- Prezenta ta in viata muzicala din Romania e marcata mereu de eclipse. Apari, dispari, iar apari. Un comportament cam bizar, care-ti pune fanii la grele incercari...
- Asa au fost oranduite lucrurile. Noi suntem oameni, nu masini. Nu apasam, pur si simplu, pe un buton si dam comanda "stop" sau "pauza". Sunt tot felul de nuante care se impletesc in vietile noastre si determina anumite reactii. Eu am trecut printr-o perioada in care sufletul meu a avut nevoie sa-si regaseasca echilibrul, sa-si adune acea energie subtila, fara de care nu putea sa mearga mai departe. Tanjea dupa putina liniste si dupa ingerul acela pazitor care sa-l faca sa se deschida din nou. A fost o perioada de vindecare, de asteptare si de visare la un alt inceput. Eu am fost crescuta si educata pe principiul ca, atunci cand intru intr-o cursa, oricat de greu mi-ar fi, sunt datoare sa merg pana la capat, sa nu abandonez la jumatatea drumului. Or, eu am alergat si-am tot alergat, vreme de cincisprezece ani, intr-o casnicie pe care o visam fericita pana la adanci batraneti, dar, dupa cincisprezece ani, am realizat ca nu mai rezistam, ca-mi epuizasem toate resursele. Luptasem cu indarjire pentru omul de langa mine si pentru dragostea noastra, dadusem, cu disperare, tot ce avusesem in mine, ca sa-mi respect juramantul, sa-i fiu alaturi "si la bine si la greu", dar, cu toate astea, am constientizat ca de eforturile mele se alesese praful. In clipa in care am inteles ca, atatia ani de zile, crezusem intr-o himera, ca drumul nostru impreuna nu era destinat acelei fericiri pana la adanci batraneti, am intrat in soc. Am simtit o dezamagire imensa, o furie incomensurabila, o mahnire sfasietoare, ca ajunsesem la situatia aceea fara iesire, pe care nu numai ca nu mi-o dorisem, dar pe care nici macar nu mi-o inchipuisem vreodata. Am divortat, si-apoi am inceput lupta cu mine insami, lupta de a ma recompune, de a ma regasi. A fost greu, foarte greu, dar m-am incapatanat sa ma ridic iar din talazuri. Asadar, in acea perioada de tacere, m-am luptat cu mine insami, cu luciditate si multa credinta.
Dinastia Racilor
- Si-ai invins. Esti din nou maritata si Dumnezeu ti-a daruit si-un copil. Cum de ti-a iesit din nou iubirea in cale?
- Eu il asteptam pe "el". Il asteptam cu tot sufletul pe omul care sa fie intr-adevar jumatatea mea. Visam la el si ma rugam fierbinte la Dumnezeu sa mi-l aduca. Ziceam: "Doamne, te implor, adu-mi-l de unde-o fi el, pe planeta asta!". Partea frumoasa e ca El era deja langa mine, doar ca eu nu-mi dadeam seama, inca nu-l vedeam cu ochii sufletului. Ma tot rugam, seara de seara, singura, in cuibusorul meu, iar a doua zi ma intalneam cu El. Lucram impreuna! El era inginerul de sunet din studioul unde inregistram. Il cunosteam din 2003, cand pregatisem albumul pe care l-am lansat imediat dupa divort. Pe parcursul acelor luni de munca, am inceput sa ne cunoastem si ca oameni, nu doar ca profesionisti, am avut vreme sa stam de vorba si dincolo de subiectele muzicale, am prins sa ne povestim multe si marunte, si-apoi, tarziu, mult mai tarziu, intr-o clipa binecuvantata, am avut revelatia ca Petru e acel "el" pentru care ma rugam. Mi-am dat seama ca suntem doi oameni ireal de identici, ca ne coincid nu numai multe din istoriile de viata, dar si felul in care simtim si rezonam, cu tot ceea ce e imprejurul nostru. Amandoi suntem Raci, avem aceleasi sensibilitati, aceleasi vulnerabilitati, ne deranjeaza si ne revolta cam aceleasi lucruri, ne incanta aceleasi lucruri, amandoi stim ca dragostea inseamna, in primul rand, loialitate ... Cred ca a durat atat de mult pana sa-l vad pe Petru cum trebuie fiindca sufletul meu capatase un exces de prudenta. Nu puteam sa las pe cineva sa intre in viata mea asa, doar prin simpla aparitie. Trebuia sa fie ceva mult mai profund decat un episod fulgerator de "coup de foudre". Asa ca, dincolo de aspectul lui fizic, am avut nevoie de timp, ca sa-i descopar si mintea si inima. Dar ce uriasa bucurie, cand am deschis, in sfarsit, ochii sufletului, si l-am vazut inconjurat de acea aura dogoritoare a intregului meu! Apoi, omul acesta minunat m-a invatat, ca pe un copil mic, cum sa reincep sa merg, pas cu pas, cum sa zambesc din nou, cum sa spun iar "te iubesc", fara teama de a fi ranita, ci cu deplina siguranta ca sunt inteleasa, pretuita si, in egala masura, iubita. Puiu (numele lui de alint) e o persoana de-o incredibila profunzime, e o persoana matura, calda, calma si rabdatoare. Alaturi de el mi-am recapatat curajul de a-mi deschide din nou sufletul. Intr-o zi, la inceputul relatiei noastre, m-a intrebat: "Ai sa poti sa duci atata fericire cata te asteapta?". Atunci l-am privit putin crispata, azi insa traiesc exact acea fericire profetita de el, cu desavarsita siguranta.
