Droguri moderne: Cand jocurile pe calculator se transforma in boala

Victimele sunt cel mai adesea adolescenti. In majoritate, baieti. Dar si barbati maturi, aflati la varsta cand ar trebui sa-si intemeieze o familie. Indivizi care isi distrug viata reala, fiindca nu se dau dusi din fata calculatorului. Pasiunea lor pentru jocurile online a devenit dependenta. Uita de scoala, de profesie, de familie. Iar ofertele de ajutor nu sunt prea numeroase

Cu prilejul unui studiu efectuat la spitalul Charite din Berlin s-a constatat ca din cei 323 de elevi de clasa a sasea ce fusesera chestionati, 9,3% manifestau o atractie excesiva fata de jocurile pe calculator. Dupa ore, in loc sa-si faca lectiile ori sa bata mingea cu prietenii, ei preferau sa haladuiasca pe taramul aventurilor virtuale, escaladand munti imaginari si tragand cu armele pana tarziu in noapte. Intr-o ancheta ulterioara, cercetatorii au stat de vorba cu nu mai putin de 16.000 de elevi din clasa a noua, pentru a afla care este atitudinea lor fata de jocurile online: 10% dintre ei au marturisit ca petrec sapte ore pe zi la calculator. 90% din acesti dependenti sunt baieti. Se simt atrasi irezistibil de monitor, la fel ca alcoolicii de sticla cu bautura. i-au pierdut orice interes pentru hobby-urile practicate mai inainte, ca si pentru camarazii alaturi de care colindau, pana mai deunazi, paduri si privelisti adevarate.
Motiv temeinic pentru ca specialistii sa-si puna intrebarea daca frecventarea excesiva a lumilor virtuale e numai o dependenta sau, poate, unul din simptomele altor dereglari psihice. Cert este ca fenomenul ascunde in sine potentialul unei probleme serioase de sanatate publica. O echipa de psihologi englezi a lansat un chestionar online, axat pe jocurile pe calculator, de tip interactiv. Ei au aflat astfel ca favoritul principal, jocul World of Warcraft (WOW) atrage 76,8% dintre tineri, plasandu-se pe primul loc in topul cronofagilor virtuali. Participantul mediu incepe la varsta de 18,8 ani si investeste 4,01 ore pe zi.

Cateva cazuri

Dupa ce a absolvit facultatea de filologie, dezamagit de meseria sa de profesor la un liceu, Pavel T. si-a deschis, cu ajutorul parintilor sai, un mic anticariat de carti vechi, pe care le expedia si postal. Era pasionat de ce face si foarte atent sa-si multumeasca clientii. Daca nu reusea sa expedieze marfa chiar in ziua in care primise comanda, punea o carte in plus in colet. Pe 11 februarie 2005, destinul a intrat in magazinul sau sub forma unui joc pe calculator: "WOW". La cateva luni dupa instalarea jocului pe calculator, Pavel T. era din ce in ce mai stapanit de febra aventurii, iar cifra sa de afaceri scazuse brusc. Cu cat se adancea mai mult in lumea inchipuita, cu atat se plictisea mai tare de cea reala. La telefon se apara mintind: "V-am expediat coletul de mult, nu-mi explic ce s-a putut intampla". Insa marfa zacea neambalata, printre farfurii murdare cu resturi de pizza. Magazinul atat de placut de odinioara devenise barlogul unui jucator inrait. Prietenilor ingrijorati le promitea intruna: "Va caut eu, acum n-am nici o clipa libera". Intr-adevar, Pavel T. era "ocupat" fara preget, 24 de ore din 24, cu jocul pe calculator. In ianuarie 2007, afacerea lui Pavel T. a dat faliment. Acum, el lucreaza ca angajat intr-un magazin de articole electrice, unde vinde... jocuri pe calculator.

