"Nu putem păcăli UE, cu atât mai puţin după precedentul Ungaria”
- Evenimentele politice din ultimele cinci săptămâni au provocat tulburare în ţară şi reacţii dure dinspre partenerii euroatlantici ai României. Dintr-o ţară stabilă, care stăpânea criza economică şi căpătase un statut bun în UE, România a devenit, peste noapte, un stat nesigur şi cu mari probleme de credibilitate. Ce ar fi de învăţat din acest episod?
- Ar fi de reînvăţat lecţiile de bază. Pentru că pentru noi nu e ceva chiar nou. Pur şi simplu, se perpetuează o manieră specific românească de a face politică, dar care de data asta produce altfel de consecinţe. Politicienii implicaţi în războiul din ultimele săptămâni ignoră că nu ne mai aflăm în faţa unei Europe care să ne mai tolereze ceea ce ne tolera acum şapte, opt ani. Un prim motiv: în UE se pune serios problema cedării de suveranitate, prin uniunea fiscală şi prin uniunea politică. Iar la această cedare de suveranitate sunt dispuse ţări mari, ca Franţa, Spania, Italia, care nu pot admite naţionalismele copilăreşti ale unor lideri de la Bucureşti, pe care le auzim în ultima vreme. Trebuie să înţelegem că România e un judeţ mai mic şi mai sărac, într-o ţară foarte mare, pentru că ăsta va fi noul nostru statut. Dacă vrem să rămânem în ea, trebuie să jucăm după regulile ei. Al doilea motiv pentru care UE nu mai este aşa de îngăduitoare cu noi: nu mai convingem. A fost o vreme, înainte de 2007, în care UE privea la România ca la o ţară uşor exotică, interesantă din punct de vedere cultural şi care promitea. Acum însă, nu se mai merge pe promisiuni, chiar trebuie să facem, să respectăm regulile. Nu putem păcăli UE, cu atât mai puţin după precedentul Ungaria, după care se aprind toate becurile de alarmă la Bruxelles, la cel mai mic derapaj democratic în orice ţară. Iar la noi, în ultima lună şi ceva, au fost derapaje serioase. Îi aud pe cei de la putere cum dau asigurări că vor reveni asupra unor măsuri, că vor corecta greşelile şi aşa mai departe, dar eu mă întreb unde am fi ajuns cu "revoluţia” USL, fără intervenţia promptă şi neobişnuit de fără echivoc a UE.
- Cine pierde şi cine câştigă din bătălia politică dusă atât de acerb?
- Pierde toată lumea. Câştigă numai inşii obscuri, care pescuiesc în ape tulburi şi care, la adăpostul larmei generale, trag sfori, fac afaceri dubioase, îşi adjudecă părţi din pieţe etc. Mai întâi pierde USL, chiar dacă Traian Băsescu va fi demis prin referendum. USL nu va mai obţine în alegerile din toamnă procentele luate la locale, pentru că a reuşit să stârnească dezaprobarea şi frica în rândul susţinătorilor săi conjuncturali, al celor care au creditat USL pentru a pedepsi PDL. Chiar şi mulţi dintre cei care au vrut să sancţioneze PDL pentru măsurile de austeritate şi pe Traian Băsescu - care şi-a asumat rolul de paratrăsnet al guvernului Boc, anunţând acele măsuri -, au fost puşi acum pe gânduri. În plus, îngrijorarea a cuprins şi electoratul PNL, mă refer nu la cel inerţial, ci la partea aceea obişnuită să problematizeze chestiunile politice. După ce electoratul liberal a înghiţit cu greu alianţa cu PSD şi asocierea cu Dan Voiculescu şi partidul său, acum asistă la o ofensivă asupra instituţiilor statului, de care nu credeau capabil PNL-ul. Cred că o parte din aceşti electori sunt pierduţi de PNL. Se vor duce într-un colţ al pieţei politice, de unde vor fi pescuiţi de un nou partid sau nu - şi atunci nu vor mai vota. Pierde şi Traian Băsescu, fie că va fi validat referendumul, fie că nu. Căci dacă Băsescu se întoarce la Cotroceni, cu un vot masiv împotriva sa, dar nevalidat de Curtea Constituţională, nu va mai avea acea susţinere populară care să-i permită să fie un dezinhibat preşedinte-jucător. Pierde