Anii de ucenicie
Vasile Trifu este cel mai in varsta preot greco-catolic din Maramures. Un om iubit, stimat si cautat de o multime de lume, pentru intelepciunea vorbelor si sfaturilor sale. L-am gasit in Baia Mare, la casa lui asezata intr-un cartier linistit al orasului, inconjurat de fiice, nepoti si stranepoti, ca un adevarat patriarh, intemeietor de clan. O casa inconjurata, la randul ei, de o gradina in care vara isi facuse cuibar de culori si lumini. Si astazi, fiica sa cea mai mare, profesoara de franceza, i se adreseaza doar cu apelativul "Dumneavoastra, parinte...". Chiar si pentru membrii familiei lui, care-l inconjoara cu atata grija si dragoste, parintele Trifu nu este doar tatal, bunicul si strabunicul, ci un personaj impresionant ale carui sacrificii de o viata impun un respect nemasurat.
S-a nascut in satul Chiuzbaia, intr-o familie greco-catolica, cu noua copii. Dintre toti, doar el si un frate care a ajuns avocat au facut scoala, ceilalti au ramas tarani. A invatat mai intai in sat, apoi la Baia Mare. La bacalaureat, a terminat examenele cu cea mai mare medie din judet si a fost remarcat de Episcopul greco-catolic dr. Alexandru Rusu (a murit in inchisoarea de la Gherla), care l-a trimis la Blaj, la Academia de Teologie. La finalizarea studiilor, rectorul Academiei Teologice i-a multumit Episcopului Alexandru Rusu, pentru elevul deosebit care a fost Vasile Trifu si l-a recomandat pentru studii teologice in Germania. Dar tanarul absolvent n-a plecat. A preferat sa mearga la Cluj, unde a urmat cursurile Universitatii Ferdinand I, la Facultatea de Filosofie si Litere. Si-apoi, in 1939, dupa cedarea Ardealului, s-a intors ca preot greco-catolic in Maramures, in satul Calinesti.
"La academia din Blaj, mi s-a parut ca am ajuns in varful exercitiilor mele spirituale. Mi s-a parut ca am ajuns in rai. Atat de mult mi-a placut sa studiez. Am avut dascali mari, pe episcopii martiri Alexandru Rusu, Ionel Suciu, Liviu Chinezu, ultimii doi morti in inchisoarea de la Sighet, pe Traian Frentiu, dr Augustin Tataru, rectorul Academiei, Coriolan Lupu, profesor de morala, toti oameni deosebiti. Cel mai mult m-a impresionat Episcopul Ioan Suciu, care era cel mai activ dintre toti, modest ca om, foarte modest, atata de modest, incat nici macar nu te lasa sa-l ajuti sa-si ia paltonul, de exemplu, dar de-o cultura teologica impresionanta. De la ei, de la toti, am invatat sa pun mai presus de orice viata spirituala, sa fiu pregatit de orice sacrificiu, pentru sustinerea credintei stramosesti.
Eu am ajuns la Blaj in 1932. N-am cuvinte sa va arat seriozitatea si frumusetea acestui oras. Micut, plin de armonie si pace, avea in schimb o atmosfera de fervoare intelectuala inegalabila. Ganditi-va numai ca acolo se pregateau si se instruiau viitorii preoti. Viata orasului se desfasura in jurul Palatului episcopal, acolo se adunau si cei care erau trimisi la studii la Roma sau la Institutul Pazvanian de la Viena. Acolo veneau si preotii care cautau carti, sfaturi si povete de la fostii lor profesori. Blajul era ca o fantana pentru cei insetati. Pe strazi, in mica piata centrala, in refectoriul institutului, in biblioteca, peste tot se vorbea serios si pasnic. Lumea obisnuita era oarecum innobilata de faptul ca acolo era Institutul teologic, ca acolo s-au copt ideile reprezentantilor Scolii Ardelene, care a promovat latinismul nostru si care a urmarit emanciparea nationala a romanilor transilvaneni. Era prezent in vremea studentiei mele la Blaj un spirit nationalist cinstit. Cand a salutat Eminescu Blajul cu vorbele: "Te salut, Roma Mica!", a salutat, de fapt, tocmai acest curent iluminist, lupta necurmata a celor care au vrut sa dovedeasca latinitatea noastra si unitatea poporului roman. Or, prin atmosfera care exista, prin prezenta marilor dascali, cei mai multi scoliti la Roma, Blajul era dovada vie a acestor deziderate pentru implinirea carora au fost necesare mari sacrificii.
Cand am ajuns la Cluj, am avut iar parte de profesori minunati. Am studiat cu Lucian Blaga filosofia. Era un om inalt si bland, discret si foarte temperat. Toba de carte! Apoi l-am cunoscut pe filosoful D. D. Rosca foarte sever si aspru la examene, pe Stefanescu Goanga, rectorul de atunci, pe profesorul Onisifor Ghibu, care lua totdeauna apararea studentilor. Clujul era pe atunci un centru spiritual de mare cultura, era ca un izvor din care abia asteptai sa bei ca sa nu ramai insetat. Cata vreme am stat la Cluj, locul cel mai drag mi-a fost Biblioteca Universitara. Eram acolo zi de zi, caci asta a fost partea mea lasata de la Dumnezeu: sa invat, sa studiez, sa cercetez dupa puterea mea lumea spiritului. Tin minte si acuma covorul gros din sala de lectura, care atenua zgomotul pasilor, pentru a nu-i deranja pe cititori. Blajul (Roma Mica, dupa cum i-a spus Eminescu) si Clujul interbelic au fost locurile in care m-am format ca preot, ca om, in care mi-am lamurit multe intrebari legate de destinul uman si in care am ucenicit pe langa marii dascali ai acestui neam."