Cand a trecut in clasa a saptea, Markus, un baiat din Berlin, avea probleme la scoala, din pricina acceselor lui de furie. Acasa, putea sa-si consume energia in fata calculatorului, in razboaie intergalactice si batalii medievale. Timpul petrecut in fata monitorului crestea de la o zi la alta, baiatul nu mai invata si renunta la somn. Mama vedea neputincioasa cum isi pierde copilul, ratacit in lumea virtuala. Cand ii propunea sa mearga impreuna la cinematograf, el ii reprosa ca il ia "prea din pripa". Se intampla din ce in ce mai des ca situatia sa degenereze: amandoi ridicau glasul si tipau unul la celalalt. In disperare de cauza, parintii s-au decis sa-i confiste calculatorul si l-au incuiat in camera lor. Markus nu s-a dat batut si a gasit repede o modalitate de a veni de hac broastei, patrunzand in ascunzatoare. In acea perioada, aproape ca ajunsese la un blocaj afectiv. "Nu mai simteam nimic, nu mai percepeam constient lumea inconjuratoare", povesteste tanarul, care intre timp a implinit 18 ani. Unica emotie de care mai era capabil ramasese furia, atunci cand jocul nu-i iesea dupa dorinta lui. Intr-o buna zi, dupa doua nopti nedormite si 4 corijente la scoala, si-a dat seama el insusi ca are o problema. A scos cablul din calculator si i l-a dat unui prieten in care avea incredere. Un timp s-a abtinut, apoi a mai avut o recidiva. De atunci, merge regulat intr-o cafenea unde se intalneste cu "tovarasi de suferinta" si stau indelung de vorba despre patima lor...

O caracatita periculoasa

Jocurile pe internet prospera. Intinse de jur imprejurul planetei, tentaculele retelei au insfacat si tin strans adolescenti si pensionari, avocati si medici, someri si gospodine. In universul imaginar, ei traiesc sub forma unui asa-numit "avatar", o dublura, o proiectie virtuala a propriei persoane. Pornesc in "contra-ofensive" pe urmele teroristilor, stau de palavre pe chat pana se lumineaza de ziua ori privesc cum doamne imbracate sumar se supun capriciilor lor, exprimate prin intermediul tastaturii. Indiferent daca pasesc pe planete necunoscute, daca apara insule virtuale amenintate de invadatori sau imprastie teroare pe mari si oceane - in joc, totul le reuseste mult mai bine decat in viata reala. "Tocmai aici pandeste pericolul dependentei", atrag atentia psihologii. "Producatorii de jocuri intuiesc perfect nevoile utilizatorilor, in primul rand ale celor tineri: ei le propun obiective care dau jucatorilor impresia ca se autodepasesc." Iar asta creeaza un sentiment de fericire. Urmarea: cu cat jocul inspira un sentiment mai puternic de fericire, cu atat creierul construieste un fel de autostrazi pentru acesti stimuli provocati de joc.
Asadar, cine are asemenea "alei" confortabile in creier nu mai ocoleste pe stradutele laturalnice ale vietii, ci se napusteste cu toata viteza direct in imperiul fantastic al jocurilor, care isi va cere curand tributul: usturimea si senzatia de uscaciune din ochi, vederea incetosata, oboseala si contracturi. Esecurile la scoala, dramele de familie, pierderea locului de munca, stramtorarea financiara si distrugerea relatiilor agraveaza situatia. Atunci ar fi momentul sa te gandesti la o terapie.

Jocuri, jocuri, dar nu-i de joaca

Bertte Wild, un cercetator in psihiatrie la Facultatea de medicina din Londra, a consultat treizeci de dependenti de internet. La douazeci si cinci dintre ei a diagnosticat un sindrom depresiv, la cativa a descoperit alterari ale personalitatii. "In cadrul studiului nostru, am constatat ca ei corespund tuturor criteriilor de diagnosticare a unor afectiuni psihice. Din nefericire, sunt oameni la care dependenta de internet sau de jocurile pe calculator se manifesta foarte puternic, ei nefiind constienti de afectiunea psihica pe care o traiesc. Daca li se ofera o terapie specifica pentru dependentii de internet, li se creeaza posibilitatea de a primi ajutor. In prezent insa, aceste oferte de ajutor nu sunt din cale afara de generoase."

