Călătorie în lumea ierburilor de leac

* Vara, plantele medicinale îşi sporesc energia vindecătoare, dovedindu-se a fi adevărate miracole ale Naturii. Pentru a şti să le folosim pe deplin puterea, l-am rugat pe farmacistul Ion Bobaru din Brăila, neîntrecut cunoscător al plantelor, să ne conducă într-o călătorie prin grădina cu flori din care îşi prepară medicamentele. Adept al farmaciei medievale, "spiţerul” din Brăila le oferă cititorilor şi câteva dintre reţetele pe care le-a descoperit în manuscrise vechi de aproape două secole *

În lunile de vară, pe Ion Bobaru îl găseşti mai tot timpul în grădina farmaciei, îngrijind şi uneori vorbind cu plantele. Căldura soarelui îl întine­reşte şi îi dă energie. Este anotimpul în care recoltează comorile pe care Natura i le aşterne la picioare, ca într-un adevărat festin. Ne primeşte cu bucurie, gata să ne prezinte ierburile de leac care îi sunt atât de dragi.

Iarba îndrăgostiţilor: rozmarinul

Călătoria noastră începe cu un arbust cu frunze în­guste, de un verde închis, care împrăştie un miros plă­cut şi pătrunzător. "Roz­ma­rinul, sau Roua de mare, o plantă puternic parfu­mată, era considerată în trecut iarba îndră­gostiţilor. Iubeşte căldura, nu re­zistă la ger. Iarna, dacă este cul­tivat în curte, trebuie acoperit, mai ales în pri­mii ani de cultură. Pe vremuri, îl puteai întâlni în fiecare gospodărie. Azi se găseşte mai rar la noi în ţară. Acum este perioada de recoltare. Se aleg tul­pinile nelemnificate şi se usucă la loc umbros, bine aerisit”.
Mângâie frunzele în formă de ace şi începe să vorbească pe to­nul blând al unui profesor, dornic să împărtăşească ceea ce ştie. Planta, cel mai adesea folo­sită în gastronomie, îşi dezvăluie treptat calităţile terapeutice.

INTERN

* Afecţiuni cerebrale: Roz­ma­rinul este un bun aliat în lupta cu afecţiunile cere­brale, efectul fiind uimitor. Bolna­vii de scleroză cere­brală reacţionează prompt la un tratament cu tinctură de rozmarin, a cărei reţetă farmacistul o recomandă tuturor. "Frunze de rozmarin groşcior, pul­verizate în 20 de grame de alcool de 70 sau 100 grade, se lasă la macerat timp de 10 zile. Secretul este să agiţi soluţia de 3-4 ori pe zi. După cele 10 zile, se filtrează şi se lasă la fri­gider timp de alte 6 zile, pentru a se decanta de eventualele rezi­duuri. Tinctura este recoman­dată şi persoanelor care au stări de le­şin, în cazul cărora se poate efec­tua un tra­tament de lungă durată, indicate fiind 10 picături, de două ori pe zi. Din rozmarin se pregă­tesc băi tonice, cu un efect recon­for­tant deosebit, dar care nu se fac seara, deoarece au aceeaşi acţiune ca şi o cafea tare.

EXTERN

Sub formă de soluţie alcoolică, se administrează în reumatism şi nevralgii, în situaţia unor tulburări car­diace, sub formă de frecţie, în regiunea inimii.

Vinul de rozmarin

Manuscrisele farmaceutice vechi, pe care d-l Boba­ru le-a studiat cu atenţie, au dezvăluit şi alte taine ale arbustului parfumat. Licoarea din rozmarin este bene­fică şi pentru tinerii cu debilităţi fizice şi paloare, dar care nu suferă de tulburări circulatorii. De asemenea, este recomandată şi vârstnicilor cu stări de anxietate sau cu afecţiuni vasculare. Rozmarinul reface orga­nismul după mari eforturi fizice, boli contagioase, gripe sau pneumonie.
Vinul de rozmarin se prepară după o reţetă veche de peste un secol: "Frunzele sunt macerate în vin, 2 lin­guri plantă mărunţită la 1 litru vin. Se bea la prânz şi seara, câte un păhărel”.
În laboratorul farmaciei Faltis, maestrul leacurilor vechi prepară picături trofice pentru tulburări cerebra­le. Acestea conţin cantităţi egale de tinctură de rozma­rin, tinctură de ginseng şi tinctură de saschiu (Vinca mi­noris).

