Micul Trianon

Cel mai frumos palat interbelic trage sa moara. Strainii spun despre el ca e mai frumos decat decat Trianonul francez

In Romania exista 22.000 de monumente istorice, din care peste 4000 se gasesc intr-o stare avansata de degradare, colaps si precolaps, cum spun specialistii. Bugetul Ministerului Culturii, din ce in ce mai firav, dupa rectificari si pararectificari, aloca fonduri de restaurare pentru monumentele a caror salvare depinde de sume modeste. Din pacate, pentru unele constructii monumentale, unde sumele necesare sunt de ordinul miliardelor de lei, nu se poate face, realist vorbind, mai nimic. In aceasta situatie se gaseste un monument istoric deosebit de valoros, Micul Trianon de la Floresti Prahova, care isi traieste sub ochii nostri ultimele clipe de verticalitate. Exista o durere surda si o demnitate a pietrei in lupta neputincioasa cu prabusirea, o incrancenare a zidurilor de a ramane in picioare, pana la ultima secunda, sfidand legile echilibrului si gravitatiei. Aici, la Floresti, un destin vitreg urmareste si ameninta, ca un blestem, inca de la inceputuri, existenta grandiosului palat al ultimului Cantacuzin, copie fidela a Micului Trianon de la Versailles.

Inceputurile

In anul 1907, unul din cei mai mari mosieri ai Romaniei, Gheorghe Gr. Cantacuzino, poreclit, pentru intinderea domeniilor sale, Nababul, incepe constructia unei resedinte indraznete. Arhitectul Berindei realizeaza planurile Micului Trianon romanesc, proprietatea principesei Alice, nepoata Nababului. La dorinta acesteia, palatul va avea trei sute saizeci si cinci de dormitoare, cate unul pentru fiecare zi a anului, sapte sali de bal, nenumarate saloane si un parc dendrologic de 150 de hectare, populat cu arbusti de esenta rara, apeducte, terenuri de vanatoare, golf si echitatie. Era, de fapt, copia parcului romantic al Evului Mediu tarziu, cu arteziene venetiene, grota nimfelor s.a.m.d. Legenda spune ca principesa Alice, fire baietoasa, a supravegheat personal lucrarile, punand si umarul acolo unde nu-i era pe plac. La receptia de deschidere au participat patru sute de invitati, petrecerea durand sapte zile incheiate. Din pacate, principesa nu a putut sa locuiasca prea mult in fastuoasa resedinta. A fost, atunci, blestemul vremurilor...

Cutremurul, Armata Rosie, exilul

Cutremurul din 1940 surprinde Micul Trianon cu putin inaintea finalizarii ultimelor lucrari de consolidare anti-seismica. Imensele cosuri ale palatului se dizloca, inclinandu-se periculos. Marele cutremur din 4 martie 1977 va desavarsi dezastrul, hornurile monumentale prabusindu-se ca niste adevarate torpile, surpand zidurile interioare, si asa vitregite si pradate.
In primii ani ai celui de-al doilea razboi mondial, nemtii, impresionati de monumentalitatea cladirii, fac de garda la palat. In memoriile celebrului general Von Paulus, rafinat degustator de arta, se poate citi: "Valea Prahovei, pe langa petrol si Peles, mai are o bogatie de nepretuit: palatul Micului Trianon, mai izbutit si maret, dupa mine, decat originalul de la Paris". Odata cu venirea Armatei Rosii "eliberatoare", si soarta Micului Trianon se va povarni sub vremi. "Bravii soldati sovietici" vor fura de aici tot ce se putea lua, chiar si cateva coloane ionice din piatra de Albesti. Taranii din Floresti si imprejurimi vor cara ani de-a randul piatra de la palat, elemente decorative baroce, renascentiste sau neoclasice, impodobind grajdurile si cocinele gospodariilor din zona. Principesa Alice va apuca sa paraseasca Romania la timp, in ultimul moment, amanand, periculos de mult, despartirea de palat. In dispretul sau pentru bunurile "odioasei mosierimi", Guvernul Groza va instala in apropierea Micului Trianon o comunitate de tigani, care a fost sfatuita sa gaseasca materiale de constructie pentru case, prin "imprejurimi". Si au gasit, slava Domnului. Acesta a fost doar inceputul sfarsitului.