şi PDL, care abia a plecat de la putere şi, indiferent de şansa pe care i-a dat-o USL de a se relansa în cursa pentru alegerile generale, lumea n-a uitat nici austeritatea şi nici derapajele guvernării. Asta e şi raţiunea pentru care Mihai Răzvan Ungureanu încearcă să facă un pol de dreapta separat, pentru a deveni o alternativă. Iar recenta decizie a PDL, de a boicota referendumul, de înţeles din perspectiva încercării de a-l păstra pe Traian Băsescu la Cotroceni, trebuie citită şi într-o cheie electorală, pentru parlamentare. PDL va încerca să acrediteze ideea că USL e cea mai proastă alternativă pentru funcţionarea corectă a statului. Dar mai grav este că din bătălia asta pierdem noi toţi, ca ţară. Moneda naţională tot scade, în raport cu principalele valute, şi din pricina scandalului politic. Manevrele politice consumă inutil luni întregi, care ar trebui folosite pentru luarea unor măsuri economice şi pentru desfăşurarea unor politici publice stringente. Să fim conştienţi: pe lângă prăbuşirea leului, România are încă o mare problemă - i-au cedat două motoare economice, care au asigurat creşterea economică în 2011. Anul trecut, economia a crescut pe seama agriculturii (adică datorită ploii pe care a dat-o bunul Dumnezeu la timp, pentru că irigaţiile la noi se fac prin procesiuni religioase, nu cu o reţea profesională) şi a exporturilor. Or, anul acesta, seceta anunţă un an agricol slab, iar principala noastră piaţă de export, UE, a anunţat că în ultimele două trimestre va înregistra un recul. O altă problemă pe care o cunosc prea puţini: în România sunt aproximativ 7,5 miliarde de euro plasaţi de nerezidenţi, în urma unui calcul de oportunitate: dobândă, stabilitatea monedei, stabilitatea politică a ţării ş.a.m.d. Să ne închipuim ce înseamnă dacă oamenii ăştia, speriaţi de ce se întâmplă la Bucureşti, scot brusc 7,5 miliarde de euro din economia românească. Deja două miliarde au şi plecat, în ultimele trei luni.
"Presa, cu excepţia celei a lui Dan Voiculescu, chiar şi presa angajată în susţinerea USL, pare că s-a dezmeticit”
- Derapajele USL par să fi trezit din adormire societatea civilă şi intelectualitatea neangajată politic.
- Întâi să facem o precizare: e greu să fii neagajat politic, ştim cum sunt polarizate politic, şi ONG-urile, şi personalităţile - nu e nimic ilegitim şi nici vreo nenorocire, se întâmplă asta peste tot în lume. Dar, spre cinstea lor, nici măcar ONG-urile aliniate politic n-au rezistat tentaţiei de a sancţiona derapajele politice - şi mă refer la atitudinea politicienilor faţă de instituţiile statului. Până şi ONG-urile apropiate de USL nu îndrăznesc să susţină sau să laude demersurile celor de la putere, ci mai degrabă tac, sau umblă la nuanţe. Pentru că întrebarea care le frământă şi pe acestea este: dacă cineva începe guvernarea ca USL-ul, cum va guverna? Şi cum se va da deoparte de la guvernare, când electoratul nu îl va mai vrea? Pentru că cine îşi face mâna sărind la gâtul Curţii Constituţionale nu va ezita să sară la gâtul oricărei alte instituţii din România. Şi cine ignoră o decizie a Curţii Constituţionale nu văd de ce n-ar ignora o " biată” lege. Apoi, presa, cu excepţia celei a lui Dan Voiculescu, chiar şi presa angajată în susţinerea USL, pare că s-a dezmeticit. Încep, pe ici, pe colo, să apară mici pete de profesionalism - care, sigur, la un moment dat pot fi "spălate”. Cred că atitudinea celei mai mari părţi a presei, a ONG-urilor şi a unor intelectuali este motivată de maniera în care USL a purtat acest război.
- În urma reacţiilor recente, putem spera la o reactivare pe termen lung a societăţii civile şi la o redeşteptare a intelectualilor publici care, în majoritate, au tăcut până acum?
