- Prezenta ta in viata muzicala din Romania e marcata mereu de eclipse. Apari, dispari, iar apari. Un comportament cam bizar, care-ti pune fanii la grele incercari...
- Asa au fost oranduite lucrurile. Noi suntem oameni, nu masini. Nu apasam, pur si simplu, pe un buton si dam comanda "stop" sau "pauza". Sunt tot felul de nuante care se impletesc in vietile noastre si determina anumite reactii. Eu am trecut printr-o perioada in care sufletul meu a avut nevoie sa-si regaseasca echilibrul, sa-si adune acea energie subtila, fara de care nu putea sa mearga mai departe. Tanjea dupa putina liniste si dupa ingerul acela pazitor care sa-l faca sa se deschida din nou. A fost o perioada de vindecare, de asteptare si de visare la un alt inceput. Eu am fost crescuta si educata pe principiul ca, atunci cand intru intr-o cursa, oricat de greu mi-ar fi, sunt datoare sa merg pana la capat, sa nu abandonez la jumatatea drumului. Or, eu am alergat si-am tot alergat, vreme de cincisprezece ani, intr-o casnicie pe care o visam fericita pana la adanci batraneti, dar, dupa cincisprezece ani, am realizat ca nu mai rezistam, ca-mi epuizasem toate resursele. Luptasem cu indarjire pentru omul de langa mine si pentru dragostea noastra, dadusem, cu disperare, tot ce avusesem in mine, ca sa-mi respect juramantul, sa-i fiu alaturi "si la bine si la greu", dar, cu toate astea, am constientizat ca de eforturile mele se alesese praful. In clipa in care am inteles ca, atatia ani de zile, crezusem intr-o himera, ca drumul nostru impreuna nu era destinat acelei fericiri pana la adanci batraneti, am intrat in soc. Am simtit o dezamagire imensa, o furie incomensurabila, o mahnire sfasietoare, ca ajunsesem la situatia aceea fara iesire, pe care nu numai ca nu mi-o dorisem, dar pe care nici macar nu mi-o inchipuisem vreodata. Am divortat, si-apoi am inceput lupta cu mine insami, lupta de a ma recompune, de a ma regasi. A fost greu, foarte greu, dar m-am incapatanat sa ma ridic iar din talazuri. Asadar, in acea perioada de tacere, m-am luptat cu mine insami, cu luciditate si multa credinta.
Dinastia Racilor
- Si-ai invins. Esti din nou maritata si Dumnezeu ti-a daruit si-un copil. Cum de ti-a iesit din nou iubirea in cale?
- Eu il asteptam pe "el". Il asteptam cu tot sufletul pe omul care sa fie intr-adevar jumatatea mea. Visam la el si ma rugam fierbinte la Dumnezeu sa mi-l aduca. Ziceam: "Doamne, te implor, adu-mi-l de unde-o fi el, pe planeta asta!". Partea frumoasa e ca El era deja langa mine, doar ca eu nu-mi dadeam seama, inca nu-l vedeam cu ochii sufletului. Ma tot rugam, seara de seara, singura, in cuibusorul meu, iar a doua zi ma intalneam cu El. Lucram impreuna!
Petru cel mic
- Si apoi a venit Petru Jr., flacaul vostru.
- Petru a venit putin mai incolo. Intai de toate, ca doi oameni gospodari si buni crestini, eu si Puiu ne-am preocupat de crearea unui camin, adica ne-am dorit sa avem o casa a noastra, in care sa ne simtim liberi si ocrotiti. Ne-am suflecat manecile si-am luat-o la drum. A fost o nebunie: am alergat dupa credite la banci, apoi, un an si jumatate, am tinut-o tot intr-un santier - am supravegheat muncitorii, am cumparat la nesfarsit materiale de constructie, am facut schite si planuri pentru aranjamentul interior, am achizitionat mobila... Of! Bine c-am izbutit s-o scoatem la bun sfarsit. Dupa ce ne-am linistit, Dumnezeu ni l-a trimis si pe Petru cel mic.
- Ti-ai dorit mult acest copil, Madalina?
- Mai ales in lumea artistilor, copiii par mai degraba o "problema" decat un dar sufletesc. Meseria primeaza in fata familiei. Nu te-au strabatut asemenea ganduri?