Trecerea prin fata mesei
Vasile Trifu sta asezat intr-un fotoliu in care isi petrece acum cea mai mare parte a timpului. Haina neagra, preoteasca, ii scoate in evidenta trasaturile blande, caldura privirii, intelegerea nesfarsita fata de tot ceea ce se petrece in jurul lui. Din toate gesturile si din toate vorbele rostite reies modestia, simplitatea si bunatatea si, mai presus de toate, pacea si linistea sufleteasca, impacarea. I se potriveste intru totul rugaciunea Sfantului Francisc de Assisi, in ordinul caruia activeaza ca preot secular:
"Doamne, fa din mine un instrument/ al impacarii dintre oameni./ Unde este ura, eu s-aduc iubire,/ Unde e jignire, eu s-aduc iertare,/ Unde-i dezbinare, sa aduc unire/ Unde e greseala, s-aduc adevarul,/ Unde-i indoiala, eu s-aduc credinta,/ Unde-i deznadejde, eu s-aduc speranta,/ Unde-i intuneric, eu sa fac lumina,/ Unde-i intristare, s-aduc bucurie./ O, Invatator divin, fa ca eu sa caut/ Nu atat sa fiu mangaiat,/ cat sa mangai eu pe altul,/ Nu atat sa fiu eu inteles,/ cat eu sa inteleg pe altul,/ Nu atat sa fiu eu iubit, cat eu sa iubesc pe altul,/ Caci cine daruieste, acela primeste/ Uitand de tine insuti, sa intelegi pe altul,/ Iertand pe altul, gasesti si tu iertare/ Murind, invii la viata."
Parintele Trifu i-a pastorit pe credinciosii greco-catolici din satele maramuresene Calinesti, Salistea de Sus si Odesti, in vremuri tulburi. In 1948, regimul comunist a scos in afara legii religia greco-catolica si a inceput persecutia preotilor care n-au vrut sa treaca la ortodoxie. In unele locuri din Ardeal, trecerea aceasta a luat chipul unei batjocuri umilitoare. Credinciosii au fost scosi din biserica, pusi sa treaca incolonati prin fata unei mese asezate in curtea bisericii, la care stateau comunistii si cativa securisti, si apoi anuntati cu cinism: "Ati trecut prin fata mesei, inseamna ca ati trecut la ortodoxie. Gata, de astazi sunteti ortodocsi, nu greco-catolici"!
"Intr-o zi, imi spune parintele, au venit si la mine doi securisti si un fost profesor de-al meu, apostatat. Unul dintre ei mi-a zis direct: "Ori treci la ortodoxie, ori iti raman copiii pe drumuri". Si cand a vazut ca am ramas pe ganduri, dar ca nu le dau nici un raspuns, zice: "Vad ca te cam gandesti, hai sa intrebam pe sotia ta, sa vedem ea ce parere are". Ei au crezut ca sotia mea va ceda mai usor, se va inmuia si va incepe sa planga. Dar ea a fost demna. "Sa nu semnezi cu nici un chip!", mi-a zis ea, "cum sa renunti la religia strabunilor nostri? S-ar rasuci in mormant." Doamne! Ce bine mi-a parut, cand am vazut ca ea ma sprijina, ca ma intareste in credinta mea. M-a intarit si m-a sprijinit intotdeauna, draga de ea, pana anul trecut, cand a luat-o Dumnezeu la cele vesnice. A suferit langa mine in toti anii care au urmat. Si mie nu-mi ramane acum decat sa ma rog pentru ea, cate zile voi mai avea."
La putine zile dupa ce preotul Trifu a refuzat "sa semneze la ortodocsi", in casa lui a venit un grup de partizani, "sustinatori de-ai lui Maniu", care erau urmariti pentru convingerile lor politice. "Mi-au cerut sa-i las de mas in sat, adica sa-i las sa fie gazduiti peste noapte. Satenii se temeau de nacazuri, ca nu era de gluma cu securitatea si n-au vrut sa-i primeasca. Atunci i-am adapostit la mine, dar o fost poate vreunul care i-o vazut si m-o parat. M-or acuzat ca-s gazduitor de partizani si ca n-am vrut sa trec la ortodoxie si m-au arestat.M-au dus mai intai la inchisoarea de la Sighet, apoi la Oradea, unde au fost adusi toti preotii greco-catolici care n-au vrut sa se lepede de credinta lor. Am fost vreo optzeci de preoti atunci, si ne-au condamnat pe toti, la Tribunalul Militar de la Cluj, la ani multi de inchisoare. Asa am ajuns la Aiud. Lucram ziua intr-o fabrica de jucarii pentru copii si ma gandeam la fetitele mele ramase acasa si la draga de sotie, la chinurile pe care trebuie sa le indure cat voi sta eu inchis. De la Aiud, m-au trimis la Canal. Mi-o parut intr-un fel bine, ca m-am gandit ca batar oi fi la aer curat, nu inchis intr-o celula uda. Nu stiam ce ma asteapta acolo, pana am ajuns. Eram tanar, aveam 36 de ani, si m-or repartizat la Unitatea numarul unu, care avea sector chiar pe malul marii, la excavare. Incarcam si descarcam pamant dintr-o garnitura de tren. Trebuia sa faci norma, ca altfel erai numit sabotor si erai pedepsit. Multi dintre ai nostri n-au rezistat. Si-au lasat oasele in puscariile comuniste. Lumea nu cunoaste martiriul preotilor greco-catolici, dar el a fost inspaimantator. Pe nimeni n-au urat comunistii mai tare decat pe ei. Sunt doisprezece episcopi greco-catolici care au fost omorati, chinuiti, batjocoriti in temnitele comuniste. La acestia se adauga nenumarati preoti scosi din biserici si obligati sa faca alte meserii pentru a-si intretine familiile. Primul martir greco-catolic, primul care a murit pentru credinta lui, a fost preot dr. Vasile Aftenie de la Blaj. A murit in 1950, in urma batailor primite in arestul Ministerului de interne de la Jilava. Eram inchis si eu la Aiud, alaturi de alti preoti greco-catolici, cand am auzit de moartea lui. Vestea aceasta a venit peste noi ca un vant rece. Ne-am dat seama ca a inceput o perioada de grea suferinta. Apoi, pe rand, pana cam prin '56, '57, '58, au fost omorati cei mai multi dintre cei pe care astazi ii numim martiri. Erau batuti, infometati, chinuiti, tinuti in celule cu apa pe jos si cu geamurile deschise in plina iarna. In 1953, a murit la Sighet dr.Ioan Suciu, cel mai tanar martir n-avea 47 de ani cand s-a stins din cauza chinurilor indurate. Tot la Sighet au murit si episcopii Liviu Chinezu, Traian Frentiu si episcopul romano-catolic Anton Durcovici, care a fost tinut gol pe pardoseala inghetata, si-apoi tarat de picioare in cimitirul comun. Multi alti preoti au fost eliberati din inchisoare, dar au murit acasa, ca urmare a chinurilor indurate acolo. Pe cei mai multi, credinta i-a ajutat sa-si pastreze mintea limpede, acolo in inchisoare, si sa suporte supliciile. Nu din incapatanare au refuzat sa cedeze, ci din convingere. Daca esti crestin, trebuie sa tii legea in totalitate, intotdeauna, in orice imprejurare. In ce ma priveste pe mine, in detasamentul acela de munca silnica de la canal au fost cincisprezece preoti care nu si-au uitat menirea de a sluji cuvantul Domnului, oriunde ar fi fost. Ne faceam rugaciunile noastre, cum stiam. Cand munceam ne rugam, ne rugam si cand ne duceau la culcare, si cand ne aduceau cu trenul, cale de 7 km, de la baraci pana la locul de lucru. Ne rugam pentru toti, ortodocsi si catolici, ne rugam si pentru aceia care nu credeau in nimic, orbiti de chinurile prin care treceau, ne rugam pentru toti fratii aflati in suferinta. Rugaciunea ne-a salvat si ne-a tinut inima tare, ori prin ce am trecut in acei ani. Imi aduc aminte ca atunci cand am ajuns acolo, ne astepta un cordon de securisti care-i bateau pe care cum intra in curtea inchisorii. Cand am vazut ce se intampla, am inceput sa ma rog pentru cei care erau in fata mea si care ajungeau mai repede la bataie, ca sa-i intareasca Domnul si sa nu simta chinul care urma. S-a intamplat insa ca securistii aceia au obosit si nu i-au mai batut pe ceilalti, s-au oprit din bataie. Poate ca rugaciunea i-a salvat atunci.