Piatra moarta cu natura vie

Astazi, Micul Trianon seamana din ce in ce mai mult cu un decor dintr-un film de Spielberg. Copacii au crescut in zid ca o nefireasca victorie a vegetalului asupra pietrei, barele de metal ale armaturii tasnesc prin crapaturi si ferestre. Numai carcasa exterioara a mai ramas, practic, in picioare. Odata cu iminenta ei prabusire, va ramane doar molozul amintirii. Vestitul blazon al Cantacuzinilor, incadrat de ingeri, seamana din ce in ce mai mult cu un arhanghel cazut. Doar rezervorul turnului de apa a mai ramas asa cum a fost, stantat desuet: "Metalurgia romana Jacquez Catz 1901". Parcul romantic si-a schimbat statutul, devenind pajiste comunala. Vacile Florestiului pasc, pe langa iarba, rododendroni, liliac african, lastari de tisa si eucalipt.
Arhitectul Calin Hoinarescu, de la Institutul de Arheologie Prahova, este cel care a luptat cu morile de vant mai bine de treizeci de ani, pentru salvarea Micului Trianon. A intocmit planuri de restaurare, a gasit solutii peste solutii si a sfarsit prin a recunoaste, cu realism si tristete, soarta vitrega a monumentului, blestemat si de contemporaneitate. Marturia sa, pe care o reproducem, este cantecul de lebada al Micului Trianon.

Sanatoriul TBC, fabrica de negru de fum, tiganii

"Aici, sfarsitul s-a declansat brusc. In 1977, s-au prabusit cosurile si, odata cu ele, zidurile interioare, si asa slabite prin furtul de piatra.Acum au aparut primele semne clare de imbolnavire a pietrei, un soi de cancer, provocat de o ciuperca litofaga. Cand se prabuseste o coloana din piatra de Albesti, putem considera, din punct de vedere financiar, ca s-a daramat o casa buna, cu doua-trei niveluri, o casa de om gospodar. Piatra de Albesti este la ora actuala mai scumpa ca marmura! Odata cu surparea iminenta a carcasei exterioare, care mai rezista in picioare doar printr-o minune a echilibrului, pentru Micul Trianon va veni sfarsitul. Planurile de restaurare pe care le-am facut sunt simpla literatura de sertar, in conditiile in care costurile restaurarii, ale salvarii, de fapt, se apropie de optzeci de miliarde de lei. Micul Trianon este, si nu exagerez deloc, o problema nationala, ceva de genul "Dati un leu pentru Ateneu!". In situatia de astazi, Ministerul Culturii nu poate cere de la buget o asemenea suma pentru salvarea unui singur monument, chiar daca, prin distrugerea lui, pierdem mai mult. Sa presupunem, printr-un absurd fericit, ca s-ar gasi sponsori, dar ce ne facem cu blestemele contemporane ale Trianonului? Nici un investitor strain sau neaos nu va avea curajul sa bage bani aici, in conditiile in care comunistii au infiintat in locuintele anexe un sanatoriu TBC. Tot perimetrul castelului este infestat. Si Ceausescu, care avea bani si a vrut sa-si faca aici o resedinta, s-a speriat de bacilul lui Koch. Pentru dezinfectare, mai trebuie alte miliarde bune. Mai este si poluarea ridicata, in apropiere este o fabrica de negru de fum, vedeti ce culoare au capatat zidurile, iar tiganii lui Groza fura si ultimele caramizi...".

Posibile solutii

Restaurat si amenajat turistic, Micul Trianon ar putea deveni o autentica mica de aur. Arhitectii au elaborat o documentatie de transformare a cladirii intr-un hotel de lux, cu cazino, piscina in aer liber etc.
Dupa 1990, pe Valea Prahovei au venit din nou americanii. Au vazut Micul Trianon, s-au ingrozit si au plecat. Nu au dat un dolar pentru restaurare, dar ne-au tras de urechi, spunand ca nu stim sa ne pretuim monumentele.

Poveste pentru mai tarziu

Exista o durere surda si o incrancenare a pietrei in lupta disperata cu verticalitatea, o decenta tulburatoare a prabusirii. Micul Trianon, alaturi de alte monumente istorice condamnate, nu va iesi in strada pentru a-si apara dreptul la existenta. Va tacea si se va prabusi si, daca, peste ani, urmasii ne vor invinui ca nu am stiut sa ne pretuim istoria si frumosul impietrit, le vom spune o poveste, pe care nu o vor intelege, despre situatia economica a Romaniei in anii tranzitiei, despre blestemele Micului Trianon, despre raportul leu-euro, despre...
"A fost odata un mic Trianon, dragii mosului, un palat cu trei sute saizeci si cinci de camere, care a fost blestemat de o vrajitoare mastera sa se nasca mult mai tarziu sau mult prea devreme".

CATALIN BADULESCU
Foto: Academia Romana (3), PETRE COJOCARIU (4)