Cu o floare nu se face primavara

"Centrul Smith & Jones" pentru persoane dependente din Amsterdam are un rol de pionierat in Europa, in terapia dependentei de jocurile online. Casa este o cladire cu patru etaje, putin mai lata decat o camera de zi. Chiar in spatele receptiei se afla o canapea de colt, cu stofa roasa. Se aseaza zilnic pe ea trei-patru perechi deznadajduite de parinti, impreuna cu odraslele lor, aduse aici cu de-a sila. "Cateodata, atmosfera e ca de inmormantare", spune administratorul institutiei. "Parintii au pierdut orice contact cu copilul lor. Pur si simplu, nu mai exista nici o legatura intre ei." Dependentii sunt condusi inapoi in viata reala, prin discutii individuale si de grup, excursii pe bicicleta si jocuri cu mingea. "Pustii trebuie sa afle din nou ca merita sa traiesti si altfel decat lipit de monitor." In comparatie cu Olanda, Romania este, din acest punct de vedere, o tara in curs de dezvoltare. Intrucat "dependenta online" nu exista ca diagnostic oficial, nu e deloc simplu sa recomanzi un tratament. Nu suntem singuri. La fel se intampla in majoritatea tarilor din Comunitatea Europeana. Dar exista vesti bune. Anul trecut, Comisia pentru cultura si media a Bundestag-ului german a invitat cativa specialisti-psihologi, la o audiere publica. Parlamentarii germani au dorit sa afle daca expertii in domeniu au nevoie de sustinere din partea politicienilor. O intrebare care ar trebui sa devina oficiala in toata lumea. Ce se va intampla, daca internetul va deveni tot mai important in viitor?

"Cine sa-i apere pe copii?"

Stimata "Formula AS",
Am mare nevoie de ajutorul tau, fiindca nu mai stiu ce solutii sa gasesc, desi am incercat pana acum destule. Durerea oamenilor m-a impresionat intotdeauna si am vrut sa va scriu candva, pentru a va multumi ca va ganditi si la cei fara speranta. Acum insa urla in mine atata disperare, ca rog cerul si pamantul sa se indure si de suferinta mea. Iata, deci, ca in loc sa va scriu pentru multumiri, eu va cer sprijin si va rog sa nu ocoliti scrisoarea mea. Am ajuns in situatia in care fiecare zi imi aduce temeri greu de descris, iar orice perspectiva ma sperie, cu toate ca nu sunt un om neincercat de viata.
Cand am ramas doar cu copilul meu, am crezut ca ne vom sprijini unul pe altul toata viata. Ne-am incurajat reciproc, ne-am pus increderea in bine, si am vrut sa-l folosim in tot ce facem si sa-l oferim si altora.
Ce s-a intamplat e greu de inteles: copilul meu a inceput sa joace la pariuri sportive si toate s-au abatut de la un curs normal. Aparent, ceva nevinovat a devenit o patima grea, care ne-a despartit de orice bine. E un chin pe care o descriere in cuvinte nu-l poate reda. Un om normal condamna atata "slabiciune", isi spune ca ti-o faci cu mana ta si cel mult te compatimeste. Numai cand te confrunti cu asa ceva, realizezi ca pericolul este imens si poate sa loveasca si oamenii ce pana mai ieri pareau de toata increderea.
Dorinta devine patima si patima e boala grea pentru sufletul care se zbate intre a o urma si a mai incerca o salvare. E o suferinta de fiecare clipa ce o citesc in ochii si comportamentul fiului meu, care "vrea, dar nu poate".
Cine sa-i apere pe copii de nenorocirea asta? Tot mai multi se indreapta catre acest tip de jocuri. E drept, nu toti devin dependenti, dar medicii spun ca procentul este in crestere.
Sufletul este o mare necunoscuta si solutiile pentru vindecare, in cazul dependentilor, sunt vagi - nimeni nu ofera certitudini, desi se afla sub tratament de specialitate.
In tot acest timp, viata noastra a devenit o rana deschisa. Ne dor si trupul si gandurile. Griji de tot felul: destabilizati financiar, bolnavi trupeste si aproape morti sufleteste. Cui sa ceri ajutor? Oamenii au problemele lor, multe mai grele ca ale noastre, dar cine poate face o clasificare a suferintelor? Ele sunt, pur si simplu, si parca nu se mai opresc.
Toata viata am dorit sa am si sa ofer un strop de bucurie. Ce fatalitate a rasturnat existenta noastra, de nici amintirea bucuriei nu o mai avem?
In incercarea de a iesi din incremenirea neputintei, v-am scris dvs., sperand ca cineva pe lumea asta stie vreo solutie sa-mi pot salva copilul.
Celor care imi pot da un sfat le dau urmatoarea adresa de e-mail: padure47@yahoo.com, unde astept sa-mi scrie.
Va multumesc ca existati, pentru ca altfel nadejdea mea ar fi in zadar.
DOINA C.