Pentru mine n-a fost asa de greu, ca ma rugam una intruna. Credinta si rugaciunea m-au ridicat peste toate chinurile. M-au facut mai puternic si mi-au dat si speranta."
Visul de-o viata: unirea bisericilor surori
In fiecare dimineata, parintele Trifu oficiaza o liturghie in fata altarului pe care l-a amenajat intr-una din camerele casei. De la fiica mai mare a preotului aflu ca parintele se roaga necontenit, cat e ziua de mare. Se opreste din rugaciune doar atunci cand mananca si cand doarme. "Apoi io ma pot ruga pe-ndelete, ca am vreme acuma, dar in primul rand, ma rog pentru unirea bisericilor surori."
Oare mai este posibila refacerea unitatii dintre greco-catolici si ortodocsi?
Ar fi posibila, dar pentru asta trebuie multa rugaciune din partea tuturor si mare lucrare, atat din partea noastra, cat si a fratilor ortodocsi. Nu este bine sa fie biserica impartita.
Cine ar trebui sa faca primul pas?
Mie mi-e cam ciuda si pe ai nostri. Ar trebui sa-i indemne pe ortodocsi mai des si mai sustinut la unire. Ar trebui sa se pregateasca niste oameni mai tineri sa faca asta. Cat voi putea, ii voi ajuta si eu, daca vor vrea sa ma primeasca, caci dogmatica o stiu foarte bine. In dogmatica sta raspunsul la multe intrebari pe care si le pun atat sustinatorii cat si nedoritorii de unire bisericeasca. Tare cu drag as vrea sa se faca unirea. Nu-i bine sa fie poporul impartit. Unitatea inseamna pace. Or noi, cu cele doua biserici, ce-am facut? Am ridicat ziduri intre crestini. Cui ii foloseste ca neamul romanesc sa fie dezbinat religios? Impacarea frateasca a tuturor romanilor ar fi actul cel mai intelept pe care l-ar face poporul roman in aceste vremuri tulburi, in care conflicte de toate felurile zbuciuma lumea. E nevoie de oameni intelepti, care sa gaseasca drumul spre unire prin dragoste si iubire, prin bunavointa fata de ceilalti. Eu nu mai am mult de trait. Oricand Dumnezeu ma poate chema la cele vesnice, dar as da tot ce am, ca sa mai apuc si eu sa-mi vad visul drag de-o viata implinit: bisericile surori unite.
Luminate parinte, as vrea sa ne despartim de sfintia voastra cu un sfat. In clipa de fata, in Romania se manifesta o mare intoarcere spre credinta. Exista semne anume care sa ne arate ca suntem pe drumul care duce la Dumnezeu?
Dumnezeu iti da intotdeauna semne ca este cu tine. Dumnezeu nu abandoneaza pe niciunul dintre oamenii care ajung la El. Numai oamenii Il abandoneaza si se ratacesc apoi, cautandu-si calea. Prin rugaciune, post si milostenie, putem usura drumul care sa ne duca la El. El se arata intotdeauna prin minuni, acelora care ii sunt devotati. Si cu mine s-a petrecut o minune. Eram in corvoada, la Canal, gardianul m-a strigat: "Tu, grasule, du-te cu roaba!". Mi-a zis grasule, nu pentru ca as fi fost gras, ci pentru ca eram tumefiat, umflat, bujad, de conditiile in care traiam. Am dus roaba, si in spatele meu s-a surpat malul si i-a acoperit pe ceilalti noua camarazi, cu care lucrasem inainte. Eu vad in asta o minune dumnezeiasca. Dar nu trebuie sa cautam mereu asemenea minuni indepartate. Sunt minuni si la doi pasi de noi, in lumea care ne inconjoara. Imparatia lui Dumnezeu e in mijlocul nostru si daca traim in armonie, nu se poate sa n-o simtim si sa n-o vedem. Dumnezeu a facut prin armonie lumea, de la cel mai inalt munte, pana la cel mai neinsemnat fir de iarba. Tot ceea ce ne inconjoara este o minune lasata de Dumnezeu. Soarele, stelele, planetele urmeaza aceasta armonie, aceasta lege a inceputului. Nu se abat de la calea care le-a fost data. De milioane de ani fac acelasi lucru, rasar si apun in locurile lor. Si asta, prin vointa dumnezeiasca. Oare noi, oamenii, creaturile cele mai luminate de pe pamant, facute dupa chipul si asemanarea Domnului Dumnezeu, de ce vrem mereu sa calcam alaturi?
(Fotografiile autoarei si din arhiva familiei Trifu)
(Multumim Fr. Franciscan Secular Ioan Muresan care ne-a sprijinit in realizarea acestui material.)
29.08.2008, 11:23S Elena
Nu pot sa cred... Nu pot sa cred si ma intristeaza mult faptul ca revista noastra draga si mult respectata, Formula As poate sa publice un articol care sa indemne indirect la ecumenism - acel ecumenism atat de vehement condamnat de catre marii si dragii nostri duhovnici ca : Parintele Iustin Parvu, Parintele Arsenie Papacioc, Parintii de la Sfantul Munte Athos, Parintele Arsenie Boca si multi, multi altii...
