Pana si bordeiasul lui mos Pricop scanteiaza atat de mandru, incat gandesti ca-i o stea dezlipita de pe ramul cerului. Ca, mai deunazi, baba l-o trimas la targ de-o targuit o lampa. Dar ce lampa! Una strasnic de fudula, cu talindru domnesc si picior inalt. Cand o asezat-o pe pervazul ferestrei s-o aprins-o, s-o luminat jumatate de munte. Iar in bordei i-atata veselie, ca pana si pe obrazul tuciuriu al ceaunului au inflorit buchete de zambete. Numai chizmataritul de opait sade bosumflat pe prichiciul cuptiorului, fara nici o noima, s-o blastama-n gand pe lampa cea fudula. Dar las c-or trece sarbatorile, si bardahanoasa va zace-n camara, ca de unde atata paraduiala de gaz?
Colindatoarele si matusa Achilina
Pe-afara, un pui de ger face sa scartaie omatul sub opincutele fetelor care au plecat la colindat. Iata-le! Subtirele si mladioase, cu inima batand sa le sparga pieptul. "Vai, Doamne, oare nu ne-om incurca, sa ne facem de rasul satului?". Da numai cat de rau s-ar supara matusa Achilina, ca doara ea le-o invatat colindele. De pe la Sfantu Niculai s-au adunat la casa matusii si-au inceput sa le ia de-a randul. Din gura ziceau, dar din maini zoreau. Matusa-i tragea cu tasutul, iar pe fete le pusese la scarmanat niste lana. Un pas, doi, si-au ajuns sub fereastra luminata a primei case iesite in cale. "Primiti cu colinda?", intreaba cu glas sugrumat de emotie una dintre colindatoare. "Primim, primim!", se aude din casa glasul incuviintator al gazdei. Si colinda, rai de cuvinte si vraja de sunet, patrunde prin fereastra inghetata si poposeste in inima calda a gospodarilor.
"Sculati, sculati, boieri mari,
Sculati voi romani plugari,
Ca va vin colindatori,
Noaptea pe la cantatori,
Si v-aduc pe Dumnezeu
Sa va apere de rau,
Un Dumnezeu nou nascut,
In flori de fan invascut".
Si glasurile unduioase ale colindatoarelor deapana mai departe firul de aur al colindei. "Da poftiti in casa, mai copcilelor! Vai, Doamne, ca tare mandru ati mai colindat! Hai, hai, hai, intrati, nu va fie rusine...".
La insistentele gazdei, gingasele colindatoare intra in casa pentru a-si primi rasplata: vreo doi colacei, cateva mere, cateva nuci si cativa banuti.
Ceata irozilor, acasa la badea Vasile si lelea Varvara
E sfanta noapte a Craciunului si intregul sat rasuna de colinde.
"Sfanta Maica a lui Iisus,
Rataceste-n jos si-n sus,
Pe un plai scaldat in soare,
Prin fanete numai floare.
Cata loc sa se-odihneasca,
Ca pe fiul sau sa-l nasca.
Lang-un grajd de boi soseste,
Jos in iesle poposeste.
Boii blanzi la ea priveau
Si sufland mi-o incalzeau.
Odihnita, Maica Sfanta
Din grai astfel le cuvanta:
Binecuvantati sa fiti,
Si de mine pe pamant
Si de Dumnezeu cel sfant.
Voi la mers s-aveti pas lin,
La mancare sat deplin,
Intr-un ceas sa va hraniti
Si-n altul sa odihniti".
"Steaua pe cer s-o aratat,
Irod prea rau s-o-nspaimantat,
Caci se temea de-un nou nascut,
De-un imparat far de-nceput".
Ceata irozilor, in frunte cu Irod, razbunatorul imparat, in rolul caruia joaca Tuca a Ioanei, de peste vale. Nici nu-ti vine a crede ca zvarluga ceia de flacaias, de numai zece anisori, poate face un rol asa de mare. Imbracat in vesminte numai aur si argint, pe cap cu coroana batuta-n pietre nestemate si cu sabia la sold, pare desprins dintr-un tablou de basm. Numai lelea Ioana stie cat o migalit la straiele cele imparatesti si cat amar de banet au costat-o fireturile si hurmuzul. Dar vorba ceia, o data e noaptea Craciunului, s-apoi Tuca e singura amintire ramasa de la Niculai, barbatul ei cel drag, cazut pe front... Si glasul lui Irod rasuna tunator:
" - Ofiter!