______________________

Solutii impotriva dependentei

E posibil sa ne protejam pentru a nu deveni dependenti? Raspunsuri simple la aceasta intrebare nu exista, sunt de parere specialistii. Ei propun, totusi, cateva masuri de aparare, care sa fie de folos

Cautati-va un sens al vietii

Grecii antici urmareau idealul reusitei in viata. Astazi, oamenii inteleg prin fericire un sir neintrerupt de placeri. Totusi, psihologii au constatat ca pe aceasta cale nu devenim mai fericiti. Exista cateva intrebari pe care ar fi bine sa ni le punem.
* Cum pot sa reusesc in viata? * Ce este important pentru mine? * Cum pot stabili un echilibru sanatos intre profesie si viata personala?
Cine crede ca poate amana mereu lucrurile esentiale, deoarece i se pare ca dispune inca de foarte mult timp, va observa intr-o buna zi ca si-a ratat chiar viata. Ce atuuri, ce interese, ce teluri am eu? A gasi un raspuns la aceste intrebari este deocamdata cea mai buna - dar si cea mai anevoioasa - metoda de a evita dependenta si abuzul. Sa demarati acest proces si sa cautati mereu un sens in propria existenta, acesta poate fi un drum catre echilibru si implinire.

Nu-ti programa gresit creierul

Orice act comportamental care produce placere poate crea dependenta: mancarea, sexul, distractiile. i invers. Ori de cate ori ne vom afla intr-o situatie pe care o resimtim cam neplacuta, vom incerca sa evadam, sa fugim de realitate, intrand pe Internet, mergand la cumparaturi, consumand alcool sau uitandu-ne la filme porno.
La inceput, poate ca acesta va fi un stimulent, vom incalca un tabu si ne vom procura o satisfactie rapida. Insa, daca ne vom obisnui, de pilda, sa ne excitam cu imagini directe ale organelor sexuale, ne vom programa creierul in asa fel, incat stimulii sexuali nu vor mai actiona asupra noastra decat prin intermediul filmelor porno. Dragostea moare. Un erotism firesc intre doi oameni nu mai are cum sa ia nastere. El are nevoie de stimuli artificiali.
Putem cita aici exemplul unui om de afaceri de mare succes, care munceste enorm si ajunge acasa abia pe la miezul noptii. Atunci bea alcool, ca sa se relaxeze. Sotia ii tine companie si a devenit, treptat, si ea alcoolica. Din cauza muncii in exces, a lipsei de comunicare si a bauturii, sexualitatea celor doi a avut de suferit. Deoarece instinctul sau sexual a continuat sa se manifeste, barbatul a inceput sa viziteze site-urile porno de pe internet. Cu timpul, creierul se obisnuieste cu imaginile si simte nevoia unor stimuli din ce in ce mai brutali. In prezent, sotia sa este incapabila sa-l mai faca sa o doreasca. Asadar, posibilitatea unei satisfaceri reale e total compromisa.