Acesti mari preoti si duhovnici- unii in viata, altii trecuti la Domnul - au luptat impotriva acestei erezii si noi ce facem? Ratacim drumul tocmai acum, cand e nevoie de mai multa luciditate, cand e nevoie sa ne pastram calea ce dreapta?
Nu ma refer la parintele din articol - este clar ca este vorba de un om demn de admirat, respectabil, mai ales pentru faptul ca si-a pastrat credinta nestramutata in ciuda piedicilor.
Dar de aici si pana la "unirea celor doua biserici surori' este cale lunga. Sau nu ati citit sau macar auzit de Biserica Ortodoxa - "Una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica"? Biserica Ortodoxa, singura biserica adevarata - Biserica Sfintitlor Apostoli, a primilor martiri, Biserica ce a pastrat nealterate de-a lungul secolelor legile si poruncile asa cum le-a lasat Domnul nostru Iisus Hristos?
Noi, ortodocsii stim ca doar in Biserica noastra gasim Calea, Adevarul si Viata, pe Hristos cel adevarat si nu ne dorim sa ne abatem de la aceasta.
Din pacate nu multi oameni realizeaza ce inseamna ecumenismul si tot din pacate astfel de articole publicate de dvs le vor lasa impresia ca este vorba de ceva pozitiv si nu de erezie, cum este de fapt.
Intrebari de genul "Oare mai este posibila refacerea unitatii dintre greco-catolici si ortodocsi?" sau "Cine ar trebui sa faca primul pas?" induc in eroare, lasa impresia ca revista sprijina astfel de demersuri. Mare pacat.
Si ma intreb, cum se poate intampla asta, cum poate cineva sa faca invers decat ne sfatuiesc chiar marii nostri duhovnici care, cu siguranta, stiu mai mult si mai bine decat noi, si despre care s-a scris atat de mult in paginile revistei?
Eu va sfatuiesc sa aflati mai multe despre ecumenism si despre parerile duhovnicilor nostri despre aceasta erezie : http://www.credo.ro/ecumenism.php
Pr. Arsenie Boca: "Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa"
Pr. Ilie Cleopa: "Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!"
Pr Iustin Parvu:
"Aceste vremuri sunt mult mai dificile, pentru cÄÆ’ ei acum încearcÄÆ’ sÄÆ’ ne amÄÆ’geascÄÆ’ prin cÄÆ’i diplomatice, politiceÅŸti, sÄÆ’ ne ÅŸtirbim credinÅ£a, unindu-ne ca într-o hora unirii cu toate credinÅ£ele eretice. SÄÆ’rmanii greco-catolici, ei nu au fÄÆ’cut decât sÄÆ’ cadÄÆ’ în plasa papistaÅŸilor, sÄÆ’ fie o unealtÄÆ’ a lor, chiar dacÄÆ’ ei nu sunt conÅŸtienÅ£i de lucrul acesta. Nu avem nimic cu bieÅ£ii greco-catolici, îi lÄÆ’sÄÆ’m sÄÆ’ se roage liniÅŸtiÅ£i în bisericile lor, dar sÄÆ’ nu atenteze la bisericile ÅŸi credinÅ£a noastrÄÆ’. Noi îi respectÄÆ’m pe toÅ£i, noi nu am purtat niciodatÄÆ’ un prozelitism aÅŸa cum a purtat Biserica CatolicÄÆ’, noi nu am impus niciodatÄÆ’ cu forÅ£a credinÅ£a noastrÄÆ’, nimÄÆ’nui.[...]
DuÅŸmanii adevÄÆ’rului vor cu orice preÅ£ sÄÆ’ ne compromitÄÆ’. Ei nu mai vin sÄÆ’ te atace direct, ca în alte vremuri, ci vin cu viclenie, cu înÅŸelÄÆ’torie. De aceea ÅŸi Mântuitorul ne spune sÄÆ’ ne pÄÆ’zim de lupii cei în piei de oi ÅŸi cÄÆ’ vor veni învÄÆ’Å£ÄÆ’tori mincinoÅŸi. Ce încredere sÄÆ’ avem noi în acest ecumenism, când, aÅŸa cum spune ÅŸi PÄÆ’rintele StÄÆ’niloae, romano-catolicii au fÄÆ’cut din problema reunirii bisericilor un obiect de târguialÄÆ’ confesionalÄÆ’? Pe ei prea puÅ£in îi intereseazÄÆ’ sÄÆ’ fie în adevÄÆ’r, la ei primeazÄÆ’ supremaÅ£ia papei. [...]
AÅŸadar sÄÆ’ nu ne facem pÄÆ’rtaÅŸi la erezie, ci mai bine sÄÆ’ murim muceniceÅŸte pentru adevÄÆ’rul Bisericii lui Hristos..."
(preluat din http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/08/protos-justin-parvu-sa-nu-ne-facem-partasi-la-erezie/)
Dumnezeu sa ne lumineze!
30.08.2008, 01:41Alex Alex
Ideea era sa intelegi ce este Dumnezeu si care este esenta tuturor religiilor monoteiste, adica iubire, pace, armonie, respect reciproc
Daca am intelege cu totii asta, orice divergente si dispute ar disparea
Este un articol foarte frumos, felicitari Otilia >:D<
30.08.2008, 05:40Ciupuliga Viorica
Citind cu atentie comentariul doamnei Serbanescu,este lesne de inteles ca este o crestina ortodoxa convinsa,ceia ce e un lucru foarte bun.Atunci ma intreb:unde este dragostea frateasca care trebuie sa ne caracterizeze pe noi crestinii,atunci cind vine vorba de alte religii.Oare Dumnezeu face deosebire inre oameni sau ii iubeste pe toti la fel,fara deosebire? Ce invatam noi cind luam parte la o slujba?Decit sa ne facem cruce si sa spunem 'AMIN" ?
De ce atita repulsie fata de alte biserici,fie ea si greco-catolica?
Ce facem daca odata se vor uni toate bisericile?
Ne dam in cap unii altora?
Poate ca ar trebui sa luam BIBLIA si numai BIBLIA ,si vom intelege ca atita timp cit nu avem iubire fata de toti oamenii,indiferent de apartenenta lor religioasa,lupta noastra e in zadar.