- În privinţa intelectualilor, observăm că vorbesc cei de dreapta, dar cei de stânga cam tac, în spaţiul public românesc - sau, în orice caz, e o diferenţă de vocalitate. De exemplu, zilele acestea a apărut o scrisoare a unor intelectuali situaţi mai la stânga - sau, mai bine zis, amplasaţi anti-Băsescu. Scrisoarea o fi pornit spre Bruxelles, dar în România eu am văzut-o numai pe nişte bloguri. E de înţeles într-un fel: ei nu ştiu cum se vor încheia ostilităţile şi, dacă iau atitudine publică, s-ar putea să regrete după un timp că au girat sau chiar au pus umărul la o anumită stare de lucruri nefastă, şi pentru România, şi pentru funcţionarea corectă a statului. În rest, implicarea în treburile cetăţii a intelectualităţii ţine mult şi de structura individuală a fiecăruia. Unii pot şi simt nevoia să acţioneze, alţii, indiferent ce orientare au şi ce valori şi principii agreează, nu se manifestă, pentru că nu au organ, argumente, gust sau disponibilitate pentru aşa ceva. Cred că după ce acest război se va fi sfârşit, intelectualii care au luat atitudine şi ONG-urile active se vor întoarce fiecare la treburile lui, dar cu o mică lecţie învăţată: funcţionarea statului nu este ireversibilă. Oricând pot apărea derapaje majore. Nu ne putem duce la culcare cu sentimentul liniştitor că mecanismul merge şi că nimeni nu va îndrăzni să-l strice. Lecţia asta tristă e că oricând e posibil orice.
"După alegeri, nota de plată va veni pentru noi toţi”
- Credibilitatea României a fost grav afectată, cu consecinţe politice şi economice importante. Ne putem repara imaginea? Cum şi cu ce costuri?
- Eu cred că încă nu se pune problema aceasta, pentru că bătălia politică, haosul şi consecinţele referitoare la imagine vor continua şi după referendum, indiferent de rezultatul lui. Singura posibilitate - teoretică, pentru că nu cred că va fi pusă în practică - de a ne reechilibra şi de a trece la reparaţii ar fi aceea ca, dacă Traian Băsescu supravieţuieşte referendumului, USL să accepte numirea unui guvern de tehnocraţi, care să organizeze alegerile. Acest Cabinet ar avea misiunea de a administra ţara până la alegeri - pe care să le organizeze cu maximă onestitate. Lupta politică pe instituţii ar înceta, miza s-ar muta în planul pur electoral al alegerilor pentru parlamentare. Nu ştiu însă dacă USL va înţelege să facă pasul lateral, în cazul în care ratează demiterea preşedintelui - un eşec politic devastator, mai ales că suntem înainte de foarte apropiatele alegeri parlamentare. Dacă Traian Băsescu va fi demis prin referendum, ţara va avea un preşedinte interimar şi se va apropia de alegeri într-o stare totală de provizorat. USL nu va guverna în mod propriu-zis, pentru că se va afla în campanie electorală. Ba, îmbătată de succesul demiterii preşedintelui, ar putea face greşeli şi mai mari decât până acum. Sigur, asta nu înseamnă că USL va pierde alegerile, ci că va câştiga cu un scor mult mai mic decât a luat la locale, dacă nu cumva, în lunile următoare, va trece la un populism masiv, catastrofal pentru economie, dar avantajos pentru PSD şi PNL. După alegeri, nota de plată va veni pentru noi toţi. Pentru că mai este un adevăr pe care nu-l rosteşte nimeni: anul acesta guvernul a dat o jumătate din banii pentru reîntregirea salariilor bugetarilor şi o parte din ce li s-a luat pensionarilor în mod incorect, dar la anul va trebui să plătească toată reîntregirea de salarii, pe tot anul. Nu vede nimeni banii ăştia în buget, pentru că încă nu există. Nici un economist serios, dintre cei cu care am vorbit, nu identifică resursele bugetare pentru asta. Consecinţa cea mai gravă pentru România, a luptei politice din ultimele săptămâni, este că a pierdut încrederea partenerilor europeni. România le-a dovedit acestora că procesul democratic nu este ireversibil aici şi că, oricând, putem reveni la timpurile de tristă amintire de dinainte de 2007. Vom fi priviţi cu suspiciune multă vreme, vom fi mai atent monitorizaţi şi nu vom mai avea o voce puternică la masa deciziilor în marile foruri europene. Nu cred însă că se va ajunge până la sancţionarea României, pentru că şi Ponta, şi Antonescu îşi dau seama că, dacă vor împinge lucrurile până acolo, îşi vor încheia cariera în politica europeană. Şi ca să faci carieră numai la Chitila, nu prea e un deziderat de viaţă. Însă, băltirea într-o zonă gri, a statelor nedemne de încredere, va dura şi se va traduce în costuri sociale. Pentru cei care mai rămân în România, desigur.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