Creeaza-ti legaturi

Suntem fiinte sociale si simtim necesitatea biologica de a trai in colectivitate. Fara relatii sociale, nici un om nu poate supravietui si nu duce o viata stabila, satisfacatoare. Studiile confirma, dincolo de orice dubiu, ca persoanele singure sunt mai putin fericite decat cuplurile. Barbatii fara partenera mor mai devreme decat cei casatoriti. Prezenta prietenilor adauga un plus de multumire vietii, iar lipsa lor este imposibil de compensat. Relatiile au un efect benefic, mai ales daca se caracterizeaza prin solidaritate si cooperare, iar nu prin concurenta si orgoliu exacerbat. Oamenilor le face bine sa se angajeze in mod altruist pentru semenii lor si sa se integreze intr-o comunitate. Pretuirea, grija, prietenia si afectiunea, eforturile comune indreptate catre un obiectiv de insemnatate sociala - toate acestea sunt factori eficienti de protectie contra dependentei de droguri.

Ia aminte la tine si la altii

Numai observandu-te atent iti vei da seama daca un comportament, care initial iti ajuta sa te simti bine, se transforma intr-o cerinta imperioasa, obsesiva. Intamplator sau pornind de la o anumita conjunctura sociala, te obisnuiesti cu un lucru ce ti se pare distractiv, relaxant sau stimulator, pentru ca apoi sa bagi de seama ca ai neaparata nevoie de el, pentru a-ti rezolva problemele. Deschizi automat frigiderul cand esti stresat? La o ora anume ti se face o sete nebuna de bere? Esti nelinistit daca nu ai permanent o sticla de whisky in dulap?
Mancarea sau alcoolul au o actiune relaxanta si nu e nimic rau in asta. Dar cand nu te mai poti impotrivi si apelezi reflex la asemenea mecanisme de depasire a stresului, acesta ar trebui sa fie un semnal de alarma. Obisnuinta instalata a capatat o astfel de forta, incat esti pe punctul de a pierde controlul.
Aceeasi atentie ar trebui s-o indreptam si spre cei din jur. Dintr-o toleranta gresita ori din generozitate, n-ar fi indicat sa ignoram inceputul unui abuz. Fiul dvs., inca elev, bea zilnic o bere cu colegii de scoala? Il lasati sa fumeze fiindca va asigura ca e doar un moft? In acest stadiu, o dependenta ce prinde abia contur poate fi inca usor corectata. Dar cine a cazut deja in capcana ei de regula nu se mai poate elibera prin propriile forte.

Inarmeaza-te impotriva CAPCANELOR televiziunii si presei

In prezent, constatam o crestere generala a dependentelor de tot felul. Fenomenul se afla in legatura cu posibilitatile moderne oferite de televizor si ziare. De pilda, au existat intotdeauna oameni dornici sa se gaseasca in centrul atentiei. Insa niciodata n-a fost atat de usor sa trezesti interesul jurnalelor de can-can si al canalelor de televiziune cu compartimente foarte discutabile din punct de vedere social. Spectacolul strident, sustinut de astfel de indivizi, da un exemplu negativ generatiei tinere.
Internetul consolideaza si el o serie de dependente si le conduce spre forme noi, mai periculoase. Dependenta de cumparaturi, de sex, de jocurile de noroc a atins alte dimensiuni, prin intermediul Internetului. Jocurile pe calculator au dat nastere, la randul lor, unei noi dependente comportamentale. "Drogul" e disponibil zi si noapte, iti poti lesne satisface dependenta in secret, controlul din partea societatii e practic inexistent. Izolarea sociala extrema, refuzul casatoriei si al domiciliului comun, intalnite la tinerii fani ai internetului reprezinta o tendinta noua, foarte periculoasa. Desigur, nu putem sa interzicem calculatorul ori sa taiem cablul de internet. Dar e necesara o atitudine vigilenta fata de aceste seductii.