Sa auzim de bine
Viorica Ciupuliga
30.08.2008, 10:40Stefania Lungu
Si eu mi-s ortodoxa,dar,nu cu ochelari de cal...
31.08.2008, 17:30Ciupuliga Viorica
Excelenta ....comparatie !
31.08.2008, 18:43Oliana Goga
Doamna Viorica, ma adresez doar dvs. pentru ca am citit cu uimire si durere, despre parerea "credinciosilor" ortodocsi precum si a unor mari preoti, despre ecumenism. Sint stupefiata!!!!!!! Oare noi crestinii catolici nu sintem creati de Dumnezeu? Oare musulmanii nu sint creati de Dumnezeu? Nu sintem noi toti oamenii pamintului creati de Bunul Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Lui? Oare unica porunca, porunca iubirii, nu este pentru toti? Sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima si pe aproapele ca pe tine insuti? Din aceasta porunca a iubirii decurg celelalte 9. Oare pentru ortodocsi, aproapele este doar un alt ortodox? Catolicul este vrasmasul? Cum este posibil sa gandesti asa si sa ii inveti asa si pe celalalti? Comentariul d-nei Serbanescu arata cita mandrie se ascunde in in sufletul unora, care chiar conduc Biserica. Ore mandria nu este un pacat capital? Ma doare sa vad cum romanii invata sa se urasca si sa nu se recunoasca frati. Credeti-ma, nu mai am cuvinte sa scriu ceea ce am in suflet dupa ce am citit ce a scris d-na Serbanescu. Eu iubesc oamenii si imi fac prieteni oriunde dar, niciodata nu-i intreb ce religie au; eventual ii intreb daca ei cred in Dumnezeu, dar nu ma intereseaza cum se numesc: ortodocsi sau catolici, eu doar ii pretuiesc ca oameni buni si cu credinta. Daca in Biserica Ortodoxa se invata :www.razbointrucuvant.ro, sau "Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa", atunci cred ca vine cu adevarat sfarsitul lumii. Eu inca ii mai consider pe ortodocsi, fratii nostri intru Cristos si, sper ca va veni o vreme cind nu va mai exista atita ura intre confesiuni si Biserica va fi doar, Una Sfanta si Apostolica.
Revin, d-na Viorica, la comentariile despre sfinti si idoli si va dau dreptate. Am vazut si acolo cum comentariul meu a fost ignorat pentru ca ceilalti au vazut din cele scrise ca sint catolica. Dumnezeu sa ne binecunanteze pe toti si sa ne dea intelepciunea de a intelege Scripturile si de a respecta Cuvantul Lui.
02.09.2008, 01:55Lazar Daniel
Stimata Elena Serbanescu, daca a fi ortodox inseamna sa te consideri mai bun si curat decat altii, si ca doar in Biserica Ortodoxa poti gasi mantuirea sufletului, atunci se explica modul de a gandi si de a exprima cele spuse in ceea ce ati scris cu privire la ecumenism si acel articol. Insa eu ma indoiesc ca marii duhovnici despre care vorbiti au vrut sa dea de inteles cele de mai sus. Cat timp crestinii vor fi divizati si chiar in loc sa se iubeasca gasesc motive de dispret, lumea aceasta va avea numai de pierdut. A fi ortodox nu trebuie sa duca la a fi fundamentalist, si nicidecum la a dispretui pe fratele tau care are poate o alta forma de gandire sau de a-si trai credinta, credinta in Hristos Domnul nostru. Ecumenismul nu e o erezie in nici un caz.
02.09.2008, 03:09Oprea Georgeta
Asa naste fanatismul...numai asta ne trebuie, ca in rest avem de toate.... Pe cind un alt razboi sfant, in numele credintei?
Pentru ce s-a sacrificat Mielul lui Dumnezeu, Elena?
Pentru pace, iubire neconditionata, intelegere...
Poate ca ar trebui sa mai citesti si tu BIBLIA, cu sufletul sa o citesti....poate ca vei reusi sa ajungi la esenta, sa depasesti pragul cuvintelor unde se sta bine-mersi... Poate...
02.09.2008, 14:17Elena Uleia
La parintele Paisie Aghioritul veneau oamenii din diverse tari si de diverse religii, si unii dintre ei (neortodocsi) vazand ca nu pot sa-l razbeaasca, au apelat la clasica intrebare despre 'dragostea frateasca'. Parintele le-a raspuns: 'E adevarat ca toti suntem fii si fiice ai aceluiasi Tata, dar ce vina aveam noi cei din casa (i.e. ortodocsi), daca alti frati de-ai nostri ratacesc pe afara.' (Parintele Paisie - Marturii de la inchinatori, 2006)
Cat despre ochelari de cal, avem cu totii pana ajungem la despatimire, la ochiii duhovnicesti, nu la cei trupesti, si inca cat de multi. Calea despatimirii cere efort si trezire a mintii in fiecare clipa. Multi suntem ortodocsi cu numele, dar prea putini cu faptele credintei adevarate...Dar sa nu deznadajduim, este nadejde de intreptare in fiece clipa.
'Nu te teme turma mica, voi fi cu tine pana la sfarsitul veacurilor.'
Doamne ajuta!
Elena U.
02.09.2008, 21:39Anda Cojocaru
De ce sa ne mai miram, de "gloata" care propavaduieste ecumenismul, daca pina si capul BOR o face????
e adevarat ca Dumnezeu inseamna iubire, cum e la fel de adevarat, ca daca te-ai nascut catolic/greco-catolic s.a.m.d., e OK, dar ca sa-ti lepezi credinta ortodoxa si sa duci de buna voie la altii, asta nu mai inteleg!!! iar dna Serbanescu isi exprima doar tristetea si regretul cu privirea la toate astea...
si apropo de unirea celor 2 biserici, cum o vede parintele ?? revin ei la ortodoxie, sau trebuie sa ne dam noi dupa ei????
03.09.2008, 05:05Ciupuliga Viorica
Imi pare rau ca nu ati inteles comentariul meu,am fost mihnita de ce atita ura pentru alte religii.
nicidecum nu am spus nimic rau despre catolici,departe de mine gindul asta. Eu stiu ca pe un crestin(indiferent de dominatiune)trebuie sa il caracterizeze IUBIREA fata de oameni,dar probabil ca in biserica ortodoxa nu se pune accentul pe acest lucru.