Saschiul, antinevralgicul verde

Cu pas vioi, dornic să ne dezvăluie cât mai multe dintre comorile grădinii farmaciei sale, Ion Bobaru ne conduce în faţa unui covor verde, presărat cu flori al­bas­tre, ce poartă petale rotunde şi delicate. Este sas­chiul, cunoscut şi sub denumirea ştiinţifică de Vinca minoris. Secretele acestei plante mai puţin populare ne sunt imediat împărtăşite de spi­ţerul îndrăgostit de far­ma­cia naturii. "Recoltarea are loc între lunile iunie şi sep­tembrie. Sunt alese tulpi­nile ce poartă frunze. Se pun cât mai repede la uscat, la umbră, în locuri bine ae­risite. Plantele trebuie întinse în strat subţire. Se foloseşte sub formă de ceai sau tincturi”.

UTILIZARE

În medicina naturistă, calităţile terapeutice ale saschiului sunt pe deplin exploatate. Este folosit pentru calmarea durerilor de cap, reducerea ameţelilor şi scă­derea tensiunii arteriale. Le este recomandat per­soa­nelor care depun efort intelectual susţinut, stimu­lează memoria şi măreşte capacitatea de concentrare.
În creuzetele farmaciei Faltis, maestrul spiţer prepară, respectând indicaţiile din prima Farmacopee Română, o tinctură foarte des solicitată: "Se pun 20 g de saschiu în 100 ml de alcool şi se lasă la mace­rat 10 zile. După ce se filtrează, este păstrată 6 zile la frigider, timp în care se decantează. Ală­turi de tinctura de rozmarin şi tinctura de ginseng, intră în com­poziţia picăturilor trofice, preparate în farmacie”.

Secretele iederei - combate bronşita şi celulita

Am fi trecut indiferenţi pe lângă gardul de lemn îmbrăcat în iederă, dacă ghidul nostru nu ne-ar fi îndemnat să ne oprim. Era dornic să ne prezinte unul dintre cele mai uimitoare ingrediente din farmacia verde, prezent sub forma unei modeste plante decorative: ie­dera."E bine de ştiut că de la iederă se recoltează numai frunzele şi lăstarii verzi, ter­minali, începând cu luna iunie până toam­na. Nu se folosesc frunzele de pe lăstarii care poartă flori.
Produsele farmaceutice pe bază de frunze de iederă dimi­nu­ează spasmele bolnavilor de bronşită, dar au şi ac­ţiune antinevralgică. În gos­po­dărie se poate folosi ca infuzie pen­tru uz intern, în stările afecţiunilor bron­­şi­ce, iar ex­tern în diferite ulce­raţii. Studii recente au de­mon­strat şi acţiunea antibio­tică asupra anumitor bac­terii.
Şi produsele cosmetice apelează la iederă, mai ales pentru tonifierea pielii şi reducerea celulitei. Vedeţi, deci, câte întrebuinţări se pot da unei plante pe lângă care, din neştiinţă, trecem indiferenţi!”.
Farmacistul Ion Bobaru este renumit pentru pre­lucrarea iederei după o reţetă originală, din care obţine Tusostopul, sirop cu caracter expectorant care combate tusea.

Levănţica, mireasma zânelor

Din ierbarul viu al farmaciei nu poate lipsi o plantă cu un parfum delicat şi fa­mi­liar: levănţica sau floarea zânelor. Le­genda spune că prezenţa zânelor se făcea simţită prin mireasma de levănţică ce le însoţea. Tufele cu flori de un albastru vio­let nu mai au nici un secret pentru alchimistul iniţiat în tainele naturii. "Se înmulţeşte atât prin se­minţe, cât şi prin butaşi, proveniţi din des­păr­ţirea tufelor. Solicită temperaturi ridicate la semă­nare, dar, odată tufa formată, rezistă la ger, chiar la temperaturi de minus 30 de grade. Recoltarea florilor se face în lunile iunie şi iulie, când plantele ajung la deplină înflorire. Sunt tăiate vârfurile tijei florale la minimum 5 cm sub ultima floare. Trebuie cu­leasă în prima jumătate a zilei, când planta conţine cea mai mare cantitate de ulei. Se usu­că în încăperi bine aerisite, ferite de soa­re. Se aşează în straturi subţiri, iar în timpul uscării, se vor întoarce cu grijă, din când în când, pen­tru a evita uscarea neuni­for­mă”, explică meticulos că­lăuza noastră.

UTILIZARE

Uleiul de levănţică li­niş­teşte sistemul nervos, înde­păr­­tează insomnia şi este un bun aliat în lupta cu migre­nele. Planta zâ­nelor ascunde şi alte puteri vindecătoare, dacă este fo­losită sub formă de infu­zie. Ceaiul din flori de le­vănţică are acţiune anti­sep­tică şi antispastică şi este recomandat în cazul tul­bu­­rărilor digestive. De asemenea, scade tensiunea ar­te­rială, ameliorează simptomele reumatismului şi ac­centuează diureza.
În medicina tradiţională, este folosit pentru înlă­tu­rarea viermilor intestinali şi pentru tratarea gripei. Se prepară adăugând o linguriţă de flori la o cană de apă clocotită şi poate fi consumat de 2-3 ori pe zi. Are însă şi contraindicaţii, nefiind recomandat în cazul sarcinii sau alăptării. Dacă este consumat în cantităţi mari, are un pronunţat efect purgativ.