- Copilul e un dar de la Dumnezeu. Din clipa cand se naste se afla sub paza Lui. E adevarat ca azi pericolele sunt mult mai multe si mai grave. M-am gandit la toate lucrurile astea si s-a gandit si sotul meu, dar niciodata parintii nu pot sa-si protejeze odraslele in totalitate, asa ca trebuie sa ai incredere in bunul Dumnezeu ca-ti va pazi puiul de rele. Nu ne da copii, ca apoi sa-i lase sa piara. Noi suntem vinovati de suferintele lor. Datoria noastra, ca parinti, este sa ne pregatim copilul, inca de la primii pasi, pentru tot ceea ce putem sa anticipam ca va avea de infruntat, pentru situatiile neprevazute si, inclusiv, pentru drumul care i se va asterne in fata, dupa ce mami si tati nu vor mai fi alaturi de el.
- Exista o trasatura, anume, pe care ai vrea sa i-o transplantezi baiatului tau?
- Vrem sa-l invatam pe Petru sa fie generos. Generozitatea e un concept foarte larg. Un om generos nu e numai acel om care ofera obiecte tangibile, dar e si omul care lasa de la el, care iarta, care cauta sa-l inteleaga pe celalalt in imperfectiunea lui, e omul care are intelepciunea de a accepta anumite situatii, care nu-i sunt neaparat pe plac, dar care poate le sunt de folos semenilor. Si, mai presus de orice, un om generos e acela care stie sa iubeasca neconditionat. Iubirea e cea mai importanta lectie a vietii. Iubirea reala, nu cea prefacuta, e lectia esentiala.
- Madalina, se spune ca maternitatea schimba viata unei femei. E-adevarat?
- In cazul vedetelor, aparitia unui copil se soldeaza cu o pauza in cariera. Tu spargi tiparul si, iata!, la o jumatate de an dupa nastere, scoti un album nou.
- In zona asta, a fost vorba de noroc si de o promisiune pe care mi-am dorit foarte mult sa o implinesc. Norocul tine de faptul ca mama mea si mama sotului meu sunt alaturi de noi si ne ajuta cu copilul. Eu sunt impotriva modelului "copilul crescut de bona", dar, avandu-le pe mamele noastre "la dispozitie", mi-am permis libertatea unor momente de fuga, in care sa ma ocup de ultimele detalii legate de acest album. Un album pe care am tinut sa-l scot neaparat deoarece le-am facut aceasta promisiune oamenilor care au indragit muzica si vocea mea si mi-au ramas fideli. Si-asa, lansarea am amanat-o, din cauza ca am ramas insarcinata. Fiindca melodiile erau aproape gata inca de-acum doi ani.
"Asculta muzica, descopera sufletul!"
- Cum suna noul album? Se simt in el transformarile prin care ai trecut?
- Nu e o modificare radicala fata de stilul care m-a consacrat. Eu consider ca un artist care-si respecta arta si admiratorii are datoria sa ramana constant, nu sa-si tot schimbe stilul, dupa cum bate vantul.
- Ne apropiem de finalul interviului si nu pot sa nu-ti pun o intrebare care ma framanta de cand te-am vazut: esti supla ca o trestie si proaspata precum primavara. Care e secretul tau de frumusete?
- O sa te dezamagesc, dar n-am nici o reteta secreta. Nici nu tin cure de infometare, ci mananc doar sanatos si destul, cat sa-mi asigur necesarul energetic, si nici pe fata nu ma dau cu vreo crema miraculoasa, cu pudra de aur sau placenta. Nici macar la sala nu mai merg, fiindca nu mai am timp. Doar, din cand in cand, mai alerg cativa kilometri pe banda pe care o am acasa. In plus, nici in timpul sarcinii nu m-am menajat culinar: cand am ramas gravida, am zis c-o sa mananc tot ce-mi va pofti inima si exact asa am si facut. Sa ma fi vazut serile, cocotata in varful patului, cu castronul cu inghetata in brate! (rade) In noua luni de zile, am luat cincisprezece kilograme.
- In final, fa un pronostic de viitor...
- Am sa ma ocup de promovarea albumului, ceea ce va insemna inclusiv o serie de concerte prin tara. Mi-am obisnuit publicul cu aceste intalniri fata in fata si nu vreau sa renunt la ele. Mai ales ca nimic nu se compara cu cantarile live, cand simti direct emotia si bucuria oamenilor. In plus, tot pe partea muzicala, incep sa ma mobilizez pentru albumul de colinde, pe care vreau sa-l lansez la iarna. In ceea ce priveste viata personala... mi-as mai dori un copil. Acum... cum o vrea Dumnezeu!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
14.07.2010, 12:09Manuela Maria
AM CITIT ARTICOLUL DE MAI SUS.... NU ARE NICI O LEGATURA.NU VAD CUM , ACUM CAND AVEA UN COPIL, PE CARE SI-L DORISE ATAT DE MULT, CAND SPUNEA CA SI-A GASIT JUMATATEA, CA I-A ADUS-O D-ZEU., CA S-A REGASIT.... ACUM, SA AJUNGA SA FACA UN GEST CA ASTA!!! REFUZ SA CRED CA EA A FACUT ASA CEVA. NU CRED CA E VORBA DE SINUCIDERE. D-ZEU. SA O ODIHNEASCA IN PACE!
