O crima in Delta Dunarii

* Masacrul mistretilor lui Tiriac s-a mutat in Delta Dunarii, printre pelicani * Guvernul Romaniei e prea generos cu iubitorii de sange nevinovat

Delta Dunarii este pentru multi un paradis. Un loc al linistii, al uitarii de sine..., un loc in care fiecare secunda aduce bucurie, surpriza, si peste toate, un calm pe care, in marile orase, cu greu il mai poti gasi... Delta Dunarii atrage ca un magnet oameni din toata lumea, veniti in cautarea ineditului, a salbaticiei, a linistii, oameni care isi doresc sa surprinda si sa duca spre poveste macar o parte din minunea aceasta a naturii romanesti.
Asta a fost si dorinta unor pasionati de fotografie, care imediat dupa Anul Nou, cand lumea inca nu iesise din sarbatoare, iar sarbatoarea lipovenilor din Delta abia incepea, au hotarat sa isi incerce norocul la o partida foto pe apele cuprinse de iarna ale Deltei: surprizele nu au intarziat la intalnire, ba chiar s-au tinut lant... Primele pasari ivite in cale au fost doi pelicani magnifici, care pluteau agale, pe apele unui canal neinghetat. Albi, somptuosi, ofereau o priveliste de o frumusete rar intalnita, idilica, aproape, daca aripile lor puternice si imaculate n-ar fi fost patate cu sange. Erau morti. Fusesera impuscati. La scurta vreme, au fost gasiti si supravietuitorii macelului, doi pelicani cu ciocurile zdrobite, zbatandu-se intre viata si moarte, sub cerul rece al diminetii de ianuarie. Socul intalnirii neasteptate cu urmele cruzimii omenesti a fost dur.
Iliuta Goian, fotograful care a dat publicitatii imaginile carnagiului din Delta, retraieste, povestind incidentul, tristetea si revolta acelor zile in care i-a fost rusine ca este om. Stam pe malul Dunarii, intr-un bar, si el isi deapana povestea, la o cafea.
"Iesisem pe Uzlina sa facem fotografii de natura, impreuna cu niste prieteni de la un ONG din Vrancea. Intre ei se aflau si cativa renumiti fotografi, dornici de imagini cat mai originale, cu pasari, gheata, turturi si zapada in Delta... Cand am descoperit primii pelicani morti, am crezut ca e doar un accident, dar imediat am gasit si celelalte pasari, vii inca, impuscate in cioc si in aripi. Am realizat ca sunt "opera" unor vanatori. Mi-a fost rusine sa ma uit in ochii insotitorilor mei... Rusine ca traiesc aici, in Delta, ca sunt unul de-al lor, de-al baltii, ca in acest colt de rai, in zilele noastre, se mai poate intampla asa ceva! Cu greu am reusit sa trag cateva cadre. Emotiile, duse pana la limita lacrimilor, si un sentiment violent de furie si de mila s-au asternut peste noi... In departare vedeam barcile vanatorilor, treceau una pe langa alta in cautarea prazii si ma intrebam care dintre ele transporta nebunul sau nebunii care au putut apasa pe tragaci, ca sa ucida niste pasari atat de frumoase si de cuminti, precum pelicanii...Dupa ce ne-am revenit, am reusit sa prindem unul dintre pelicani, pe care l-am infasurat intr-o patura, incercand sa-l incalzim. Avea aripa zdrobita de glont, atarnandu-i ca o creanga rupta. La scurta vreme, am luat in barca si o lebada, ranita si ea. N-am stiut ce sa fac in prima clipa cu bietele pasari, primul gand a fost sa il sun pe guvernatorul Deltei, cel mai in masura sa ne ajute. Asa a si fost. Nu dupa mult timp, a venit in zona unul dintre agentii ecologi, care a preluat pasarile pentru a le duce la un veterinar, la Tulcea".
Iliuta Goian isi soarbe cafeaua apatic, cu ochii atintiti acolo, in Delta lui, undeva pe gheata lacului...Vede inca sangele pe zapada cazuta peste noapte, vede cainii care trageau dintr-o lebada, inca vie, lasata pentru ospat, din generozitatea "boierilor" veniti la vanatoare, de pe meleaguri straine, probabil...
"Dupa plecarea agentului, am cautat pe ape si alte cadavre. Acum eram deja sigur ca vajnicii vanatori nu s-au limitat numai la atat. Si nu am gresit. Am mai descoperit cativa cormorani mici, o lebada... si inca un pelican cret. Atunci am realizat ca suntem martori la ceva foarte grav, la o nebunie care trebuie oprita cumva".

