În cheie simbolică, reumatismul poate fi considerat un răspuns al organismului la desensibilizarea societății contemporane, generată de obsesia performanței și a succesului, de stresul permanent și excesele alimentare ce constau mai ales în consumul exagerat de carne, brânzeturi grase, ouă și lactate. Aceasta încarcă țesutul conjunctiv cu toxine.Vasele de sânge, nervii, mușchii și articulațiile își pierd elasticitatea, se deformează și se sclerozează.
La data când a trăit Hildegard van Bingen, termenul "reumatism” nu exista încă. Până în secolul XVIII, afecțiunea a fost denumită "catar”. Hildegard are limbajul său propriu și prezintă în tratatele ei medicale peste o sută de remedii antireumatice, însoțindu-le cu o descriere a simptomelor pe care bolnavii ar trebui să le observe la ei înșiși. E vorba de dureri chinuitoare în articulații, mușchi, nervi, tendoane și ligamente, care uneori pot să se inflameze, să trosnească ori să sufere o luxație. În deplin acord cu concluziile științifice din zilele noastre, Hildegard explică reumatismul printr-o tulburare a metabolismului.
La reumatici, procesele naturale de reglare ale țesutului conjunctiv sunt blocate de reziduuri nocive și toxine, astfel încât în interiorul articulațiilor și în țesutul conjunctiv apar infiltrate - așa-numiții noduli reumatici. Când aceste depozite de otrăvuri sunt supraîncărcate, ele se curăță printr-o deversare a substanțelor toxice, care poate declanșa pusee dureroase, din timp în timp, sau în condiții meteorologice defavorabile, suferinzilor de reumatism (frig sau umezeală).
Substanțele nocive reprezintă cauza propriu-zisă a reumatismului. Printre ele se numără nu numai toxinele bacteriene (provenite de la streptococi), ci și efectele dăunătoare ale plombelor de amalgam, ale medicamentelor de sinteză sau acelea deloc neglijabile ale erorilor de alimentație. Pe lângă aceasta, cauzele bolii trebuie căutate nu numai în depășirea limitelor la mâncare și băutură, ci și într-un mod de viață dezordonat, cu prea mult stres și tot felul de afecte negative, cum ar fi nerăbdarea, frica și mânia, care pot agrava reumatismul.
Tratamentul reumatismului prin metodele lui Hildegard
Reumatismul nu este un fenomen local, ci un rău care cuprinde omul în întregime, nu numai trupul, ci și sufletul. De aceea, înainte de toate, organismul trebuie curățat de reziduuri, detoxifiat și regenerat. Aceasta necesită atât din partea pacientului, cât și a terapeutului foarte multă grijă, perseverență și răbdare, precum și renunțarea la toate medicamentele chimice care împiedică vindecarea. Pentru a fi încununată de succes, o terapie antireumatică trebuie să ia în considerare toți acești factori. În încheiere, vom reaminti cele șase reguli de viață formulate de Hildegard, reinterpretate în cheie modernă.
1. Alegeți cu precădere leacuri naturale din farmacia lui Dumnezeu.
2. Urmați o dietă specială pentru reumatism, bazată pe grâul spelta, fructe și legume.
3. Asigurați-vă un raport judicios între somn și veghe.
4. Înlăturați perfecționismul și stresul prin relaxare, meditație și rugăciune, ca și prin activități creative și distracție.
5. Curățați țesutul conjunctiv prin luare de sânge, ventuze, fumigații cu peliniță, saună și băi.
6. Purificați-vă sufletul de trăiri și atitudini ce dau naștere reumatismului, ca mânia, stresul și duritățile nepotrivite, înlocuindu-le cu răbdare, compasiune și dorința de a vă depăși egoismul și a vă schimba.
Dacă medicina clasică privește reumatismul ca pe o boală incurabilă și se mulțumește să-i amelioreze simptomele întrebuințând în acest scop medicamente chimice, medicina lui Hildegard ne pune la dispoziție peste 100 de remedii naturale. Pe cele mai importante vi le prezentăm în continuare.
Dureri reumatice, curățarea umorilor
Elixirul cu lintiță
10 g piper alb, 5 g rădăcină de ghimbir, 45 g scorțișoară, 3 ml tinctură de salvie, 7 ml tinctură de fenicul și 70 ml miere lichidă se fierb într-un litru de vin alb. Totul se filtrează prin: 20 g lintiță, 40 g sclipeți, 40 g muștar-de-câmp, 20 g sânziene.
Se iau zilnic 1 păhărel de lichior (16 ml) înainte de micul dejun și 1 păhărel de lichior înainte de culcare - în total, 3 litri în două luni. Lintița este o alternativă salutară la tratamentul cu antibiotice, deoarece realizează o stimulare nespecifică a sistemului imunitar, crescând capacitatea naturală de autoapărare a organismului.
Eliminarea reziduurilor nocive
Vinul cu pelin
Pelinul se culege atunci când luna e în creștere, în lunile mai-iunie. Se storc 40 ml suc din frunzele proaspete. Se încălzește 1 litru de vin cu 150 g miere și, când a ajuns la temperatura de fierbere, se toarnă înăuntru sucul de pelin și se ia imediat de pe foc. Se strecoară și se păstrează în sticle curate.
