Ori măcar o domolire a discursului visceral, total inoportun și neserios, mai ales acum, după o victorie atât de concludentă, ca cea din 10 iunie. Din păcate, constat cu dezgust cum fiecare zi care trece nu e altceva decât o nouă filă din jurnalul de luptă, deja prăfuit și plicticos, în care încă se mai trag salve necruțătoare de tun, împotriva unui inamic nimicit. Aproape că nu e zi în care ambițiosul premier Ponta să nu-și arate chipul veșnic surâzător pe micile noastre ecrane. Nici vorbă însă de vreo neliniște a lui cu privire la soarta românilor disperați, care și-au pus atâtea speranțe în primenirea promisă. Nici un cuvânt despre pensii, salarii, sănătate, nici o măsură concretă, nici un proiect, nici un gest de oblojire a rănilor lăsate de politica de austeritate a mult hulitei guvernări PDL-iste. Tot ceea ce vedem și auzim nu e decât aceeași gălăgie arogantă, aceeași boscorodeală sâcâitoare, transformată acum, de pe poziția învingătorului, într-o vendetă crâncenă și fățișă împotriva a tot ce pare să aibă nuanțe portocalii. Duelul infantil și rușinos Ponta-Băsescu, pentru reprezentarea României la Consiliul European, scandalul de la Institutul Cultural Român, pregătirea terenului pentru obsesiva suspendare a președintelui Băsescu, debarcarea în taină a membrilor Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, adică tocmai a celor care se ocupă, printre altele, cu cercetarea cazurilor de plagiat, și multe alte asemenea subiecte marginale pentru un electorat vlăguit, par a fi cele mai arzătoare preocupări ale noii majorități USL. Într-o euforie prelungită în exces, un soi de petrecere USL-istă cu lăutari, vedem, pe zi ce trece, cum vălul acela roz și amețitor al promisiunilor găunoase se topește ușor, dezvelind chipul hrăpăreț al PSD-ului de odinioară, pus doar pe demagogie și sforării. Și în toată lupta, toată fanfaronada asta războinică, dusă împotriva unui inamic practic, inexistent, televiziunile fidele USL-ului sunt, în continuare, principalul arsenal. Atacă aceleași subiecte de campanie, cu același ton agresiv, tunând și fulgerând, împroșcând fără milă cu noroi orice invitat rătăcit din partea actualei opoziții. Se pare că tinerii moderatori au uitat cam repede de argumentul pe care îl tot foloseau, atunci când erau întrebați de ce sunt atât de aprigi cu fosta guvernare PDL-istă: "Presa trebuie să fie întotdeauna intransigentă cu puterea”. Iată că astăzi, când executivul e în mâna superiorilor lor, principiul ăsta deontologic nu se mai aplică. Vedem aceleași emisiuni, aceeași sporovăială de birt și același ton agresiv, dar niciodată împotriva puterii actuale. Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, a intereselor ascunse și-a opțiunilor politice care-i mână în luptă pe-acești juni, neînfricați soldați în oștile unor moguli fără scrupule.
Firește, toate astea se înscriu în aceeași luptă electorală, de data asta pentru potul cel mare al parlamentarelor din toamnă. Dar românilor nu le-au plăcut niciodată războaiele inventate și s-ar putea ca, după alegerile din 10 iunie, agresivitatea trufașă a USL-ului și morga lui perpetuu triumfalistă să-i agaseze și să-i nemulțumească pe oameni, mai ales pe nevoiașii care așteaptă cu totul altceva de la noul guvern. Continuarea deșănțată a acestui discurs agresiv ar putea foarte ușor deveni nu doar neproductivă, ci chiar sinucigașă. Oamenii așteaptă împlinirea promisiunilor pentru o viață mai bună, iar nu amenințări belicoase, nu huiduieli și îmbrânceli golănești, nu vendete cu miros de trecut comunist. Din păcate, ceea ce vedem la televizor ori pe scena politică e doar un circ. Dar circ fără pâine. Ceea ce, în loc să amuze, înfurie.