O specie amenintata cu disparitia

Zilele urmatoare, fotografiile lui Iliuta Goian au facut inconjurul lumii, pe forumuri, pe bloguri, oriunde s-au gasit oameni interesati de subiect. Si ei nu sunt deloc putini! Lumea, prin intermediul internetului, s-a pus in miscare... Oroare, indignare, furie, multa furie... Cum e posibil? De ce? Intrebari de bun simt la care l-am rugat sa raspunda pe unul dintre cei mai avizati oameni "de legatura" cu pelicanii, Sebastian Bugariu, membru al Societatii Ornitologice Romane si coordonatorul unui mare proiect de protectie a pelicanului cret.
"Pot sa spun ca a fost socant sa vad primele fotografii cu pelicanii impuscati. Pe piciorul unuia dintre ei se poate vedea un inel albastru... Pelicanul a fost inelat ca pui, in cadrul unui proiect international, impreuna cu domnul Janos Botond Kiss, unul dintre cei mai cunoscuti ornitologi romani, si cu ajutorul unor agenti de la Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Scopul inelarii pelicanilor este de a primi informatii referitoare la deplasarile facute de ei, de varsta etc. Informatii greu de obtinut altfel. Cand vezi o astfel de pasare, in asemenea stare, nu poti sa nu te gandesti ca, uneori, eforturile de protectie par inutile..."
De ce au nevoie de protectie pelicanii? Raspunsul e simplu si... trist. In toata Europa mai exista in jur de o mie de perechi de pelican cret, cam patru sute fiind in Romania. Prezenta brutala a omului, fluctuatiile nivelului hidrologic, acumularea de metale grele si de pesticide in oua si tesuturi, modificarile calitative ale apei au afectat succesul reproductiv al populatiei de pelicani creti din Delta Dunarii, o specie amenintata cu disparitia. De aici necesitatea proiectului "LIFE Natura", lansat de Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, in parteneriat cu Societatea Ornitologica Romana si cu Royal Society for the Protection of Birds.
"Putini sunt cei care stiu ca doua importante locuri de cuibarit pentru pelicanii creti (Insula Ceaplace si Insulele Prundul cu Pasari) sunt in afara zonelor de protectie integrala din cadrul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii si nu beneficiaza de masurile de protectie caracteristice. De aceea se impune ca toate cele cinci foste sau actuale colonii de pelicani creti din Delta Dunarii sa fie incluse in Aria de Protectie Speciala. Partea practica a proiectului a constat in inaltarea Insulei Ceaplace, unul dintre cele mai importante locuri de cuibarit preferate de pelicanii creti, pentru a evita nivelurile ridicate ale apelor Lacului Sinoe. In cazul insulei Bisericuta, am luat in calcul si ridicarea unui gard care impiedica patrunderea in colonie a pradatorilor terestri, a vitelor sau a oamenilor. A fost luat in calcul si faptul ca una dintre cauzele mortalitatii pelicanilor creti este coliziunea cu firele de inalta tensiune, acestea fiind marcate pentru a deveni mai vizibile. Plasele de pescuit presupun un alt risc, o alta cauza a mortalitatii, si au fost amplasate geamanduri de avertizare. Ne-am gandit si la vanatori, care din pacate au participat in numar foarte mic la intalnirile organizate in cadrul proiectului, dar nu ne-am imaginat ca vor actiona asa de brutal, mai ales in interiorul rezervatiei..."

Va fi prea tarziu...

Intamplarea nefericita si cruda din Delta nu ar fi avut loc daca Parlamentul tarii noastre ar fi interzis anul trecut vanatoarea in ariile protejate. N-au interzis-o, iar vanatorii, o specie tot mai raspandita in zilele noastre, nu se pot abtine de la a trage in tot ce misca. Dorinta de a apasa pe tragaci, dorinta de a "justifica" drumul de la mari departari pana in Delta Dunarii unde - nu-i asa? - asteptarile sunt mari, toate transmit celor carora li s-a dat o arma de vanatoare in mana dorinta de a dobori, de a ucide. O fi vina pelicanilor ca ies in bataia pustii? Posibil, dar pe ei nu-i putem alunga din Delta, ei au fost inaintea noastra aici si, mai ales, au dreptul la viata!
Toate aceste lucruri se intampla intr-o Rezervatie a Biosferei, cu un statut pe masura, dar din pacate numai pe hartie. Oare cate dintre rezervatiile Europei permit drame asemanatoare? Ar fi interesant de stiut cum ar fi reactionat nemtii, francezii sau alte natii civilizate, daca aceasta crima s-ar fi intamplat in spatiul lor. Oare de ce la noi aceste fapte trebuie trecute cu vederea si ascunse sub pres? Ar fi o naivitate sa credem ca pelicanii creti sunt singurele pasari ocrotite care mor din cauza dementei vanatoresti. Poate ca e timpul ca oamenii care au puterea legislativa in Romania sa isi arunce ochii pe superbele aripi albe dar pline de sange, pe ciocurile zdrobite ale nefericitilor pelicani. Sa opreasca distrugerea, nebunia, pana nu e prea tarziu... Delta atrage, din pacate, si oameni care ar trebui sa aiba interdictie in acest rai, in acest paradis daruit intru linistea noastra... Delta atrage si oameni needucati, nedeprinsi cu respectul naturii, care lasa dupa ei tone de resturi alimentare si de gunoaie fetide, "turisti" care navigheaza in barci rapide, cu motoare de sute de cai putere, badarani care asurzesc raiul Deltei cu muzicile lor ascultate la maximum. Din pacate, nimeni nu i-a oprit pana acum. Nimeni nu ajuta Delta sa se vindece si sa se-ntremeze, dupa cancerul comunist care a mutilat-o.... Pentru a deveni paradisul visat, Delta Dunarii trebuie ajutata si ocrotita. Ea insasi este un pelican cu trupul impanat de alice. O posibila victima.

Foto: Iliuta Goian