Totul este numai traditie si fast.Chiar daca sint crescuta in biserica ortodoxa ,nu pot sa accept unele lucruri si nu pot fi de acord cu ele.A fi un adevarat crestin,inseamna mult mai mult decit a te inchina la icoane,a-ti face cruce,ai cere iertare preotului si a-l ruga sa mijloceasca pentru tine in fata lui Dumnezeu.
Toate aceste ritualuri din vechime nu mai sint de actualitate,asta o spune BIBLIA .Nimeni nu poate mijloci pentru noi in afara de Isus Cristos .Daca sinteti o adevarata crestina si vreti sa mergeti pe cale buna,cititi BIBLIa si nu o sa gresiti niciodata.
Va doresc numai bine.
Viorica Ciupuliga,Chicago(ciupuligavio@yahoo.com)
03.09.2008, 10:05Popescu Horia
A respinge ecumenismul, ca ortodox, nu inseamna fanatism, ci pastratea nealterata a credintei propovaduita de Domnul Nostru Iisus Hristos si de Sfintii Sai Apostoli.
Unii, in mod gresit, confunda ecumenismul cu "dragostea frateasca, pacea, iubirea neconditionata, intelegerea". Toate aceste valori sunt cuprinse in credinta ortodoxa, nu trebuie sa le luam de la altii! Ecumenismul vrea sa stearga deosebirile intre religii. A-l accepta inseamna a face rabat de la invatatura Mantuitorului!
03.09.2008, 20:42Stefania Lungu
Nu pune la inima!...mai e cale lunga pina a pricepe tot omu'ce-o propovaduit Domnul nostru Isus mai bine de 2000 de ani!...S-auzim de bine!
03.09.2008, 22:32Oliana Goga
Sa ma iertati ca nu m-am facut inteleasa. M-am adresat dumneavoastra tocmai pentru ca v-am apreciat atitudinea si am stiut ca ma veti intelege. M-am simtit ranita de ceea ce s-a spus despre catolicism si, v-am simtit o crestina reala care are intelegere pentru orice alt crestin. Intr-adevar credinta in Dumnezeu, inseamna iubirea pentru El si pentru aproapele, nu ura. Nu noi am creat religii diferite ci chiar slujitorii Domnului, cu 1000 de ani in urma (1054) dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne uram. Sa-i lasam pe slujitorii Bisericii sa dezbata intre ei toate acestea iar noi sa invatam ce se spune bun in Liturghie, sa citim Biblia unde nu scrie decat despre Biserica lui Cristos, despre iubirea aproapelui, despre binele pe care trebuie sa il facem si sa-l spunem, si sa respectam poruncile, nu despre religii. Ura si incrancenarea nu duce la nimic bun. Ce vina am eu in fata ortodocsilor, daca m-am nascut intr-o familie de romano-catolici, (romani curati) daca ei sint catolici din neam in neam?; sau ce vina are vecinul ortodox ca este nascut ortodox?. Il respect ca om si ma bucur sa stiu ca este credincios, ca merge la Biserica....
Dar nu vreau ura intre confesiuni. Sintem toti copii lui Dumnezeu, nici mai buni nici mai rai din cauza ca sintem catolici s-au ortodocsi. Sintem numai oameni si crestini. Am citit Biblia doamna Viorica, am studiat-o si aveti dreptate. A fi crestin inseamna sa iubesti, sa ierti, sa ajuti.... De aceea m-am adresat dumneavoastra, nu pentru a va judeca, doar pentru a sustine acelasi lucru ca si dumneavoastra. N u am vrut sa intru in polimica cu nimeni, asa ca m-am adresat cu bucurie dumneavoastra si cu mare drag pentru cum ganditi.
04.09.2008, 04:15Anda Cojocaru
Excelent punctat, dle Popescu!!!
04.09.2008, 14:03Elena Uleia
Sa ma iertati, d-na Viorica, dar lucrurile nu stau asa simplist cum le aratati.
Doar citirea Bibliei nu este suficienta sa ne tina pe calea cea dreapta. Sunt unii care stiu Biblia pe de rost si numai lucruri bune nu fac. Aceia sunt vrajmasii omului. Mai sunt altii, oameni de data asta, care iarasi stiu Biblia din scoarta in scoarta, si nu au pic de adiere a harului Duhului Sfant asupra lor, deci nici nadejde de mantuire, acestia fiind in erezie (evanghelistii).
Rugaciunea permananta ne tine in legatura cu Dumnezeu mereu, si numai atunci nu gresim. Harul Duhului Sfant se pogoara asupra noastra si ne tine sa nu cadem in greseala. Rugaciunea de dimineata: '...si sa-mi dai Darul Tau cel Sfant, pentru ca aflandu-ma impreuna cu El, acesta ma va pazi sa nu cad in vreo graseala si va face ca sa-ti fiu placut in toate lucrurile mele.'.
Apoi, ne trebuie si toate celelalte: inchinarea - 'sa ne putem apara impotriva vrajmasilor nostrii vazuti si nevazuti ce se ostesc asupra noastra.', sfintele icoane - ale Mantuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului si a tututror sfintilor care sunt toate sfinte si trebuie inchinate cu evlavie. Altfel, ne facem hulitori de lucruri sfinte.
Traditia bisericii ortodoxe este adunata in toata randuiala din Biserica, sfintele slujbe si vesminte (poate ceea ce numiti 'fast'), toata invatatura din cartile sfintilor parinti, pateric si filocalii, etc.
Biblia este talcuita de sfintii parinti si inteleasa numai cu ajutorul Harului Sfantului Duh. Traditia cuprinde aceste talcuiri, fara acestea nu intelegem corect si curat Cuvantul lui Dumnezeu.
Sfantul Ioan Gura de Aur in omiliile sale (face parte din traditie), spunea ca omul prin ratiune crede in Dumnezeu numai atat cat poate sa-L intelega, pe cand prin credinta (tare), omul intelege totul. Sa ne rugam la bunul Dumnezeu sa ne dea credinta cea adevarata.
Scopul vietii crestine ortodoxe este dobandirea Harului Duhului Sfant, prin credinta, nadejde si dragoste, si numai prin Domnul Iisus Hristos.
Dragostea nu e usor lucru, si nu putem sa mergem s-o cumparam in vreun magazin cumva. Pentru cei care nu o avem, aceasta se sadeste, se cultiva si se inmulteste cu rabdare si nadejde. Vedeti pr.Paisie Aghioritul, in cartea 'Patimi si Virturi', ne da o 'reteta' pentru dobandirea dragostei crestine. Facem dragoste pentru aproapele cand il ajutam sa se indrepte pe calea cea buna, nu cand il lasam neindreptat ca sa 'nu-l deranjam'. Subiectul e vast si merita cules din cartile de paterinc si filocalii.
