor sau în miere (varianta pentru copii) și este foarte rapid asimilată de organism, ceea ce va diminua reacția alergică produsă de către veninul insectei. Se administrează 200-1000 mg din această vitamină (doza este mult peste cea obișnuită), deoarece organismul stresat de către înțepătură va tinde să folosească o cantitate foarte mare din acest nutrient, pentru a se regla. În principal, vitamina C organică blochează eliberarea de histamină, anticorpul produs de propriul nostru sistem imunitar și care ne produce umflăturile, durerea, frisoanele și celelalte complicații care apar la înțepăturile de albină.
* Cataplasma cu mușețel - se pune pe piele, după ce am spălat cu apă și săpun locul afectat. Se prepară din 1-2 linguri de pulbere de flori, care se amestecă bine cu apă, apoi pasta formată se aplică direct pe piele și se acoperă cu un tifon. Pare un remediu "ușor", dar în realitate, mușețelul este printre cele mai bune antialergice naturale, diminuând inflamația, durerea și mâncărimea, scurtând considerabil timpul de vindecare. Dacă nu avem la îndemână mușețel, putem folosi unul din următoarele două remedii:
* Ceapa - se taie bulbul cepei în două, se ia una dintre jumătăți și se stoarce ușor, sucul scurgându-se pe locul afectat. Imediat după aceea, 2-3 foi de la cealaltă jumătate de ceapă se zdrobesc puțin și se pun pe locul înțepăturii. Deasupra foilor de ceapă se poate pune și un cub de gheață, care va diminua puternic inflamația și senzația de usturime.
* Varza - o frunză de varză fără nervură se zdrobește bine, prin baterea cu partea netăioasă a lamei cuțitului, apoi se pune pe locul afectat, legându-se cu bandaj. Din jumătate în jumătate de oră, se schimbă cu altă frunză, așa încât pielea să intre mereu în contact cu suc proaspăt. Este, la fel ca și aplicația cu ceapă, un tratament cu efect antiinflamator și ușor antialergic.
Când trebuie să ne prezentăm la doctor - persoanele care se știu puternic alergice la veninul albinelor sau al viespilor, ori care sunt înțepate pentru prima oară și prezintă inflamații puternice, frisoane, tulburări de echilibru sau senzoriale, se vor prezenta imediat la o unitate medicală pentru urgențe. Necesită spitalizare de urgență și înțepăturile la nivelul aparatului bucal și al gâtului, frecvente la amatorii de ciclism și motociclism, care pot înghiți, efectiv, insecta, ale cărei înțepătură și venin pot avea efect mortal. Internarea este necesară și în cazul înțepăturilor multiple, caz în care șocul anafilactic, urmat de intrarea în comă poate surveni oricând.
Înțepăturile de țânțari
De fapt, domnii țânțari sunt niște insecte de treabă, care se hrănesc cu nectar, fără să supere pe nimeni. În schimb, doamnele țânțar, veritabile vampirițe, au nevoie, pentru a extrage proteinele necesare maturizării și depunerii ouălor, de... sânge! Și de aici și problemele: în procesul de hrănire, doamna țânțar ne înțeapă și își injectează saliva, care rămâne în piele, producând reacții alergice, cu înroșiri, senzație de mâncărime, tumefiere etc. Ce-i drept, deși ne deranjează, mâncărimile de piele ne arată că sistemul nostru imunitar funcționează, punându-ne la adăpost de o grămadă de rele. Din păcate, cu tot efortul sistemului imunitar, uneori înțepăturile de țânțar pot transmite boli infecțioase periculoase, cum ar fi viroza care produce meningita sau cea care produce așa-numita febră a Nilului. E adevărat, la noi în țară aceste cazuri sunt cu totul izolate, fiind întâlnite doar în sud, dar cu toate acestea, este bine să cunoaștem câteva remedii pentru prevenirea și tratarea lor:
* Piretrinele - sunt substanțe naturale, extrase din planta Pyrethrum cinerariaefolium (sinonim cu Chrysanthemum cinerariaefolium), care crește spontan în sudul Balcanilor, având un foarte puternic efect insecticid (piretrinele sunt de 50 de ori mai puternice decât DDT-ul!) și efecte adverse minore. Se folosesc extern în cremele, loțiunile și odorizantele anti-țânțari, care sunt extrem de eficiente pentru prevenirea înțepăturilor, fără a ne pune în pericol sănătatea. Aplicațiile cu piretrine se fac de mai multe ori pe zi, după care trebuie evitată ieșirea la soare, deoarece aceste substanțe sunt distruse de lumină. Cele mai cunoscute creme anti-țânțari care conțin piretrine sunt cele "Baygon”, care au specificat pe etichetă "natural pyrethrum”.