14.07.2010, 14:15Stanciu Adi
E greu de crezut ca dupa un asemenea discurs un om isi poate lua viata cu atata raceala! si totusi, daca depresia este motivul atunci ar trebui sa ne deschidem mai mult si sa aiba loc o crestere a gradului de constientizare a tot ceea ce inseamna depresiile si cum se pot trata fara sa fie considerate gresit "boli la cap". Cu 3 ani in urma, la 28 de ani, mi-am pierdut sotul, jumatatea mea, iar suferinta emotionala a fost greu de dus, insa cand am realizat impreuna cu cei din preajma mea, ca nu pot gestiona singura ceea ce simteam, am apelat la psihoterapie. Cea mai grea manifestare erau crizele de sufocare. Sunt la peste 1 an de la incheierea terapiei si mi-am recapatat forta de a trece peste greutati, ma bucur de viata. Am invatat sa lucrez cu mine, sa-mi folosesc resursele in asa fel incat sa raman intr-un echilibru emotional. Si povesti ca a mea probabil sunt multe, insa multi le tin sub pres din cauza prejudecatilor celorlalti. Eu nu m-am ascuns si asta m-a ajutat.
14.07.2010, 23:31Loredna Craiu
Te iubim mult si nu te vom uita niciodata.Dumnezeu sa o ierte!
15.07.2010, 22:43Dan Doboseriu
Unei mari artiste a poporului român : MÄÆ’dÄÆ’lina Manole
De azi ,orice mandolinÄÆ’
Plânge, “LinÄÆ’, linÄÆ’ MÄÆ’dÄÆ’linÄÆ’â€? ;
Lumea-i tristÄÆ’ “FatÄÆ’ dragÄÆ’â€? ,
“Ei,ÅŸi ce?â€? Stea, pe cer, o sÄÆ’ te-aleagÄÆ’ !
16.07.2010, 01:54Nicoleta Patru
Era minunata fata asta. asa de frumoasa si de discreta. am plans-o din toata inima pe fata cu parul de foc. a fost alegerea ei, dar a ranit atata lume... e groaznic. Cred ca era bolnava de depresie cronica, altfel nu se explica gestul...
felicitari pt inspiratia de a-i lua un interviu cu doar putine vreme inainte de finalul ei tragic. Dumnezeu sa o odihneasca. Merita, dupa atata zbucium...
17.07.2010, 09:36Maria Rus
Pe vremea debuturilor ei o auzisem de mai multe ori la radio inainte de-a o vedea intr-o emisiune televizata. Si cand s-a intamplat sa o vad pentru prima data era pe o scena cu mai multi artisti. Am recunoscut-o inainte sa cante. Am gasit intotdeauna ca exista o perfecta armonie intre aparenta ei fizica si vocea ei. Frumoase amandoua. Si avea o lumina extraordinara in ochi.
Sunt o fana a ei de ani de zile. E adevarat ca timp de cativa ani am uitat aproape de ea (traiesc departe de tara).
Dar am redescoperit-o acum un an datorita site-urilor de partaj video (youtube .. trilulilu). Am prins obiceiul de-a o asculta de mai multe ori pe saptamana si de-a reinvata piesele ei.
Ieri aveam aceeasi intentie. Numai sa o ascult un pic pentru a gasi buna dispozite... Si am avut parte de un soc ...
A fost o artista autentica cu tot ceea ce presupune aceasta.
Fie ca pentru rugaciunile tuturor celor ce te-au iubit (si carora ma alatur si eu) sa te ierte Dumnezeu si sa-ti dea pacea mult cautata, fata draga!
18.07.2010, 15:39Roxana Dumitru
Pe 14 iulie, foarte de dimineata, gandurile, visele, cuvantul mama, muzica, frumusete, fericirea s-au inghesuit intr-o picatura de otrava...Madalina si-a dat jos masca si a ramas doar cu suletul ei trist si gol ...acum Madalina nu mai este nici fizic ....Dumnezeu sa o Ierte.
22.07.2010, 00:47Aurora Asmarandei
A FOST UN SUFLET ZBUCIUMAT,UN SUFLET CE A ACUMULAT MULTA TRISTETE!DOAR DUMNEZEU STIE CE S A INTAMPLAT CU ADEVARAT ACOLO!LA TELEVIZOR TOATE ERAU BUNE SI FRUMOASE,DAR REALITATEA S A DOVEDIT A FI FOARTE DUREROASA!NU JUDEC,MA GANDESC DOAR LA COPILASUL EI.CAND VA MAI CRESTE,MULTE INTREBARI NU SI VOR AFLA RASPUNS!DUMNEZEU SA TE IERTE,FATA DRAGA!