Biserica Soborniceasca si Apostoleasca poate fi si un singur om, daca numai acela se invredniceste sa tina credinta dreapta. Si nu este de mirare. Chiar a existat acest lucru in vremea Cuv.Maxim Marturisitorul cand exista o erezie (va las sa culegeti din traditie) asa mare incat a cuprins totii capii Bisericii si numai Cuv.Maxim ramasese neclintit. A sosit un episcop la dansul si i-a spus:'Maxime acum nu mai ai incotro, trebuie sa treci si tu la invatatura noasta, nu vezi ca ai ramas singur!'. Si cuviosul Maxim a raspuns:'Nu sunt singur, cu mine este HRISTOS!'.
Sa luam mare aminte in ce ne incredem ca putem fi inselati foarte usor.
Inteleg ca civilizatia occidentala este mai privegita de cele duhovnicesti si nu aflati atata bogatie de carti care mai se gaseste (inca) in tara, dar sunt cateva site-uri care au carti in format elecronic gratuite. Se pot gasi filocaliile 1-12, traduse de pr.Staniloe (Apologeticum, 2005), cat si carti ale Sf.Ioan Gura de aur, Sf.Grigorie Palama, etc.
Bunul Dumnezeu sa ne povatuiasca in cele drepte!
Elena
04.09.2008, 15:38Matei Juravlea
Dragii mei dragi, multi vorbiti de "dragoste, fratietate" etc etc dar cati dintre noi stim cu adevarat ce sunt acestea?!! Atentie, mare atentie! Nu confundati Dragostea care vine de la Dumneze cu dulcegÄÆ’riile ÅŸi miorlÄÆ’ielile. Ceea ce promoveaza ecumensimul este o dragoste bolnava,dulceaga,superficiala.
Tot Parintele Paisie Aghioritul spunea ca din cati ecumensiti a vazul dansul, si a vazut multi, N-A GASIT LA NICI UNUL NU MIEZ DUHOVNICESC, DAR NICI MACAR COAJA DUOVNICEASCA.
Asadar dragii mei pro-ecumenisti,verificati-va, daca puteti ,dragostea pe care pretindeti ca o aveti si veti vedea ca ea nu e decat o parere, o iluzie,un surogat identic natural.
Vedeti roadele ecumenismului in sminteala pe care a creat-o in Biserica ecumenistul Nicolae Corneanu.Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva!
04.09.2008, 16:22Matei Juravlea
“Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit.�
04.09.2008, 19:43Romanasul Roman Din Canada
Rusine Formula As!Rusine Otilia Teposu,autoarea acestui articol.Doamna Elena Serbanesc are dreptate.
Noi ortodocsii nu acceptam nicidecum ecumenismul.Greco-catolicii daca vor sa vina la ortodoxie trebuie sa se intoarca de unde au fugit, la ortodoxie nu sa se faca unire in stil ecumenistic,stil UE.Dupa atatea articole frumoase pe linii ortodoxe,ale Formulei as,iata ca ati dat-o in bara cu acest articol.
05.09.2008, 10:40Diana Ionescu
Dumnezeu inseamna iubire si toleranta. Cum bine s-a remarcat aici, asemenea manifestari de fanatism religios, de tipul "singura religie adevarata" ne apropie de modul de gandire si comportament al adeptilor fundamentalismului musulman...
Religia ca institutie a avut intotdeauna si o conotatie politica, sociala, economica etc, nu s-a limitat la a fi doar un ghid spiritual, si poate ca aici ar fi multe de spus, daca vorbim despre ce a insemnat Inchizitia, insa nu trebuie confundate planurile... Fanatismul e unul indiferent ce religie sustine.
06.09.2008, 17:15Stefania Lungu
N-am observat sa se fi declarat nascuta in religia ortodoxa"Formula-as",asa ca,n-are de ce sa-i fie rusine pt.ca are vederi mai largi decit ale dumitale!...In orice caz,ar fi bine ca tot omul sa creada si sa se roage in"legea"lui,fara a-si ponegri aproapele...
06.09.2008, 19:48Marian Marzac
Absolut toti cei care contesta ortodoxia in Romania nu au nici cea mai mica idee din ce se petrece in aceasta biserica veche de aproape 2000 de ani.Pai trebuie sa fiti foarte inculculti sa pretindeti ca toate’s una asa cum propaga ideile ecumeniste ,dar mai degraba eu vad un prozelitism alandala ,prin orice mijloc,pentru ca,desigur, scopul scuza mijloacele.
Pe scurt poporul asta este ortodox de cum apostolul Andrei a pasit pe teritoriul Dobrogei si nu exista nici o dovada ca s-ar fi lepadat vreodata de crestinism.Pentru ca pastram cu sfintenie cele primite din mosi stramosi avem astazi o biserica cum ne-a lasat-o intaiul chemat al Domnului nostru Isus Hristos Sfantul Apostol Andrei, avem biserica originara.Cum sa n-o aparam si sa n-o dam mai departe copiilor si nepotilor nostri,este ca o lege nescrisa a poporului roman, o adevarata comoara.Aici vreau sa fac o distinctie, poporul roman nu inseamna decat o parte din locuitorii acestei tari cum nici ortodocsi nu sunt toti cei declarati in statistici. Situatia asta este ca la procesul smantanirii, nu tot laptele se transforma in smantana.
Ma intreba cineva ,zilele trecute,daca ortodocsi fac prozelitism si i-am raspuns ca eu nu am cunostinta de asa ceva.De fapt ,fac si ei,PRIN EXEMPLU PROPRIU, dar pe mine inca nu m-a intrebat nimeni la ce biserica merg.
Pentru ca eu de cand particip la slujbele savarsite in biserica ortodoxa nu am auzit decat de toleranta si de iubire vreau sa afirm ca este impresionant articolul despre parintele Trifu si cred ca merita tot respectul nostru.Insa visul parintelui la unirea bisericilor se va implini doar in zilele de pe urma cand va fi cea mai mare prigoana ,care a fost vreodata impotriva crestinilor si abia atunci se vor uni.Cu atat mai mult si o parte din evrei se vor converti, iar atunci va face Dumnezeu pace cu ei.