* Uleiul volatil de lavandă - folosit, de obicei, pentru aromatizarea locuinței, are calitatea de a alunga țânțarii și aproape toate tipurile de insecte, care nu îl suportă deloc. Aplicat peste zona afectată, la scurt tip după înțepare, el pătrunde în straturile profunde ale pielii, neutralizând microorganismele periculoase și calmând mâncărimile.
* Camforul - se aplică pe locul înțepăturilor sub forma alifiilor sau a alcoolului camforat și are, și el, un rol ușor dezinfectant. Dar cea mai importantă calitate a sa este aceea că anesteziază terminațiile nervoase de la nivelul pielii, eliminând în mare măsură senzația de mâncărime și nevoia de a ne scărpina încontinuu.
* Frunzele de măslin - dacă ați fost înțepați de țânțari în zonele din sudul țării ori în străinătate, în zone cu climă subtropicală ori tropicală, probabilitatea de a fi primit și niște microorganisme dăunătoare este suficient de mare, pentru a fi necesar un tratament preventiv nenociv. Se administrează capsule cu extract de frunze de măslin, câte 6-8 pe zi, în cure de 14 zile. Este un tratament cu un efect antiinfecțios foarte puternic și care stimulează puternic și sistemul imunitar. Studiile de caz au arătat că, la administrarea extractului de frunze de măslin, numărul limfocitelor (celule imunitare specializate în lupta cu virușii) crește de 3-5 ori, capacitatea naturală de apărare crescând, și ea, direct proporțional.
Mușcăturile căpușelor
De la bun început trebuie spus că mușcătura de căpușă nu doare și nu se simte, și de aceea, în multe cazuri, poate fi descoperită foarte târziu. Din acest motiv, după fiecare excursie la iarbă verde, este necesară o examinare meticuloasă a pielii, așa încât o eventuală căpușă să fie descoperită la timp și îndepărtată.
Dacă aveți posibilitatea să ajungeți la camera de gardă a unui spital, solicitați acolo scoaterea insectei. În caz contrar, va trebui să o scoateți singuri. Pentru aceasta, este nevoie de o pensetă cu care intrusa va fi apucată de cap, deci cât mai aproape de piele (nu apucați căpușa de corp, deoarece sângele infectat se va întoarce înapoi în piele, crescând riscul de îmbolnăvire). Căpușa se extrage prin tragere lentă și continuă cu penseta, așa încât să fie scoasă complet, fără a rămâne resturi în piele. Nu se răsucește penseta și nu se strânge insecta prea tare, pentru a nu o rupe. Desprinderea ei este ușurată dacă înainte de extragere picurați pe locul cu pricina petrol, tinctură de propolis sau alcool de 90°. Odată scoasă căpușa, medicina oficială nu vă lasă foarte multe opțiuni, în afară de aceea de a aștepta, de a vă monitoriza starea de sănătate și de a contacta medicul în cazul apariției unor simptome neobișnuite. În schimb, medicina naturistă vine cu niște propuneri extrem de interesante, pe care vi le prezentăm în continuare:
* Uleiul volatil de arbore de ceai - îl găsim la Plafar și este probabil cel mai puternic antibiotic cu utilizare externă din lumea vegetală. Un tampon îmbibat din belșug cu acest ulei se pune pe locul afectat și se acoperă cu un plasture, pentru a preveni evaporarea sa și pentru a favoriza pătrunderea în profunzimea pielii. Tratamentul se face imediat după ce am fost mușcați, pentru a avea eficiență maximă.