22.07.2010, 11:55Ionescu Catalina
Citesc mult, am citit mult si despre Madalina zilele astea, dar ceva atat de frumos, mai rar. O mandrete de om! (Ce mandrete de fete! - le spunea ea parintilor mei atunci cand, acum multi ani, dupa un concert, eu si sora mea am incadrat-o intr-o poza draga sufletului meu.) Incredibil cum, exact n aceeasi perioada in care vorbea asa, Madalinei i se intamplau, daca e adevarat ce spun cei din jurul ei, niste lucruri atat de tulburatoare! Numai DD, pe care ea il pomeneste de fiecare data din suflet (se simte asta) stie adevarul si tot el a lasat-o sa se duca... Deci de la el iertare pentru mandretea de om Madalina!
22.07.2010, 12:38Alexandra Stanga
Imi pare rau pentru cei care cred ca Madalina Manole mai poate fi iertata de Dumnezeu...Raman uimita de cat de naivi sunt oamenii cand cred ca dupa ce mori mai ai o sansa!Fratilor mai studiati Biblia!Dumnezeu spune clar ca nu mai exista scapare dupa ce ai murit.Nu va mai luati dupa popa care ii duce pe toti in locul cu verdeata pentru ca e cea mai mare minciuna!Madalina Manole nu e in cer si nu canta cu ingerii,nu va mai mintiti unii pe altii...E dureros dar e adevarat!Si imi pare rau de atatia care isi traiesc viata cum au ei chef crezand ca pana la urma Dzeu ii iarta...si atunci cand vor afla ca nu a fost adevarat va fi prea tarziu...
22.07.2010, 15:22Mirela Haralambescu
Chiar am crezut ca tot ce spunea aici este adevarat. Chiar a fost un moment in care ea a reprezentat un model de viata pentru mine. Se spune ca trebuie sa ne amintim de cei plecati dincolo, doar sub aspectul lor cel mai bun. Insa tot ce a avut bun si frumos aceasta fata, tot binele pe care a fost ea in stare sa-l faca in aceasta viata s-au destramat ca o panza de paianjen sub forta distructiva a gestului ei sinucigas. Madalina a fost o femeie cu multe calitati, talent, frumusete, inteligenta, dar cu o carenta esentiala in structura ei sufleteasca:lipsa credintei in Dumnezeu. Nu toti cei care rostesc frecvent numele Lui Dumnezeu au si credinta.Nu toti cei care manifesta un bun simt aparent, au si smerenie. Orgoliu, sau mai bine zis, vanitatea de vedeta si femeie frumoasa, a fost mai tare decat modestia nativa. Dezechilibrul psihic de care vorbesc toti, specialisti si nespecialisti, si care a dus-o la moarte, nu se produce din senin. Exista undeva o fisura, care se tot largeste , de multe ori cu concursul voluntar al persoanei in cauza. Nu cred ca nefericirea in casnicie, invocata de parintii ei, a fost cauza nenorocirii, ci, repet, vanitatea ei de vedeta si femeie frumoasa, care simte ca ii scapa printre degete ceea ce a pretuit mai mult in viata. Madalina nu a facut, poate, nimic pentru a-si struni aceasta pornire vanitoasa, din contra, a alimentat-o cu tot felul de ganduri nebunesti.Cum putea sa se declare o buna crestina si , totusi sa-i marturiseasca unei prietene apropiate, Maria Dragomiroiu, ca vrea sa moara tanara, pentru a lasa in urma un ... cadavru frumos?! Mi-a parut si, inca, imi pare foarte rau de moartea ei. Am crezut ca este o cu totul alta persoana. Mi-am imaginat ca dragalasenia si prospetimea chipului ei de femeie ajunsa la 40 de ani, vin dintr-o viata curata si fundamentata pe credinta, lucru atat de rar printre oameni in zilele noastre, si mai ales printre "vedetele" care cauta celebritatea etalandu-si nerusinarea. Mi-o luasem ca model din aceasta perspectiva, fiindca eu nu am fost o admiratoare a muzicii ei, cu toate ca ii apreciam vocea si frumusetea fizica. Din nefericire pentru ea si pentru multi din jurul ei, nu a avut nici credinta si nici iubire adevarata.Cand a ales sa-si ia viata, Madalina nu era prada unui delir care sa-i altereze constiinta. Era perfect lucida, de o luciditate infiorator de rece si de calculata, o demonstreaza modul cum si-a pregatit sinuciderea. Si ea, care spunea ca este printre putinii oameni care stiu sa iubeasca, nu a aratat niciun strop de iubire fata de cei pe care i-a distrus pentru totdeauna cu gestul ei. Sinuciderea Madalinei Manole a declansat un fel de reactie distructiva in lant, vad, in ultimele zile, tot mai multi oameni puternic afectati de gestul ei, de la sot, parinti,rude si prieteni, pana la necunoscuti cu suflete tulburate care se grabesc sa imite"modelul" creat de ea. De aceea, as vrea ca in paginile unei reviste cum este "Formula As" in care, de multe ori am gasit marturii de adevarata credinta, care m-au incurajat, pomenirea Madalinei Manole, care a ales un sfarsit ce neaga toate valorile crestine, sa fie facuta cu foarte multa prudenta.