Tine drogul in frau

Fiecare societate a dezvoltat propriile sale metode de a domestici drogurile. De exemplu, in Franta, vinul se bea traditional numai la masa, astfel incat acolo exista mai putine probleme cu alcoolul decat in Scandinavia, sa zicem. In tarile din Anzi, faptul ca populatia cultiva coca si ii mesteca frunzele face parte dintr-o civilizatie seculara. Orice lucru care da dependenta poate fi domesticit. i la noi au existat metode si reguli de protectie, care insa acum se afla pe cale de disparitie. De pilda, altadata tinerii se ameteau pentru prima data la petrecerile de familie, inconjurati de maturi grijulii. Acum, isi fac de cap intre ei, beau pana cad sub masa si risca sa intre in coma.
Insa oricine isi poate crea propriile sale metode si reguli, care sa-l fereasca de primejdia de a pierde controlul asupra drogurilor. "Doua zile de abstinenta pe saptamana" ar putea fi o asemenea regula autoimpusa sau "jocuri pe calculator, nu mai mult de o ora pe zi". Nu e vorba de asceza monahala, ci de cai care sa faca posibila o placere dozata rezonabil.

Fii multilateral

Cine isi dezvolta o personalitate cu cat mai multe fatete este mai rezistent la dependenta. Oamenii care se concentreaza inca din tinerete cu toata fiinta lor asupra unui singur scop, cum ar fi acela de a deveni pianist sau campion in ciclism sau mare maestru la sah esueaza deseori lamentabil, pentru ca n-au alternativa. Sigur, se poate spune ca asta inseamna profesionism, numai asa ai sansa sa castigi turul Frantei. Insa, dupa ce ajung la sfarsitul carierei, tocmai sportivii de performanta sunt expusi unui risc major de a deveni dependenti de alcool. O serie intreaga de foste vedete ale fotbalului ne demonstreaza pe viu ce inseamna sa joci totul pe o carte.
Dimpotriva, fiind multilateral, esti puternic. In ce domenii sa ma extind, ca sa am si alte variante la dispozitie? Ce surse sa abordez, pe care poate ca mi le-am blocat singur? Ce-mi producea bucurie altadata? Imi placea sa ma plimb cu bicicleta, sa merg pe munte, sa cant, sa dansez? Pot relua aceste lucruri acum? Avand interese si preocupari diverse, dezvoltandu-ti personalitatea multilateral, iti deschizi noi posibilitati de optiune si iti maresti capacitatea de adaptare.

Plictiseste-te

Doar cand n-avem nimic de facut si ne plictisim cu adevarat, ia nastere insusirea pe care o numim creativitate. Acest lucru este valabil incepand din copilarie: daca parintii isi asuma intruna rolul de animatori pentru odrasla lor, copilul nu-si va dezvolta potentialul creativ. In prezent, se vorbeste mult despre nevoia de a ne lasa din cand in cand sufletul "sa pribegeasca". Dar foarte putini o si fac. Cei mai multi membri ai societatii noastre ahtiate dupa "evenimente" cer sa li se faca program de dimineata pana seara, chiar si in concediu. Trebuie sa intelegem cat de important este sa nu facem nimic! Sa ne indreptam atentia asupra noastra insine, fara a fi manati de la spate de tot felul de activitati. Sa ne luam un ragaz de reflectie, de contemplare. Ragaz pentru a simti ce se petrece in noi. Plictiseala este un antidot bun contra dependentelor. Unii o numesc meditatie.