Doctorul muşeţel - ne protejează de radiaţii

Am ajuns la mijlocul zilei şi razele soarelui au de­venit necruţătoare. Călăuza noastră se desprinde cu greu de tezaurul verde al grădinii sale şi ne invită în încă­perile răcoroase ale vechii farmacii. În depozitul unde Ion Bobaru păstrează plantele, miroase a proaspăt, a sănătate şi a muşeţel. "Ştiaţi că există un remediu natu­ral împotriva radiaţiilor?”, întreabă zâmbind. "Este bătrânul muşeţel. Vara, o cură cu ceai de muşeţel este su­ficientă pentru a ne proteja de radiaţii. Muşeţelul este, cu siguranţă, medicamentul natural suprem şi, poate, cea mai studiată plantă medicinală. A intrat în folclor şi sub denumirea de românică sau floarea-raiului. Se spune că oamenii de la ţară, când întâlneau o vatră de muşeţel, îşi scoteau pălăria şi spuneau «Să­rut mâna doctore».Desigur, şi muşeţelul are câteva secrete. Momentul cel mai potrivit de recoltare este atunci când florile albe s-au desfăcut şi au luat o poziţie orizontală, receptaculul s-a alungit în formă de con, iar florile tubulare au căpătat o culoare galbenă. Perioada optimă de recoltare este din luna mai, până la a doua jumătate a lunii iunie. Culesul florilor se face numai după ce s-a ridicat roua şi pe vreme uscată. Nu se re­coltează imediat după ploaie. Orele cele mai potrivite sunt în jurul prânzului şi pe vreme însorită”.
Dacă este uscat acasă, muşeţelul se presară pe hârtie, într-un strat subţire, în locuri umbroase, curate şi aerisite. Important este ca în timpul procesului, care poate dura de la patru până la opt zile, stratul de flori să nu fie întors sau afânat. Pentru cei care culeg sau cum­pără muşeţel, maestrul spiţer are câteva sfaturi.
- "Deseori, florile de muşeţel se pot confunda cu alte specii fără acţiune terapeutică. De exemplu muşe­ţelul prost (Matricaria inodora), lipsit de mirosul aro­mat, caracteristic, şi al cărui receptacul este plin în interior.
- Lip­sit de efect este şi muşeţelul cu flori verzi (Matricaria matricarioidis), care nu are miros aromat, are flori mult mai mari, iar re­cep­taculul plan sau semi­glo­bulos.
- Muşeţelul balcanic (Matricaria tenuifolia) este tot lipsit de aroma carac­te­ris­­tică.
În privinţa ceaiului de mu­şeţel, avertismentul pri­veş­te folosirea acestuia pen­tru tratarea diferitelor afec­ţiuni oculare, fapt care poate determina apariţia conjuc­tivitei alergice”, atenţio­nea­ză Ion Bobaru.
Şi în cazul muşeţelului, farmacistul aplică reţete din codexuri vechi. Tinctura din flori de muşeţel este pre­parată în proporţie de 20% plantă, folosind ca dizolvant alcool diluat. După obţinerea tincturii, alchimistul de la farmacia Faltis începe să pregătească leacuri de alungat bolile. În creuzetele din laboratorul său supune loţiunea unui proces de evaporare, până o transformă într-o pastă moale. Amestecată cu extract de gălbenele, castan şi hamamelis, pasta de muşeţel stă la baza unui unguent util celor care suferă de ulcere varicoase. Tot pe bază de muşeţel prepară o soluţie pentru spălături vaginale cu proprietăţi antiseptice şi calmante.
D-l Bobaru nu se mai satură vorbind despre reme­diile şi ierburile de leac dăruite de lunile verii, însă este timpul să se întoarcă în farmacia sa plină de elixire din plante. La sfârşitul călătoriei prin farmacia verde, nu uită să ne spună jurământul de la care nu a abdicat niciodată, purtând data anului 1622: "Subsemnatul, jur în faţa Lui Dumnezeu că, după ce accept să fiu farma­cist, îmi voi exercita meseria cu devotament. Toate plantele medicinale le voi recolta la timp, le voi usca şi le voi menţine în bune condiţiuni. Voi distruge şi voi arunca tot ceea ce este perimat, alterat sau expirat”.

Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Calea Galaţi nr. 29, Brăila, tel. 0239.61.59.31, e-mail farmaciafaltis@yahoo.com.
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică far­maceutică pentru prepararea medicamentelor”, acordat de colegiul Farmaciştilor din România.