Rezultatul fusese la limita. Jumatate din tara il votase pe Nastase, jumatate pe Basescu. Cele doua Romanii ale lui Nastase chiar existau. Exista Romania ruralizata si inca usor manipulabila pentru un partid de cadre ca PSD-ul, Romania usor de cumparat, cu promisiuni de pensii marite din pix, inainte de alegeri, si cu galeti de plastic si pelerine rosii, numai bune de mers la cules porumbul, in toamnele reci si ploioase dintre alegeri. Si mai exista Romania urbanizata si informata, care stia bine pacatele si exagerarile guvernarii Nastase si care se iluzionase la gandul "arderii" coruptilor. Succesiunea de guvernari hapsane pentru sine si catastrofale pentru interesul public, de toate culorile politice, din ultimii 20 de ani, pare sa fi unit, in ultimii ani, cele doua Romanii, intr-un consens al dezgustului, al lehamitei si al lipsei de optiuni.
Mintiti si dezamagiti, amagiti, mai nou, de un traseism politic abracadabrant, care-i dezonoreaza si pe cei care pleaca dintr-un partid in altul si pe cei care ii primesc, oamenii si-au pierdut increderea in orice fel de criteriu de alegere. Au votat la inceput din convingere, au votat apoi charisma unor candidati, au votat ideologic, la un moment dat, au votat "contra", numai ca sa-i pedepseasca pe precedentii guvernanti, au votat, de cate ori!, ceea ce parea a fi "raul cel mai mic"... Acum, periculos de multi oameni, de toate varstele si conditiile sociale, par sa se fi consolat la gandul absenteismului, ca si cum politicienii cu obraz gros ar simti cumva fierbinteala palmei morale date de ignorarea lor de catre electorat! Dimpotriva, cifrele mari ii sperie pe politicieni, prezentele consistente la vot sunt greu de controlat, masele mari sunt mai greu de cumparat! Dar chiar daca imperativul prezentei la vot este indiscutabil, criteriul optiunii ramane o problema in Romania anului electoral 2012. De aceea, acum mai mult decat oricand, pragmatismul alegatorilor, fermitatea lor in jurul unor valori absolute, nenegociabile, si in jurul unor actiuni clare, trebuie opus pragmatismului inconstient sau interesat al celor care sunt dispusi la tot felul de concesii ce afecteaza binele public si interesul national.
Fenomene ca exploatarea de la Rosia Montana, privatizarea Cupru Min sau problema legata de gazele de sist au demonstrat, deja, sensibilitatea opiniei publice si capacitatea ei de coagulare intr-o masa critica sonora si influenta. Campania electorala e cel mai bun prilej pentru ca politicienii, de la cei locali la cei de anvergura nationala, sa fie pusi sa raspunda unor astfel de dileme. Nu exista partid pur si nici alianta perfecta, aranjamentele transpartinice au facut, probabil, mai mult rau tarii decat orice partid luat separat. Dar promovand, prin optiunea la vot, nu oameni de partid, ci oameni de isprava, indiferent de partid, oameni de incredere si de caracter, oameni alesi tocmai in virtutea adeziunii lor transparente la imperativele comunitare sau nationale, se poate forma o Romanie, transpartinica si ea, a oamenilor onesti. Ne-am trezi, din nou, cu doua Romanii, dar macar atunci ei, politicienii pusi pe capatuiala, s-ar putea trezi intr-o zi, lamentandu-se, precum Nastase, ca Romania lor a pierdut.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
