Aprigi dulăi de pază ai unor trusturi de presă care duhnesc de la o poştă a impostură şi a interese partinice, erijându-se neîncetat în străjeri unici ai valorilor noastre morale, aceşti nedemni colegi de breaslă dau zilnic verdicte, acuză fără drept de apel, taie şi spânzură, sunt experţi în orice, au darul prezicerii şi, peste toate, au un tupeu sinonim cu mitocănia. Aşa se face că, după zile în şir de sporovăială despre eşecul PDL-ului în alegeri, s-au gândit să atace în cor, cazul TVR, aprobând, în premieră, o zicere a preşedintelui României: "Televiziunea Română ar trebui desfiinţată şi reînfiinţată pe alte baze.” În primul rând, nu pot să-mi ascund indignarea în faţa unei asemenea opinii prezidenţiale, emise abia acum, când Alexandru Lăzescu, adică omul numit de preşedinte la şefia TVR-ului, tocmai a fost debarcat. De ce n-a spus-o şi până acum, când porţile televiziunii naţionale îi erau larg deschise? Păi, tocmai de-aia! Ce-a urmat era lesne de anticipat. Declaraţia cu pricina a fost numaidecât aprobată de numeroşi oameni politici. Şi astfel, s-a deschis o nouă temă de discuţie în studiourile tot mai aglomerate ale unor televiziuni. Tunete şi fulgere, verdicte necruţătoare, insulte ca la uşa cortului. Toate astea, sub aceleaşi lozinci scrise cu majuscule pe burtierele emisiunilor: "TVR, o ruşine naţională!”, "TVR trebuie desfiinţată!”. E necesar să menţionez aici, cu sfială, că lucrez de 14 ani în Televiziunea Română, ca realizator de emisiuni. Şi niciodată nu mi-a fost câtuşi de puţin ruşine să spun asta. Ba dimpotrivă. Am lăsat în arhiva acestei instituţii zeci de reportaje şi filme documentare, vreo opt dintre ele premiate la diferite festivaluri naţionale şi internaţionale. Nu spun asta din vanitate, ci doar pentru a nu se înţelege că rândurile de faţă ar fi efectul frustrărilor unui individ care a tăiat frunze la câini în instituţia sus-pomenită. Nu, Televiziunea Română nu este şi nu a fost niciodată o ruşine naţională. După umila mea părere, ea a fost şi va fi, alături de alte câteva televiziuni, una dintre puţinele oaze de echilibru şi bun gust, în tot peisajul cumpărat politic şi aşa de vulgar al presei româneşti. Aici lucrează sute de profesionişti de valoare, operatori, editori de imagine sau de sunet, regizori, realizatori, care muncesc pe brânci, pe bani de nimic, şi câştigă anual premii în toate colţurile lumii. Lor nu le va fi niciodată ruşine de TVR. Spre deosebire de gălăgioşii de la televiziunile vuvuzea, puşi doar pe vrajbă şi circ, colegii mei din televiziunea naţională trag din greu, pentru întoarcerea informaţiei la normalitate, la lucrurile de bun simţ. Ruşine naţională ar trebui să le fie doar celor care au siluit această instituţie, folosindu-se de ea în fel şi chip, discreditând-o cu bună ştiinţă, prăduind-o fără scrupule. Ei sunt singurii răspunzători pentru colapsul de astăzi al televiziunii naţionale. Veşnic apăraţi de o abjectă imunitate politică, nici unul dintre ei n-a fost vreodată deranjat de vreun procuror ori de vreun control riguros. Iar astăzi, când dezastrul a atins apogeul, tocmai cei care au fost părtaşi la acest jaf cer desfiinţarea televiziunii române. Sunt absolut convins că o asemenea grozăvie nu se poate înfăptui. În nici o ţară europeană nu s-a întâmplat ca o televiziune publică să fie suprimată. Fireşte că e nevoie de măsuri urgente de resuscitare. Iar prima şi cea mai eficientă ar fi chiar depolitizarea acestei instituţii, instaurarea unui management serios şi a unor măsuri radicale. Nu sunt însă atât de naiv ca să cred într-o asemenea primenire. De 22 de ani se bate apa în piuă pe subiectul ăsta, şi la fel va fi şi acum. Cum să lase clasa politică din mână un asemenea colos? Va trece şi de data asta furtuna şi lucrurile vor porni pe acelaşi drum tenebros. Din nefericire, o singură concluzie va rămâne în mintea omului de rând: că TVR e o ruşine naţională. Iar vajnicii dulăi de pază ai unor televiziuni de scandal vor jubila cu nesaţ, bifându-şi pe lista de subiecte o nouă victorie perfidă.
S.O.S. Televiziunea Română!