Petru cel mic
- Si apoi a venit Petru Jr., flacaul vostru.
- Petru a venit putin mai incolo. Intai de toate, ca doi oameni gospodari si buni crestini, eu si Puiu ne-am preocupat de crearea unui camin, adica ne-am dorit sa avem o casa a noastra, in care sa ne simtim liberi si ocrotiti. Ne-am suflecat manecile si-am luat-o la drum. A fost o nebunie: am alergat dupa credite la banci, apoi, un an si jumatate, am tinut-o tot intr-un santier - am supravegheat muncitorii, am cumparat la nesfarsit materiale de constructie, am facut schite si planuri pentru aranjamentul interior, am achizitionat mobila... Of! Bine c-am izbutit s-o scoatem la bun sfarsit. Dupa ce ne-am linistit, Dumnezeu ni l-a trimis si pe Petru cel mic.
- Ti-ai dorit mult acest copil, Madalina?
- Dintotdeauna mi-am dorit sa am copii. Ador copiii! Cand merg pe strada, sunt cu ochii numai dupa copii. Si asa am fost de cand ma stiu. Deci, da, mi l-am dorit cu ardoare, dar el a venit exact la momentul potrivit. Acum il tin in brate si nu ma mai satur privindu-l. Astept cu emotie momentul cand va rosti primul "Mama, te iubesc". Cred ca Petru a venit inzestrat cu profilul invingatorului: a venit pe lume sanatos tun, si mai repede cu doua saptamani. Imi dau seama de pe acum ca va avea o personalitate puternica si sunt convinsa ca imi va oferi si el multe lectii de viata, in anii care urmeaza.
- Mai ales in lumea artistilor, copiii par mai degraba o "problema" decat un dar sufletesc. Meseria primeaza in fata familiei. Nu te-au strabatut asemenea ganduri?
- Copilul e un dar de la Dumnezeu. Din clipa cand se naste se afla sub paza Lui. E adevarat ca azi pericolele sunt mult mai multe si mai grave. M-am gandit la toate lucrurile astea si s-a gandit si sotul meu, dar niciodata parintii nu pot sa-si protejeze odraslele in totalitate, asa ca trebuie sa ai incredere in bunul Dumnezeu ca-ti va pazi puiul de rele. Nu ne da copii, ca apoi sa-i lase sa piara. Noi suntem vinovati de suferintele lor. Datoria noastra, ca parinti, este sa ne pregatim copilul, inca de la primii pasi, pentru tot ceea ce putem sa anticipam ca va avea de infruntat, pentru situatiile neprevazute si, inclusiv, pentru drumul care i se va asterne in fata, dupa ce mami si tati nu vor mai fi alaturi de el.
- Exista o trasatura, anume, pe care ai vrea sa i-o transplantezi baiatului tau?
- Vrem sa-l invatam pe Petru sa fie generos. Generozitatea e un concept foarte larg. Un om generos nu e numai acel om care ofera obiecte tangibile, dar e si omul care lasa de la el, care iarta, care cauta sa-l inteleaga pe celalalt in imperfectiunea lui, e omul care are intelepciunea de a accepta anumite situatii, care nu-i sunt neaparat pe plac, dar care poate le sunt de folos semenilor. Si, mai presus de orice, un om generos e acela care stie sa iubeasca neconditionat. Iubirea e cea mai importanta lectie a vietii. Iubirea reala, nu cea prefacuta, e lectia esentiala.
- Madalina, se spune ca maternitatea schimba viata unei femei. E-adevarat?
- Da, categoric. Cand m-am trezit, dupa cezariana, asistentele m-au intrebat daca vreau sa-mi aduca copilul. Bineinteles ca am vrut. In clipa in care l-am primit in brate si l-am asezat la san, am simtit ca viata mea s-a schimbat din temelii. Am inceput, de fapt, o viata noua, care se vede printr-o perspectiva noua si se hraneste cu o energie noua, o energie speciala, pe care numai un copil ti-o poate oferi. De cand am devenit mama, ma simt mai puternica, mai curajoasa, mai plina de vitalitate. Am impresia ca, literalmente, sunt in stare sa mut si muntii din loc. Nu stiu, parca pana acum, am pasit pe drumul vietii in semi-obscuritate, iar acum s-a facut cu-adevarat lumina. Traiesc implinirea suprema. Acum cercul s-a inchis. Sunt o artista implinita, sunt o femeie implinita, prin iubirea pe care o simt pentru omul de langa mine si prin iubirea pe care o simt venind dinspre el, si sunt un om implinit, prin pruncul pe care l-am zamislit. Acum nu-mi mai doresc decat ca Dumnezeu sa-mi dea forta sa protejez aceste nestemate pe care le-am dobandit tot prin bunatatea Lui.