Dumnezeu sa o ierte si sa ne ierte si pe noi cei care o analizam si o judecam, dar prea ne-a zdruncinat fapta ei!
23.07.2010, 19:56Floare De Colt
Ignoranta, lipsa de informatie crasa, si PREJUDECATILE din Romania duc la astfel de tragedii. Da, exista depresie care e o urmare a unui dezechilibru chimic in creier, si da, e o boala periculoasa pentru ca poate duce la sinucidere si de aceea trebuie tratata. Pe Madalina prejudecatile (''vai de mine, sa nu se afle!") si lipsa (ei, a familiei si chiar a doctorilor) de informatie au dus-o pe acest drum. Toate pe fondul unui om care nu a fost destul de puternic sa lupte. Cand depresia se cuibareste in sufletul unui om, NIMIC, nici chiar copiii, nu mai pot sa il salveze daca nu face tratament. E o chestiune stiuta de cei care CITESC si se informeaza, dar, din pacate, prea putini se informeaza cum trebuie... Asa ca nu va mai "mirati" atata ca de ce a facut asa ceva "cand avea un copil mic", etc. Cei care se "mira" sunt absolut ignoranti si nu au citit nimic despre depresie. Intai cititi si apoi comentati, oameni buni...
Pacat, si pacat ca ignoranta va mai ucide in continuare in tarisoara noastra draga.......
25.07.2010, 19:52Marinela Parvan
Cat de frumos ai gandit,ai spus,ai iubit ,fata draga !!!
Si cata durere,venin si pustiu ne-ai lasat in suflet !!! De ce ? De ce ? De ce ? Ma intreb neincetat si nu gasesc raspunsul potrivit !
Ne-ai daruit cu atata generozitate iubirea ta neconditionata...si nu ne-ai dat posibilitatea sa vedem ca si tu,la randul tau ,aveai nevoie de ajutor !!!
Ai lasat un urma prea multa durere...!!!
Nu pot decat sa ma rog pentru sufletul tau chinuit,pentru sotul si copilul ,care,n-au meritat sa ramana asa !!!
Dumnezeu sa-ti ierte ratacirea si sa-ti veghezi familia de-acolo de Sus !!!
26.07.2010, 16:10Alina Dunareanu
Nu cred ca ne vom reveni vreodata cu adevarat din socul asta.raspunsuri nu vom gasi,caci ea a plecat cu ele.suntem insa contrariati si consternati ca cei care sustin ca au iubit-o n-au facut prea mult pt ea,mai mult, acum isi disputa averea.de avere le arde?sotul spune ca nu se simte vinovat.chiar daca nu este ,sa zicem,cum poti sa spui asta?dupa ce moare cineva,te intrebi daca ai facut totul sa nu se ajunga aici,NU ?
26.07.2010, 19:57Lucian Adrian
Am cantat melodiile ei la o racheta de tenis pe post de chitara si la antena de la radiocasetofon pe post de microfon..........era acum cativa ani buni..........de cand s-a stins e o vesnicie!Te vom iubi mereu!
27.07.2010, 15:10Corina Moldovan
Este o boala foarte grava...din pacate nimeni din jurul ei nu a stiut sau vrut sa o recunoasca...