"TVR, o ruşine naţională!”, "TVR trebuie desfiinţată!” au declamat, zile la rând, limbuţii autori sau invitaţii-abonaţi ai unor talk-show-uri tot mai agresive, care dau năvală, seară de seară, pe micile noastre ecrane.
Aprigi dulăi de pază ai unor trusturi de presă care duhnesc de la o poştă a impostură şi a interese partinice, erijându-se neîncetat în străjeri unici ai valorilor noastre morale, aceşti nedemni colegi de breaslă dau zilnic verdicte, acuză fără drept de apel, taie şi spânzură, sunt experţi în orice, au darul prezicerii şi, peste toate, au un tupeu sinonim cu mitocănia. Aşa se face că, după zile în şir de sporovăială despre eşecul PDL-ului în alegeri, s-au gândit să atace în cor, cazul TVR, aprobând, în premieră, o zicere a preşedintelui României: "Televiziunea Română ar trebui desfiinţată şi reînfiinţată pe alte baze.” În primul rând, nu pot să-mi ascund indignarea în faţa unei asemenea opinii prezidenţiale, emise abia acum, când Alexandru Lăzescu, adică omul numit de preşedinte la şefia TVR-ului, tocmai a fost debarcat. De ce n-a spus-o şi până acum, când porţile televiziunii naţionale îi erau larg deschise? Păi, tocmai de-aia! Ce-a urmat era lesne de anticipat. Declaraţia cu pricina a fost numaidecât aprobată de numeroşi oameni politici. Şi astfel, s-a deschis o nouă temă de discuţie în studiourile tot mai aglomerate ale unor televiziuni. Tunete şi fulgere, verdicte necruţătoare, insulte ca la uşa cortului. Toate astea, sub aceleaşi lozinci scrise cu majuscule pe burtierele emisiunilor: "TVR, o ruşine naţională!”, "TVR trebuie desfiinţată!”. E necesar să menţionez aici, cu sfială, că lucrez de 14 ani în Televiziunea Română, ca realizator de emisiuni. Şi niciodată nu mi-a fost câtuşi de puţin ruşine să spun asta. Ba dimpotrivă. Am lăsat în arhiva acestei instituţii zeci de reportaje şi filme documentare, vreo opt dintre ele premiate la diferite festivaluri naţionale şi internaţionale. Nu spun asta din vanitate, ci doar pentru a nu se înţelege că rândurile de faţă ar fi efectul frustrărilor unui individ care a tăiat frunze la câini în instituţia sus-pomenită. Nu, Televiziunea Română nu este şi nu a fost niciodată o ruşine naţională. După umila mea părere, ea a fost şi va fi, alături de alte câteva televiziuni, una dintre puţinele oaze de echilibru şi bun gust, în tot peisajul cumpărat politic şi aşa de vulgar al presei româneşti. Aici lucrează sute de profesionişti de valoare, operatori, editori de imagine sau de sunet, regizori, realizatori, care muncesc pe brânci, pe bani de nimic, şi câştigă anual premii în toate colţurile lumii. Lor nu le va fi niciodată ruşine de TVR. Spre deosebire de gălăgioşii de la televiziunile vuvuzea, puşi doar pe vrajbă şi circ, colegii mei din televiziunea naţională trag din greu, pentru întoarcerea informaţiei la normalitate, la lucrurile de bun simţ. Ruşine naţională ar trebui să le fie doar celor care au siluit această instituţie, folosindu-se de ea în fel şi chip, discreditând-o cu bună ştiinţă, prăduind-o fără scrupule. Ei sunt singurii răspunzători pentru colapsul de astăzi al televiziunii naţionale. Veşnic apăraţi de o abjectă imunitate politică, nici unul dintre ei n-a fost vreodată deranjat de vreun procuror ori de vreun control riguros. Iar astăzi, când dezastrul a atins apogeul, tocmai cei care au fost părtaşi la acest jaf cer desfiinţarea televiziunii române. Sunt absolut convins că o asemenea grozăvie nu se poate înfăptui. În nici o ţară europeană nu s-a întâmplat ca o televiziune publică să fie suprimată. Fireşte că e nevoie de măsuri urgente de resuscitare. Iar prima şi cea mai eficientă ar fi chiar depolitizarea acestei instituţii, instaurarea unui management serios şi a unor măsuri radicale. Nu sunt însă atât de naiv ca să cred într-o asemenea primenire. De 22 de ani se bate apa în piuă pe subiectul ăsta, şi la fel va fi şi acum. Cum să lase clasa politică din mână un asemenea colos? Va trece şi de data asta furtuna şi lucrurile vor porni pe acelaşi drum tenebros. Din nefericire, o singură concluzie va rămâne în mintea omului de rând: că TVR e o ruşine naţională. Iar vajnicii dulăi de pază ai unor televiziuni de scandal vor jubila cu nesaţ, bifându-şi pe lista de subiecte o nouă victorie perfidă.