Se ia din două în două zile câte 1 păhărel de lichior (20 ml), înainte de micul dejun. Cura durează din mai până în octombrie.
Reumatism, prevenirea reumatismului, artrită, scăderea nivelului ridicat de acid uric
Cura de gutui
"Mâncată crudă, poama aurie a gutuiului nu face rău nici bolnavului, nici omului sănătos, însă fiartă sau coaptă le priește foarte mult amândurora. Reumaticul să mănânce cât de des acest fruct fiert sau copt și îl va curăța de reumatism, astfel că nu va avea nici simțurile amorțite (scleroză cerebrală), nici mădularele strâmbe (artroză deformantă), nici nu va fi neajutorat. Iar cine scuipă multă salivă, să mănânce adesea fructul gutuiului fiert sau copt și îl va usca pe dinăuntru și îi va împuțina saliva”.
Orice pacient care se tratează după metoda lui Hildegard ar trebui să folosească lunile de toamnă pentru a face o cură de gutui. * Gutui tăiate în bucăți, ca merele. * Compot de gutui, fierte 20 de minute în apă sau vin. * Prăjitură cu gutui, din cocă fragedă coaptă la cuptor, la fel ca prăjitura cu mere. * Gem de gutui și pâine cu gutui, în care se pot pune la frământat migdale și rădăcină de galgan (ghimbir chinezesc). * Pâinea cu gutui, un fel de chec, este un desert al lui Hildegard, care poate fi mâncat cu plăcere nu numai de Crăciun, ci oricând în timpul anului.
Dureri reumatice (și profilaxie), calmarea durerilor, tulburări ale circulației locale
Brâul din blană de bursuc
"Blana bursucului are în sine o mare putere. Fă-ți din ea un brâu, încinge-te cu el de-a dreptul pe piele și orice boală din tine se domolește, așa cum o vijelie mare se preschimbă într-o adiere molcomă și liniștită, iar câtă vreme îl porți, nu se va prinde de tine nici o molimă. Căci puterea bursucului, care îi îmbibă blana, aproape că se aseamănă cu oțelul. Când stă lipită de pielea cuiva, o pătrunde, după cum oțelul străpunge fierul și nu îngăduie ca o boală să pună stăpânire pe om”.
Perii bursucului asigură un micromasaj al pielii și activează circulația locală, astfel încât substanțele care provoacă dureri în articulații și în țesutul conjunctiv pot fi evacuate. Procedeul s-a dovedit eficient în înlăturarea durerilor la artroze, artrite și crize de sciatică.
Umori rele, febră reumatică, gută provocată de excesul de acid uric
Vinul cu scorțișoară
"Copacul de la care vine scorțișoara este foarte fierbinte și are puteri mari. Fierbințeala sa e atât de puternică, încât nu lasă umezeala să urce în el. Când cineva mănâncă deseori scorțișoară, ea îi micșorează umorile rele și dă naștere la umori sănătoase. De aceea, dacă un om este chinuit de gută sau are febră zilnic, de trei zile și de patru zile (malarie), să ia un vas făcut din oțel, să toarne în el vin bun, să pună în acest vin frunze și lemn luate de la arborele de scorțișoară, câtă vreme mai au sevă în ele, apoi să-l lase pe foc, ca să fiarbă. Să-l bea cald și de mai multe ori și se va vindeca”.
În lipsa frunzelor, este bună și fiertura de scoarță în vin. Un bețișor de scorțișoară se fierbe timp de 3 minute într-un sfert de litru de vin, după care se strecoară și se bea.
Vinul de scorțișoară a dat rezultate și la puseurile repetate de febră - așa-numita febră de trei zile sau de patru zile - așa cum se întâmplă în malarie, dar și în numeroase infecții virale. De asemenea, vinul cu scorțișoară este un remediu excelent în combaterea umorilor rele.
Dureri provocate de gută, Parkinson, tremurul membrelor, artroză, artrită, degetele de la mâini și picioare deformate de gută, reumatism de focar
Pulbere combinată cu semințe de țelină
60 g pulbere din semințe de țelină, 20 g pulbere de virnanț, 15 g pulbere de nucșoară, 10 g pulbere de cuișoare, 5 g strugurel. Din pulberea combinată indicată mai sus se ia o linguriță pe pâine unsă cu gem de gutui și se mestecă bine, înainte de a înghiți. Când durerile sunt mari, procedeul se repetă de trei ori pe zi.
Atât gutuile, cât și semințele de țelină reduc nivelul acidului uric. Durerile cedează în scurt timp, cel mai târziu după opt zile. În caz contrar, înseamnă că nu acidul uric este cauza bolii. Cura durează între 6 și 8 săptămâni. Degetele afectate de gută se vindecă după un tratament mai îndelungat. La dureri puternice, se ia câte o linguriță de trei ori pe zi, apoi două lingurițe pe zi timp de două săptămâni și la sfârșit o linguriță pe zi până la dispariția durerilor. Când ele revin (criză de gută), se administrează iarăși trei lingurițe pe zi.