Gazdele lui Bin Laden

Primele depese ce ne informau despre misiunea fortelor speciale americane care l-au identificat si executat pe Bin Laden lasau sa se inteleaga ca ar fi existat si o discreta cooperare a lor cu armata si serviciile secrete pakistaneze.

Ulterior s-a raspandit stirea ca, dimpotriva, Pentagonul a pastrat cu sfintenie secretul investigatiilor sale in teritoriul pakistanez si, de asemenea, detaliile desantului cu elicoptere la Abbottabad, tocmai de teama ca aliatul pakistanez nu era tocmai loial, asadar, ar fi putut sa-l avertizeze pe mult cautatul sef al retelei teroriste Al Qaeda. In aceasta a doua varianta, retinuta tot mai insistent, se confirma banuiala ca in interiorul armatei pakistaneze si al faimoaselor servicii secrete ISI, Bin Laden avea puternici sustinatori. Ei l-au protejat si ascuns ani de zile, nu departe de capitala administrativa a tarii, si chiar in preajma unei academii militare, dupa ce deja il ascunsesera, potrivit noilor informatii, cu cativa ani in urma, in nordul tarii. Ceea ce inseamna ca in toti acesti ani scursi de la oribilele atentate organizate chiar de Bin Laden pe teritoriul Statelor Unite, dusmanul numarul unu al americanilor era gazduit de o tara "aliata" cu SUA si puternic sustinuta baneste de ea. E imposibil sa se creada ca serviciile secrete autohtone nu au sesizat existenta citadelei unde se ascundea cel mai cautat om de pe planeta, chiar in plina zona rezidentiala, intr-un adevarat bunker, batator la ochi. Ni se promite ca vor cadea capete la Islamabad dupa ce autoritatile vor duce la bun sfarsit propriile lor investigatii. Toata lumea este interesata sa le vada si sa afle daca e vorba de incapacitatea, de complezenta sau chiar de duplicitatea unor oficiali pakistanezi. Se banuia de multa vreme ca anumite segmente ale puterii in aceasta imensa tara, cu 175 de milioane de locuitori, sustineau sau acopereau actiunile lui Bin Laden si chiar activitatea gherilelor talibane in Waziristan, zona de frontiera cu Afganistanul. Ceea ce este o culme a tradarii, chiar fata de armata pakistaneza, care a pierdut deja zeci de mii de oameni in luptele contra talibanilor pakistanezi vinovati. Dupa cum se vede, Pakistanul, chiar daca este o putere nucleara dispunand si de importante forte conventionale, ramane, totusi, un ghem de contradictii interconfesionale, tribale si de alte interese. Nu-i este simplu Casei Albe sa tina o politica de cooperare satisfacatoare si coerenta cu acest imprevizibil aliat. Iar dupa episodul lichidarii lui Bin Laden pe sol pakistanez, probabil ca Congresul american va fi extrem de reticent sa reinnoiasca importantele ajutoare destinate acestei imense tari sarace, chiar daca este un aliat necesar in zona, in lipsa de ceva mai bun. Adevarul este ca in societatea pakistaneza persista inca un anumit fond cultural medieval, care vehiculeaza toate locurile comune ale razboiului sfant islamic, anti-occidental, fond alimentat de scolile coranice integriste, intolerante sau devenite chiar focare ale militantismului paramilitar. Istoria insasi a tarii a fost marcata in aceste cateva decenii de existenta de terorism, lovituri militare, violente interconfesionale, haos economic si coruptie generalizata, plus existenta atator zone geografice scapate definitiv de sub autoritatea administratiei centrale. Iar starea de razboi semi-permanent din relatiile cu India, pornita de la fractura religioasa a Kasmirului, nu este de natura sa aplaneze situatia. Se crede ca din Pakistan i-au fost transmise Iranului informatiile si documentatia necesare pentru realizarea unei arme nucleare (despre care inca nu se stie daca e realizata sau nu). Dupa ce s-a dovedit ca a fost, totusi, o gazda atat de primitoare pentru Bin Laden, ii va fi greu Pakistanului sa-si regaseasca credibilitatea, chiar si in clubul tarilor musulmane, multe dintre ele angajate impotriva retelei teroriste Al Qaeda. Casa Alba are motive intemeiate sa spuna ca aceasta retea inca nu e anihilata, desi a primit o puternica lovitura.