Aprigi dulăi de pază ai unor trusturi de presă care duhnesc de la o poştă a impostură şi a interese partinice, erijându-se neîncetat în străjeri unici ai valorilor noastre morale, aceşti nedemni colegi de breaslă dau zilnic verdicte, acuză fără drept de apel, taie şi spânzură, sunt experţi în orice, au darul prezicerii şi, peste toate, au un tupeu sinonim cu mitocănia. Aşa se face că, după zile în şir de sporovăială despre eşecul PDL-ului în alegeri, s-au gândit să atace în cor, cazul TVR, aprobând, în premieră, o zicere a preşedintelui României: "Televiziunea Română ar trebui desfiinţată şi reînfiinţată pe alte baze.” În primul rând, nu pot să-mi ascund indignarea în faţa unei asemenea opinii prezidenţiale, emise abia acum, când Alexandru Lăzescu, adică omul numit de preşedinte la şefia TVR-ului, tocmai a fost debarcat. De ce n-a spus-o şi până acum, când porţile televiziunii naţionale îi erau larg deschise? Păi, tocmai de-aia! Ce-a urmat era lesne de anticipat. Declaraţia cu pricina a fost numaidecât aprobată de numeroşi oameni politici. Şi astfel, s-a deschis o nouă temă de discuţie în studiourile tot mai aglomerate ale unor televiziuni. Tunete şi fulgere, verdicte necruţătoare, insulte ca la uşa cortului. Toate astea, sub aceleaşi lozinci scrise cu majuscule pe burtierele emisiunilor: "TVR, o ruşine naţională!”, "TVR trebuie desfiinţată!”. E necesar să menţionez aici, cu sfială, că lucrez de 14 ani în Televiziunea Română, ca realizator de emisiuni. Şi niciodată nu mi-a fost câtuşi de puţin ruşine să spun asta. Ba dimpotrivă. Am lăsat în arhiva acestei instituţii zeci de reportaje şi filme documentare, vreo opt dintre ele premiate la diferite festivaluri naţionale şi internaţionale. Nu spun asta din vanitate, ci doar pentru a nu se înţelege că rândurile de faţă ar fi efectul frustrărilor unui individ care a tăiat frunze la câini în instituţia sus-pomenită. Nu, Televiziunea Română nu este şi nu a fost niciodată o ruşine naţională. După umila mea părere, ea a fost şi va fi, alături de alte câteva televiziuni, una dintre puţinele oaze de echilibru şi bun gust, în tot peisajul cumpărat politic şi aşa de vulgar al presei româneşti. Aici lucrează sute de profesionişti de valoare, operatori, editori de imagine sau de sunet, regizori, realizatori, care muncesc pe brânci, pe bani de nimic, şi câştigă anual premii în toate colţurile lumii. Lor nu le va fi niciodată ruşine de TVR. Spre deosebire de gălăgioşii de la televiziunile vuvuzea, puşi doar pe vrajbă şi circ, colegii mei din televiziunea naţională trag din greu, pentru întoarcerea informaţiei la normalitate, la lucrurile de bun simţ. Ruşine naţională ar trebui să le fie doar celor care au siluit această instituţie, folosindu-se de ea în fel şi chip, discreditând-o cu bună ştiinţă, prăduind-o fără scrupule. Ei sunt singurii răspunzători pentru colapsul de astăzi al televiziunii naţionale. Veşnic apăraţi de o abjectă imunitate politică, nici unul dintre ei n-a fost vreodată deranjat de vreun procuror ori de vreun control riguros. Iar astăzi, când dezastrul a atins apogeul, tocmai cei care au fost părtaşi la acest jaf cer desfiinţarea televiziunii române. Sunt absolut convins că o asemenea grozăvie nu se poate înfăptui. În nici o ţară europeană nu s-a întâmplat ca o televiziune publică să fie suprimată. Fireşte că e nevoie de măsuri urgente de resuscitare. Iar prima şi cea mai eficientă ar fi chiar depolitizarea acestei instituţii, instaurarea unui management serios şi a unor măsuri radicale. Nu sunt însă atât de naiv ca să cred într-o asemenea primenire. De 22 de ani se bate apa în piuă pe subiectul ăsta, şi la fel va fi şi acum. Cum să lase clasa politică din mână un asemenea colos? Va trece şi de data asta furtuna şi lucrurile vor porni pe acelaşi drum tenebros. Din nefericire, o singură concluzie va rămâne în mintea omului de rând: că TVR e o ruşine naţională. Iar vajnicii dulăi de pază ai unor televiziuni de scandal vor jubila cu nesaţ, bifându-şi pe lista de subiecte o nouă victorie perfidă.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
