Nota de plata

Traian Basescu a luat taurul de coarne.

Desi nu era de datoria lui, pentru a atenua socul negativ asupra unui guvern in deficit de imagine, presedintele si-a asumat rolul de mesager al relelor care ne asteapta. Romania are de ales intre Scila si Caribda. De comun acord cu FMI si Banca Mondiala, s-a optat pentru scaderea pensiilor cu 15%, a fondului de salarii pentru bugetari cu 25% si a ajutorului de somaj cu 15%. Vor fi reanalizate subventiile, unele vor fi eliminate, chiar si cele pentru incalzire, neatinse raman alocatiile pentru copii si ajutoarele pentru persoanele cu handicap. Peste 140.000 de bugetari vor intra in somaj in acest an, pentru a mentine cheltuielile de personal in limitele convenite. S-a ales intre doua rele. Alternativa era cresterea TVA si a cotei unice. Asta ar fi insemnat explozia preturilor, scaderea puterii de cumparare, intarzierea redresarii economice. Masurile anuntate de Traian Basescu aduc o economie de 4,5 miliarde de euro la buget, in timp ce marirea TVA si a cotei unice ar fi adus doar 2,3 miliarde de euro. Si, bomboana de pe coliva, Romania are de platit de la bugetul de stat datorii de 10 miliarde de euro. Fara reducerea salariilor si pensiilor am fi siliti sa luam noi credite si am impovara si mai mult viitorul tarii. In absenta masurilor de austeritate Romania risca sa o ia pe urmele Greciei.
Economisti realisti, inclusiv de la Banca Nationala, socotesc ca masurile propuse sunt singura solutie functionala in situatia in care se afla Romania. Cu amendamentul ca este tarziu, ca in urma cu un an era de ajuns o reducere mai mica a salariilor si ca acum platim pentru imprumuturile din ultimii ani. Guvernul Boc este acum cu spatele la zid, nu doar pentru ca nu a luat la timp masurile necesare. Dar se afla si in situatia de a achita nota de plata pentru toate cate s-au facut prea tarziu, s-au facut prost sau nu s-au facut deloc de catre toate guvernele din ultimele doua decenii. Intra aici, de-a valma, privatizarile tarzii si cele frauduloase, incapacitatea de a incasa impozitele si taxele, evaziunea fiscala, importurile si stimularea consumului in absenta exportului, supradimensionarea sectorului bugetar, licitatiile cu dedicatie, proasta gestionare a banului public, pensionarile anticipate pentru a ascunde somajul, populismul politicienilor, care au promis cresteri de salarii fara acoperire, un sistem de protectie sociala, cu ajutoare, alocatii si subventii fara numar, care a facut din Romania o tara de asistati. Ne-am intins mai mult decat ne era plapuma si acum a venit nota de plata.
Opozitia si-a facut numarul, cu maraielile de rigoare. Ion Iliescu, autorul moral al multora din necazurile cu care Romania se infrunta azi, a calificat masurile guvernului ca antipopulare, fluturand steagul miscarilor sociale. Cum presedintele a cerut solidaritate in rezolvarea situatiei dificile, s-au manifestat si capitalistii tranzitiei. Unul a propus o masura radicala, imposibil de pus in practica, concedierea a 600.000 de bugetari, si o amnistie fiscala, cu plata catre stat a unui impozit de circa 7% din avere, pentru revenirea in tara a circa 18 miliarde de euro depuse de capitalistii romani numai in Elvetia. Sunt probabil bani din evaziune fiscala. Insa impozitul propus e ridicol fata de cel platit de un cetatean obisnuit. Alt capitalist generos propune demiterea guvernului Boc, crezandu-se lider sindical. Iar cheia este la sindicate. Dupa intalnirea cu presedintele, liderii sindicali au anuntat miscari de protest. Daca nu obtin ce vor, va fi revolutie! Insa orice nechibzuinta sindicala va afecta prezenta investitorilor si ar agrava situatia, inclusiv prin efecte asupra cursului de schimb. Cu sau fara guvernul Boc, asanarea economiei si finantelor tarii este conditia esentiala pentru a primi bani de la FMI, fara de care tara va intra in incapacitate de plata. Iar nota va fi si mai piperata. Si de platit, tot noi o vom plati.