28.07.2010, 07:27Alexandra Albertz
Madalina Manole, persoana publica era cu totul alta decat omul Madalina Manole.Avea aceste discursuri pregatite, despre aceasta viata perfecta pe care o visa si pe care incerca sa se convinga ca o are.Date erau acolo, sot iubitor, copil, casa.....dar daca tu , in interiorul tau ai aceste zbateri...pt care nu ai cerut ajutor la timp.Acest caz nu s-ar fi incheiat asa de tragic daca nu era persoana publica.Sincer cred acest lucru.Pt ca ei ia pasat atat de mult de ce vor crede lumea.Asa e romanu`...ce zice lumea....si stim cu totii cum e mentalitatea in Romania.nu o acuzati...daca depresia este atat de adanca nu mai gandesti radional, logic....nu e vorba cu nu ii iubesti pe cei din jur parasandu-i ci pur si simplu nu mai ai PUTEREA sa mergi mai departe.Simti ca este singura scapare, sa evadezi, sa iti iei Adio.Trebuie sa ii respectam dorinta.a incercat sa se sinucida de 3 ori inainte , asa ca acolo unde este, ea este in sfarsit usurata ca a reusit sa o faca.Refuz sa cred in toate dogmele religiei ortodoxismului , ca prin faptul ca sa sinucis sa lepadat de D-zeu.Refuz.Nu se poate sterge cu buretele o viata traita drept, daruind iubire tuturor, umpland sufletul de bucurie a milioane de oameni.nu se pot toate aceste lucruri sterge prin acest gest.Dumnezeu a stiut ce e in sufletul ei si noi nu stim cat de greu atarnau acele sentimente pt ea....Sa ii respectam dorinta....este clar ca ASTA A VRUT......sa planuit totul.Este acolo unde sia dorit....departe de aceasta lume care a dezamagito profund.sau mai bine zis, oamenii din ea.Ce sa zic...ma facut si pe mine sa imi revizui o groaza de sentimente, de trairi si cum e mai bine sa trecem peste ele.Este greu de inteles, dar pana la urma este o optiune ceea ce a ales ea.Madalina, sper din suflet ca ti-ai gasit linistea acolo unde esti.Noi...ne bucuram ca ai trecut pe aici.Sa te odihneasca D-zeu
28.07.2010, 20:58Maria Rus
Haideti sa nu o judecam asa aspru!
Haideti sa-l lasam pe bunul Dumnezeu sa o judece!
29.07.2010, 15:39Elena Boangiu
Cum sa pot trai fara dragostea ta?
Poate ca voi sti, poate voi invata,
Cum s-adun din gand cioburi de cuvant
Si sa fac din nou sa mai planga ploaia la fereastra?
Poate ca nu stiu, poate-i prea tarziu...
Cum sa pot trai fara dragostea ta?
Cui sa-i cer acum dreptul meu de-a uita?
Cum s-adun din vant frunze tremurand
Si sa fac din nou sa-nfloreasca toti copacii lumii?
Poate ca nu stiu, poate-i prea tarziu.
Ref:
Si daca pleci vei fi atat de singur,
Cum n-ai fost vreodata-n viata ta...
De ce sa pleci?... Pe cine vei gasi langa tine?
Cum sa privesc spre cer fara dragostea ta?
Doar spre nicaieri poate voi alerga...
Cum sa prind din zbor lacrima de dor?
Sa ma rog la ea ca-ntr-o sarbatoare de iubire,
Poate ca nu stiu, poate-i prea tarziu.
Ref:
Si daca pleci vei fi atat de singur,
Cum n-ai fost vreodata-n viata ta...
De ce sa pleci?... Pe cine vei gasi langa tine?
Cum sa pot iubi fara dragostea ta?
Ziua de argint, noaptea de catifea.
Clipe de-asteptari... umbra unei gari
Cum sa-nvat s-astept cand se-opreste trenul fara tine?
Poate ca nu stiu... poate-i prea tarzïu.
29.07.2010, 15:49Elena Boangiu
Si vei pleca nu mai sunt femeia ta
si vei pleca spre pagana libertate
Dar nu uita ca ti-am fost si painea si vinul
Doamne de-as fi o floare de-o zi ca florile n-au amintiri
Si vei pleca fiindca alta mi te vrea
Si mi te ia ca si cum n-as fi pe lume
Cand vei pleca ia cu tine si vesnicia
Lasa-mi decat o noapte si-atat
Sa dorm si sa-ncerc sa te uit
De ce imi e scris tocmai mie
De ce sa platesc pentru doi
De ce zeul bun al iubirii
Acum ne-a tradat pe-amandoi
Si vei pleca nu mai sunt femeia ta
si vei pleca spre pagana libertate
Dar nu uita ca ti-am fost si painea si vinul
Doamne de-as fi o floare de-o zi ca florile n-au amintiri
Si vei pleca fiindca alta mi te vrea
Si mi te ia ca si cum n-as fi pe lume
Cand vei pleca ia cu tine si vesnicia
Lasa-mi decat o noapte si-atat
Sa dorm si sa-ncerc sa te uit
De ce imi e scris tocmai mie
De ce sa platesc pt doi
De ce zeul bun al iubirii
Acum ne-a tradat pe-amandoi
De ce te gandesti doar la tine
De ce nu te-ntrebi ce simt eu
De ce mai exista dreptate
Cand tu te inchini la alt zeu
Si vei pleca vei pleca si asta-i tot
Nici nu mai pot nici nu vreau
sa aud iar vorbe
Am inteles ca iubesti o alta femeie
Nu te blestem prea mult te-am iubit
Drum bun si sa fii fericit
Nu te blestem prea mult te-am iubit
Drum bun si sa fii fericït....