- Ce vesti? De rau sau de bine? Pot sa aflu ceva de la tine?
- Prin straji si prin caraule s-au prins trei oameni straini.
- Ce spun ca sunt? De unde vin? Si unde se calatoresc? Ia sa mi-i aduci pe toti trei, sa vorbesc eu cu ei!
Ofiterul se duce si-i aduce pe cei trei magi, care canta in cor:
"O, o, Iroade imparate,
Te-ai umplut de rautate..."
Irod, furios:
"O, voi naluci pamantesti,
Cu chipuri craiesti,
Pe la noi ce-ati cautat,
Si-ati venit de mi-ati tulburat
Cu a voastra indraznire,
Puternica-mi stapanire?"
Cei trei magi, Melchior, Baltazar si Gaspar, se prezinta pe rand, spunand ca au venit sa se inchine pruncului sfant, apoi sunt dati spre paza ofiterului. "Ia luati-i pe toti trei si-aveti grija de ei!".
In final, este adus si un copil nevinovat, ca martor al nasterii lui Iisus. Irod se infurie, scoate sabia din teaca si se repede sa-i taie capul. Si stiti cine era cel osandit la pierire? Ia, tocmai Gulut, baietul cel slabut si plangacios al lui badea Aurel. Ofiterul il insfaca zdravan, il tranteste la podele si-i dezveleste gatul pentru taiere. Gatul lui Gulut e subtirel ca o ata si-i boit cu vopsea rosie, de juri ca-i sange adevarat. La o asemenea nastrusnicie, badea Vasile, in casa caruia are loc amu reprezentatiunea, isi iese din pepeni. Sare ca hultanul si se racaduie catre Irod, care tocmai ridica sabia: "Sazi molcom, mai zgreptaratule, ca-ti prapadesc o palma de-ajungi la ma-ta pi cuptior!".
Si cat pe ce sa-si puna in aplicare planu, daca n-ar fi fost lelea Varvara, nevasta-sa. "Mai, omule, tu esti prost? Ca dora nu-i de-adevaratelea. Aista se cheama ti-a-tru". O-nteles el ceva badea Vasile, dar parca tot l-ar clepsi pe spurcatul de Irod, ca prea multe rele o faptuit.
Ningea cu flori de mar...
Pe-afara ninge tihnit. Ninge cum numai in sfanta noapte de Craciun poate sa ninga. Ninge cu fulgi de nea? Ori poate ninge cu flori de mar!
"Ratacii printr-o gradina,
florile dalbe,
Ma-ntalnii cu o albina,
florile dalbe.
Albina strangea din flori,
florile dalbe,
Ceara pentru sarbatori,
florile dalbe.
Ceara se facea faclii,
florile dalbe,
S-o ducem Sfintei Marii,
florile dalbe".
Pe povarnisul muntelui, in bordeiasul lui mos Pricop, e atata impacare, incat pana si chizmataritul de opait n-o mai tine de rau pe lampa cea fudula. Vreo cateva randuri de colindatori s-au perindat pe la fereastra bordeiasului, iar amu din nou se aude glas intrebator:
"- Primiti cu colinda?
- Primim, primim!"
Anii au trecut in carduri, in stoluri, vremurile s-au schimbat...
Unde e satul meu? Unde ti-s casutele tale cele albe ca neaua? Unde ti-s oamenii cei cu inima darnica si suflet curat, care in noaptea de Craciun primeau la fereastra corul dumnezeiesc al ingerilor?
"Steaua sus rasare
Ca o taina mare,
Steaua straluceste
Si lumii vesteste
Ca astazi curata,
Si nevinovata,
Fecioara Maria
Naste pe Mesia".
Si amu, in incheiere, va fac o urare din strabuni:
Darul, binecuvantarea si bucuria care au fost la pestera Betleemului, acelasi dar, binecuvantare si bucurie sa fie si in casele dumneavoastra!
Prof. ION CRUCEANU
Vatra Dornei
Picturi naive de RODICA NICODIN
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