- In cazul vedetelor, aparitia unui copil se soldeaza cu o pauza in cariera. Tu spargi tiparul si, iata!, la o jumatate de an dupa nastere, scoti un album nou.
- In zona asta, a fost vorba de noroc si de o promisiune pe care mi-am dorit foarte mult sa o implinesc. Norocul tine de faptul ca mama mea si mama sotului meu sunt alaturi de noi si ne ajuta cu copilul. Eu sunt impotriva modelului "copilul crescut de bona", dar, avandu-le pe mamele noastre "la dispozitie", mi-am permis libertatea unor momente de fuga, in care sa ma ocup de ultimele detalii legate de acest album. Un album pe care am tinut sa-l scot neaparat deoarece le-am facut aceasta promisiune oamenilor care au indragit muzica si vocea mea si mi-au ramas fideli. Si-asa, lansarea am amanat-o, din cauza ca am ramas insarcinata. Fiindca melodiile erau aproape gata inca de-acum doi ani.
"Asculta muzica, descopera sufletul!"
- Cum suna noul album? Se simt in el transformarile prin care ai trecut?
- Nu e o modificare radicala fata de stilul care m-a consacrat. Eu consider ca un artist care-si respecta arta si admiratorii are datoria sa ramana constant, nu sa-si tot schimbe stilul, dupa cum bate vantul. Constanta nu inseamna insa ca nu poti sa te imbogatesti artistic, sa te imbunatatesti. Din contra: trebuie sa te maturizezi in viata profesionala, asa cum te maturizezi si-n cea personala. Acest album nou e alcatuit din piese compuse de mine, din piese compuse de sotul meu si din piese compuse de amandoi, incepand din punctul in care povestea noastra de dragoste a prins sa infloreasca. De aceea, ele reflecta - in compozitie, orchestratie si interpretare - sentimentele si starile noastre din perioade diferite. Respecta motto-ul meu: "Asculta muzica, descopera sufletul!". Sunt melodii, in general, ritmate, dar exista si cateva balade. Toate sunt insa infuzate cu o energie pozitiva, cu o emotionalitate luminoasa. Sunt convinsa ca foarte multe cupluri de indragostiti isi vor gasi, pe albumul acesta, cuvintele si ritmul inimii. Nu i-am uitat insa nici pe cei mai putin norocosi in iubire. Am fost in pielea lor, stiu cum e sa fii singur, asa ca lor le-am dedicat piesa "Suflet gol". Albumul va ajunge in magazine la inceputul lunii martie si tot atunci voi inaugura si site-ul www. madalinamanole.ro.
- Ne apropiem de finalul interviului si nu pot sa nu-ti pun o intrebare care ma framanta de cand te-am vazut: esti supla ca o trestie si proaspata precum primavara. Care e secretul tau de frumusete?
- O sa te dezamagesc, dar n-am nici o reteta secreta. Nici nu tin cure de infometare, ci mananc doar sanatos si destul, cat sa-mi asigur necesarul energetic, si nici pe fata nu ma dau cu vreo crema miraculoasa, cu pudra de aur sau placenta. Nici macar la sala nu mai merg, fiindca nu mai am timp. Doar, din cand in cand, mai alerg cativa kilometri pe banda pe care o am acasa. In plus, nici in timpul sarcinii nu m-am menajat culinar: cand am ramas gravida, am zis c-o sa mananc tot ce-mi va pofti inima si exact asa am si facut. Sa ma fi vazut serile, cocotata in varful patului, cu castronul cu inghetata in brate! (rade) In noua luni de zile, am luat cincisprezece kilograme. De sase-sapte am scapat imediat dupa ce-am nascut, iar restul s-au topit pe nesimtite, fara sa fac ceva special in sensul asta. Probabil c-am mostenit o gena buna - am arderile intense. Bine, eu sunt si o fire din aceea care se agita, pune suflet si pasiune in tot ceea ce face peste zi. Si cum ziua nu-mi ajunge pentru cate am de facut... poftim rezultatul! Dar nu pot sa neg si bafta asta genetica. Parintii mei au trecut de saizeci de ani si multa lume ma complimenteaza pentru cat de tineri si de proaspeti arata amandoi.
- In final, fa un pronostic de viitor...
- Am sa ma ocup de promovarea albumului, ceea ce va insemna inclusiv o serie de concerte prin tara. Mi-am obisnuit publicul cu aceste intalniri fata in fata si nu vreau sa renunt la ele. Mai ales ca nimic nu se compara cu cantarile live, cand simti direct emotia si bucuria oamenilor. In plus, tot pe partea muzicala, incep sa ma mobilizez pentru albumul de colinde, pe care vreau sa-l lansez la iarna. In ceea ce priveste viata personala... mi-as mai dori un copil. Acum... cum o vrea Dumnezeu!