- Situatia aberanta demonstreaza la prima vedere absurditatea unor subventii. Concepute in perioada in care Europa producea mai multa hrana decat putea consuma sau exporta, subventiile pentru parloaga aveau drept scop reducerea muntilor de produse agricole realizate in Franta si Germania doar pentru a obtine alte subventii in cadrul programului agricol al UE. Prin aceste subventii pentru parloaga agricultorii europeni erau incurajati sa-si transforme terenurile agricole in terenuri de golf sau in zone turistice. Evident, sistemul nu i se potriveste Romaniei si nici anului 2011, an in care produsele agricole s-au scumpit si in care, cel putin teoretic, am fi avut interesul sa consumam cat mai multe produse autohtone. Aceasta este logica, dar ea nu se potriveste intotdeauna cu realitatea.
Realitatea este ca strainii care detin terenuri in Romania le-au cumparat cu acte in regula de la romani, care le-au vandut de buna voie. Ceea ce italienii si danezii stiau si romanii ignorau - pentru ca le este lene sa se informeze - este ca UE acorda, prin statele membre, subventii pentru intretinerea terenurilor necultivate. Este inutil asadar sa ne revoltam: acesta este sistemul, care nu ni se potriveste, dar pe care nu-l putem inlatura, iar strainii l-au cunoscut. Daca UE nu s-ar fi amestecat si in Romania ar fi functionat o economie de piata reala, proportia intre terenul cultivat si cel folosit in alte scopuri ar fi fost reglata de cererea si oferta de pe piata. Teoretic, am fi putut obtine produse agricole mai ieftine decat cele din import. Practic, lucrurile nu pot sta asa, din cauza unui complicat sistem de taxe, a costului ridicat al semintelor, lucrarilor agricole si ingrasamintelor si a lipsei unui sistem eficient de distributie care, toate la un loc, ridica pretul produselor romanesti. Astfel s-a ajuns la o situatie despre care se vorbeste mai putin, si anume - a firmelor romanesti care exporta produse agricole pentru o zi, ca sa recupereze TVA, si apoi importa inapoi aceeasi marfa. De aceea "importurile" sunt mai ieftine, iar noi nici nu mai stim exact care este originea legumelor si fructelor pe care le cumparam. Morala acestei istorii este ca, atunci cand statul impune taxe impovaratoare, se vor gasi intotdeauna metode prin care aceste taxe sa fie ocolite. Morala moralei este ca avem un guvern cel putin ineficient si fara viziune, in care ticalosia se combina cu incompetenta si care nu poate stimula productia agricola interna in conditiile unei piete libere si echitabile. In schimb, amendeaza taranii care nu-si cultiva pamantul, acordandu-le in acelasi timp subventii pentru intretinerea terenului necultivat! Sa recunoastem ca Ilf si Petrov erau mici copii pe langa guvernantii nostri. De altel, despre deficientele agriculturii romanesti a vorbit in mai multe randuri si comisarul european pentru agricultura, Dacian Ciolos, dar se pare ca nimeni nu a fost dispus sa-l asculte. Poate pentru ca sa nu strice o serie de aranjamente profitabile.
2. Vesti triste de pe piata presei tiparite din Romania: tot mai multe cotidiene si saptamanale se muta de pe tarabe pe internet sau, si mai rau, dispar in neant. In calitatea dvs. de om de presa, care credeti ca este cauza? Concurenta internetului? Lipsa de profesionalism si negativismul exacerbat al mass-media fata de Romania sau, pur si simplu, saracirea populatiei cititoare de presa, care are de ales intre o paine si un ziar?
- As spune, mai intai, ca erau prea multe publicatii pe piata, din care prea putine de calitate, si ca este firesc ca o parte din ele sa dispara intr-o perioada de criza economica, in care piata de publicitate s-a redus considerabil. Intr-o tara normala, ar rezista doar ziarele bine administrate si de calitate. La noi insa sunt prea putine asemenea publicatii. Calitatea presei scrise se deterioreaza de mult, in primul rand din cauza patronilor si managerilor, care au folosit ziarele, fie ca mijloace de manipulare politica, fie ca instrumente de santaj si de imbogatire personala. Unii au trait de pe urma publicitatii obtinute de la stat, pe vremea guvernarii Nastase, si au sucombat cand robinetul acesteia a fost inchis de premierul Tariceanu. Acest complex de motive a dus si la disparitia jurnalismului de investigatie de anvergura, care sa trateze subiecte majore - cum ar fi fost, de pilda, jaful din companiile de stat sau conditiile privatizarii Petrom. S-a preferat, in schimb, publicarea anchetelor "servite" in plic de unele servicii sau de grupuri de interese, iar temele de investigatie incomode au fost transformate de conducatorii de publicatii, in subiecte de negociere cu cei vizati. Nu este de mirare ca, in aceste conditii, profesionalismul jurnalistilor a inceput sa lase de dorit. Mai grav este ca managerii si patronii de presa nici nu-l mai cultiva, pentru ca unii dintre ei au decis sa renunte complet la calitate si la deontologie si sa se plaseze in slujba unei tabere politice sau a alteia (nu neaparat a unui partid, ci doar a unei factiuni sau grupari de interese). Se intampla, din pacate, la case considerate altadata mari, care insa au ales calea prostitutiei profesionale. Avem nume, dar deocamdata nu le dam. Exista inca pe piata cateva publicatii interesante, care pot rezista printr-o politica editoriala inteligenta. Problema lor este insa a distributiei, care a fost de-a dreptul criminala, daca ne gandim la escrocheria ingaduita de stat la Rodipet.
In sfarsit, concurenta internetului joaca si ea un rol in declinul presei scrise in intreaga lume. De fapt, internetul complica si mai mult o situatie devenita tot mai precara prin transformarea televiziunii in principala sursa de informatii a cetatenilor. Doar un management inteligent, care dispune si de capitalul necesar, poate gasi formule de supravietuire pentru presa scrisa - macar pentru generatiile care s-au obisnuit sa tina un ziar in mana. Noile generatii insa primesc stirile pe mobil sau pe i-pad, iar tehnologia continua sa evolueze galopant. Revolutia presei este doar o chestiune de timp. Nu trebuie sa ne temem, ci sa ne adaptam.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