....este dureros ceeace s-a intamplat...am tinut sa trec aceste versuri de la doua melodii frumoase ca sa ne amintim cat de frumos canta...pacat ca a lasat in urma viata sa pt un drum fara intoarcere.Acolo nu exista iertare acolo este locul unde nu-si va gasi odihna vesnica...este dureros dar ma intreb ca si multi altii dintre noi cum sa renunti la o asa viata pt un infern?Ma rog pt sufletul ei Bunului Dumnezeu sa nu o lase pt totdeauna acolo macar pt cat de frumos ne-a incantat sufletele de-a lungul vietii...pt acel copil...pt dragostea ei nestinsa....nimeni nu si-a dat seama ce-i in sufletul ei....a ascuns perfect durerea...
30.07.2010, 15:07Luce Roxana
Pentru Sartre infernul insemna sa stai pe vesnicie inchis intr-o incapere cu alte 3 persoane ,care sa te vada asa cum esti.....cred ca multi nu reusesc sa se accepte in intregime si e cu atit mai greu sa te descoperi chiar si daca ar fi vorba de fiinta iubita.....e clar abia acum dupa ce a murit ca a avut o mare problema...si cea mai grea:nu s-a iubit suficient pe ea insasi...si cu siguranta nu a fost doar o slabiciune a ei.......si oricum ar fi inutil sa se caute un vinovat.Povestea Madalinei ..ca de altfel toate cronicile negre ma fac sa ma gandesc cat de putin cunoastem oamenii, mare parte si din vina noastra, si evident din frica fiecaruia de a ascunde partea urata sau slaba din noi.Cred ca ea a cerut ajutor...insa ori nu a fost ascultata si inteleasa ori pur si simplu nu a crezut in o noua sansa.....si cum speranta ne salveaza mereu...SPER din tot sufletul ca acolo unde e sa ii fie mai bine.
10.09.2010, 22:08Doe J
Azi, 10 septembrie, la atata timp dupa moartea ei, au iesit la iveala multe.....
articolul de mai sus , interviul ei a fost dat intr-unul din momentele ei de luciditate.
"depresia post-partum" netratata, nedepistata poate duce la astfel de tragedii.....(nu neglijati, nu luati in ras aceste termene, exista si duc invariabil la acest gen la final, daca nu este tratata)
MAI ALES in conditiile in care, ca proaspata mamica nu ai ajutorul celei care ti-a dat tie viata (a mamei tale).
Din articolul de mai sus (la care nu m-am abtinut sa nu comentez, in special dupa mizeriile din ultima vreme ale presei, acuzatii, ale parintilor in special) am preferat sa retin ca Madalina isi gasise in sfarsit linistea familiei (a FAMILIEI EI, in sensul biblic : ea , sotul, copilul)
Dar pentru ea nu a fost suficient. Nu s-a multumit (cred ca nu a inteles ce inseamna de fapt, concret "FAMILIA") si a vrut mai mult : inclusiv parinti, frate...
De la nasterea copilului a trait o durere imensa (probabil insuportabila la un moment dat, acel fatidic 14 iulie) datorita - asa gandessc eu - si parintilor ei. Care n-au gasit puterea de a accepta fericirea fiicei lor...... FARA EI!!! Sau n-au acceptat ca ei sa fie dati deoparte.
Din pacate parintii ei nu au fost alaturi de ea, s-o sustina in dorinta ei de fericire, de completare, nu au inteles (nu au vrut sa inteleaga) ideea ca familia Madalinei erau ei 3 : ea, Petru, Petru jr.........