Doamna cu Inchizitia se pare ca se lupta si cu Biserica Catolica pentru ca in sanul ei s-au petrecut asemenea orori.Mai bine tacea.As vrea sa fac o ultima remarca ,si anume faptul ca prin cucerirea Americilor si convertirea indienilor la catolicism s-au starpit niste ritualuri pagane ,care culminau cu sacrificii umane.Iar cei care sustineti ca ati citit Biblia ,trebuie sa stiti ca in Vehiul Testament Dumnezeu a poruncit sa fie omorat tot ce are suflare in cetatile care se inchina zeului Baal si omorau oameni in cinstea lui.Deci hai sa dam Cezarului cei al Cezarului.
Mihai Eminescu a pus in gura lui Mircea Cel Batran urmatoarele versuri “eu imi apar ,saracia, si nevoile ,si neamul�,astia suntem noi iar cei ridica piatra si ne fac fundamentalisti sa puna repede mana pe Biblie si sa vada ca judecata e a lui Dumnezeu.
Doamne Ajuta
07.09.2008, 08:42Oliana Goga
-Iubirea este împlinirea desÄÆ’vârÅŸitÄÆ’ a Legii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul cÄÆ’tre Romani 13,8-10
"8 FraÅ£ilor, sÄÆ’ nu aveÅ£i nici o datorie faÅ£ÄÆ’ de nimeni, afarÄÆ’ de datoria de a vÄÆ’ iubi unii pe alÅ£ii, cÄÆ’ci cel care îl iubeÅŸte pe celÄÆ’lalt a împlinit Legea. 9 De fapt, ce spune Legea: sÄÆ’ nu sÄÆ’vârÅŸeÅŸti adulterul, sÄÆ’ nu ucizi, sÄÆ’ nu furi, sÄÆ’ nu pofteÅŸti, aceste porunci ÅŸi toate celelalte sunt cuprinse în aceastÄÆ’ poruncÄÆ’: "SÄÆ’ iubeÅŸti pe aproapele tÄÆ’u ca pe tine însuÅ£i". 10 Iubirea nu face nici un rÄÆ’u aproapelui. Iubirea este deci împlinirea desÄÆ’vârÅŸitÄÆ’ a Legii."
-DacÄÆ’ nu-i vei atrage atenÅ£ia celui nelegiuit, eu te voi trage pe tine la rÄÆ’spundere pentru moartea lui.
Citire din cartea profetului Ezechiel 33,7-9
AÅŸa spune Domnul: 7 "Fiul omului, te pun supraveghetor peste israeliÅ£i. Tu trebuie sÄÆ’ asculÅ£i cuvântul care iese din gura mea ÅŸi sÄÆ’-i înÅŸtiinÅ£ezi din partea mea. 8 DacÄÆ’ eu îi spun celui nelegiuit: «Vei muri» ÅŸi tu nu-i spui ÅŸi nu-i atragi atenÅ£ia, ca sÄÆ’-l întorci de la calea lui cea rea, atunci cel nelegiuit va muri din cauza rÄÆ’utÄÆ’Å£ii lui, dar eu te voi trage pe tine la rÄÆ’spundere pentru moartea lui. 9 DimpotrivÄÆ’, dacÄÆ’ tu îi atragi atenÅ£ia celui nelegiuit sÄÆ’ se întoarcÄÆ’ de la calea lui ÅŸi el nu se întoarce, el va muri în rÄÆ’utatea lui, dar tu îţi vei salva viaÅ£a".
Atat am mai avut de spus! Sint cuvintele Sfintei Scripturi si eu cred tot ce este scris. Va atrag atentia, frati ortodocsi, ca gresiti cand judecati atat de aspru ecumenismul si catolicismul si, iata eu m-am salvat!
07.09.2008, 11:17Io Zameinbici
De noi oameni buni cind ne aude cu fraze de genul singura religie adevarata!hai sa fim seriosi. chiar credeti ca TOTI CEILALTI in afara de voi crestinii ortodocsi se duc in iad?oameni care traiesc in post rugaciune si se roaga singurului Dumnezeu adevarat dar ii spun Allah sau Ishwara sau Buddha?cita ingimfare!in loc sa-i criticati pe ceilalti mai bine rugati-va sa va deschida Dumnezeu inima!
o sora musulmana
07.09.2008, 21:00Elena Uleia
Daca in Biblia care o aveti scrie Isus Hristos/Cristos si nu Iisus Hristos/Cristos , atunci trebuie sa va procurati una corecta si canonica.
07.12.2009, 00:11Norbert Andrei Bors
Nu ar trebui sa se faca atatea dispute de ecumenism pe pagina aceasta fiindca aici este vorba despre acest preacucernic parinte care a luptat foarte mult pt credinta lui.
Iar eu sunt Teolog Greco-Catolic si sunt stranepotul preacucerniciei sale, sincer nu l-am mai vazut de aproape 2 ani fiindca din pacate eram foarte preocupat de studiile mele si nici nu locuiesc in BM.
Dar sincer nu imi venea sa cred ca a iesit la lumina sfintia sa in fata lumii el care e o smerenie intruchipata, m-am bucurat nespus de mult.
Dar sincer sa va spun eu am stat de cateva ori la discutii cu dansul si avea un har atat de mare in sfintenie incat chiar ca ziceai si parca simteai ca emana din el o stralucire divina. Si te citea cum se uita la tine cu fata lui blanda si plina de smerenie. Nu are nici o ura pe BOR nici eu la fel. Multi mari preoti ai BOR i-au dat dreptate si l-au sprijinit si l-au vizitat deseori. Dar sincer greu vom mai gasii un asa bun si bland pastor. De la el poti invata o gramada... dar el prima data todeauna iti asculta cu rabdare toate problemele, si stie sa deie todeauna un raspuns divin.
Citeste in fiecare zi carti catolice si ortodoxe, iar rugaciuniile sale sunt neintrerupte. Foarte putin mananca si foarte mult post tine. Iar cand incepe sa vb de Dumnezeu uita de el, de foame, de batranete, de dureri ca un adevarat sfant care o traieste indeplin credinta... are o memorie si un discernamant excelent si gandeste mai rapid ca un tanar de 20 de ani.
Sincer sunt fericit ca ca-l am in familia mea si sper sa deie Atotputernicul Dumnezeu sa mai traiasca ca sa arete dovada in fatza lumii a sfinteniei si cucerniciei pe care o poarta vrednic in fiecare din zilele sale!
Sper si eu sa-i pot urma pasii in calea dragostei lui Dumnezeu.
Doamne ajuta!