* Tinctura de arnică - se administrează extern, sub forma compreselor puse pe locul mușcăturii, această plantă având efect antibacterian, cicatrizant. Intern, se iau câte 3 lingurițe pe zi, pentru stimularea imunității și prevenirea îmbolnăvirii.
* Înțepătura de albină - este un tratament radical, care se recomandă doar persoanelor care sunt sigure că nu au alergie la veninul de albină. Conform doamnei doctor Cristina Aoșan, colaboratorul revistei noastre, această metodă a fost probată cu succes pe sute de cazuri în Germania. Prin aplicarea voluntară a acestei înțepături, la scurt timp (maximum 12 ore) după ce am fost mușcați de căpușă, va fi provocată o reacție foarte puternică a sistemului imunitar, care va elibera cantități impresionante de anticorpi, neutralizând orice microb invadator care ar fi putut fi transmis de căpușă. Se pare că înțepătura de albină este foarte eficientă și ca imunostimulent general, fiind un adjuvant bun în tratamentul infecțiilor deja instalate, provenite de la căpușe, de tipul boreliozei.
Când trebuie să ne prezentăm la doctor - Prin mușcătura de căpușă se transmit două infecții grave: cea cu Borrellia burgdorferi, bacteria care dă boala Lyme sau borelioza, și cea cu Rickettsia conorii, care determină instalarea unei afecțiuni mai puțin cunoscute, dar periculoase - febra pătată mediteraneană. Dacă la câteva ore sau zile, zona mușcată de căpușă se înroșește pe un diametru de 3-4 cm, trebuie să mergeți neapărat la medic. Iar dacă analizele demonstrează existența unei infecții, vi se va prescrie un tratament antibiotic, pe care va trebui să-l urmați întocmai.
Înțepăturile de tăuni
Numele de tăuni este, de fapt, o denumire generică pentru anumite insecte (diptere) asemănătoare cu muștele, care însă se hrănesc cu sânge. "Meniu” lor principal sunt caii și vitele, motiv pentru care se mai numesc și muște de vite, însă dacă au ocazia, înțeapă și omul, fără să stea prea mult pe gânduri. Sunt insecte puternice, mult mai mari decât țânțarii, și înțepătura lor este resimțită ca o durere sau o arsură. Din nefericire, tăunii transmit și o cantitate însemnată de bacterii și viruși periculoși, rata de apariție a diverselor infecții în urma unei asemenea înțepături fiind mult mai mare decât în cazul căpușelor sau a țânțarilor. Din fericire, există însă și remedii pentru înțepăturile de tăuni.
* Uleiul de arbore de ceai și de cimbru - combinația acestor două uleiuri volatile în proporții egale, folosită extern, este letală pentru aproape toate bacteriile sau virușii cunoscuți. Se aplică pe porțiunea de piele afectată, sub forma unui tampon bine îmbibat, acoperit cu plasture, pentru a împiedica evaporarea. O dată la 4 ore, tamponul se schimbă, pentru a rămâne mereu impregnat cu amestecul de uleiuri volatile. Tratamentul se face minimum 3 zile după ce am fost înțepați.
* Sucul de rostopască - are o culoare portocalie inconfundabilă și se obține prin simpla rupere a tulpinilor plantei, după care se aplică pe locul înțepat. Este un remediu foarte la îndemână în natură (rostopasca este des întâlnită) și, totodată, un foarte bun antiviral și antibacterian, prevenind infecțiile de tot felul. Dacă nu avem la îndemână uleiurile volatile menționate mai sus, rostopasca este un bun remediu de prim-ajutor.
* Tinctura de tuia - se aplică sub formă de compresă pe înțepăturile mai vechi de tăuni și care nu s-au vindecat complet, supurând, producând mâncărimi sau usturime. Compresa se ține 4 ore pe zi și are efect calmant local, este un puternic dezinfectant, previne complicațiile.
Când trebuie să ne prezentăm la doctor - dacă locul înțepăturii s-a tumefiat puternic și devine purulent, apar modificări locale ale pigmentației pielii sau formațiuni dure, va fi consultat de urgență un medic specialist. Aceeași măsură va fi luată în cazul în care după înțepătură apar febra, durerile de cap, apatia sau somnolența.