29.10.2010, 12:27Nineta Gabriela Necula
CUM MAI TOATA LUMEA SI-A DAT SEAMA, MADALINA IUBEA VIATA, APRECIA TOT CEEA CE ARE, ERA FERICITA, CUM PUTEA UN ASEMENEA OM SA-SI IA VIATA, MAI VOIA UN COPIL, SUNT DIN CE IN CE MAI CONVINSA CA NU SA SINUCIS, DACA STAU BINE SA MA GANDESC SE VB F MULT DE IMAGINEA EI PESTE TOT, CUM PUTEA UN OM CARE TINE LA IMAGINEA LUI A-SI IA LA REVEDERE IN CASETA ACEEA AIUREA, DACA ISI PROGRAMA MOARTEA, SE IMBRACA, SE ARANJA, LASA UN BILET DE ADIO, NU-L LASA PE PUIU CU TOATE PE CAP, SPER CA ADEVRUL VA IESI LA IVEALA, SPER
08.07.2011, 07:42Marilena Tunu
Draga Madalina,
Poate ca a fost scris ca locul tau sa fie langa Serban Georgescu?!
Poate ca muzica sa fara egal , iti lipsea atat de mult?
Poate ca mereu gandeai ,precum noi toti care te cunosteam, ca tot ceea ce iti scria noul tau creator Puiu Mircea, era un univers stins, fara armonie si culoare?
Simt ca Tu, nu ai vrut sa pleci dintre noi !
Si stiu ca te cautai in acele armonii sterse,dar nu te regaseai....
Era vina lui, nu a ta Madalina!
A celui care iti gestiona muzica in ultimul timp: Puiu Mircea. Tu erai nascuta o stea, crescuta in lumina! Acel om care iti crea muzica si cu care impartaseai zilele,nu putea sa aiba aura si lumina ta!
Dragostea, armonia, arta si familia ,nu intotdeauna isi gasesc elemente comune.Nu puteai face din necunosctul Puiu Mircea o stea!
Tu erai steaua!
Si cand se intampla asa,toate se naruiesc.
Stiu ce inseamna sa nu te mai regasesti in muzica ta, in tine insati, sa crezi ca nu mai poti darui ceea ce in alte timpuri vindeca sufletele a mii si mii de oameni !
De mic copil am iubit poezia lui Ion Minulescu care.., parca era scrisa pentru istoria vietii si sfarsitului tau...
RUGA PENTRU ZIUA MEA ONOMASTICA de Ion Minulescu
Ma caut si nu ma gasesc!...
Ma caut in vechiul ogor stramosesc —
In grau, in porumb si-n secara,
In apa fantanii cu ghizduri de piatra
Si-n focul din casa
Si-n gloata de-afara,
Si-n toti raposatii ce-n mine traiesc
Ma caut zadarnic...
Zadarnic ma caut, ca nu ma gasesc!...
Cand vantul se cearta cu plopii pe drum
Si drumul trosneste sub pasii greoi,
Ma caut si-n larma vietii de-acum,
Si-n pacea vietii de-apoi...
Cand ziua se-ngana cu noaptea pe lac,
Ma caut in iarba de leac,
In Steaua polara, ce poarta noroc,
In bobi
Si-n ghioc...
Ma caut si-n vechiul ceaslov batranesc
Cu slovele sterse...
Dar nu ma gandesc.
Zadarnic ma caut, ca nu ma gandesc...
Parinte!...
Ce vina ma face s-alerg
Cu gandul si fapta spre mortii de ieri,
Ca urmele mele din lume se sterg
Si nu ma gasesc nicaieri?...
Ce vina ma face sa nu ma gasesc
Cand tot mai traiesc?...
Puteai inca atat de mult sa ne mai daruiesti Madalina!
Stiu , nu te mai bucurai in frumoasa armonia a cantecului tau,cu care Serban te facea sa dai tot ce era mai sensibil in tine!
Poate ca D-zeu a scris in cartea destinului, ca vocea ta sa urmeze acordurile luminioase a lui Serban... ,pentru tot ceea ce ati daruit impreuna omenirii!
Doar un lucru ar trebui sa se mai faca pe pamant, pentru ca cerul ...deja a facut!
Justitia nu este suficienta pentru a gasi o pedeapsa.
Pentru ca oricum cine ar fi vinovat s-ar mai bucura inca de dimineti si seri, de cuvinte si imagini. Pe cand tu ,nu mai poti vedea soarele rasarind si nici stelele cerului!
Sangele tau varsat in acea dimineata ,cand 43 de ani in urma mama ta te adusese pe pamant, acel sange al tau Madalina...,va trebui sa faca dreptate!
Durerea care ai lasat-o la noi toti, crescuti cu tine,prin tine,este fara egal.
Moartea ta naste ura!
Moartea ta cere moarte!
Dar, doar D-zeu care vede totul, va fi cel care va strivi raul care te-a luat dintre noi. Si drepatea , precum si pedeapsa va fi inteleapta.
O mare imbratisare pentru tine , Madalina noastra , a tuturor Romanilor de pe pamant!
Marilena Andrei - Italia
(membra a Uniunii artistilor si interpretilor din Romania)