Pledoarie pentru fidelitate

Ajutor! M-am indragostit!

Dragostea cel mai sublim sentiment din cate exista poate sa devina un infern, daca i se intampla cuiva care este casatorit. Ce poti sa faci, cand simti ca o noua iubire iti taie picioarele? Doi psihologi germani raspund la trei intrebari. I-am contactat cu ajutorul cititoarei noastre, GISELA MARCUS din Hamburg, care s-a substituit in reporter. HANS JELLUSCHEK (69 de ani) e psiholog specializat in terapia de cuplu. JULIA ONKEN (63 de ani) e psiholog si psihoterapeut. Ambii au carti publicate si sunt considerati "doctori de suflete".

1. Ce trebuie sa faca o persoana casatorita sau care se afla intr-o relatie stabila, atunci cand simte ca se indragosteste de altcineva?

Hans Jelluschek: Sa se decida: daca relatia in care se afla este fundamentala, puternica si profunda si vrea sa o fereasca de risc, sa renunte rapid la orice relatie "externa". Odata acceptata, viata dubla se simte si duce la razboi intre parteneri. Oricat de bine ascunsa, mai devreme sau mai tarziu, inselatoria se simte.
Julia Onken: Dupa parerea mea, indragostirea este un miracol pe care nu ai dreptul sa ti-l refuzi. Nu ma gandesc la concubinaj, ci la dreptul de a te bucura din toate puterile ca sufletul iti e viu, ca simti fluturi in burta, ca intreaga faptura iti infloreste, din cap si pana la talpi. Indragostirea este un semn ca in viata cuplului ceva nu functioneaza ca lumea. Oricat de inabusita, nemultumirea izbucneste intr-o zi.

2. Umblatul pe de laturi e semn ca viata in doi are defectiuni?

H. J.: Sigur de tot! Cine e multumit pe deplin cu viata de cuplu are sanse minime sa se indragosteasca de altcineva.
J.O.: Cel care se indragosteste de o alta persoana cauta ceva care-i lipseste acasa. Cand ne incepem viata in doi, visam cu totii ca in cadrul cuplului sa fim pretuiti, admirati si intelesi. Asta ne da sentimentul ca suntem iubiti. Cand aceste asteptari nu mai sunt implinite, nu dureaza prea mult pana cand ne indragostim de o alta persoana care ne implineste dorintele, cel putin la inceput. Tradarea seamana atunci cu o reparatie capitala a sentimentului de incredere in sine care a fost lezat.

3. Cand trebuie recunoscuta tradarea?

H.J.: In clipa cand noua iubire ameninta sa devina o relatie de durata, partenerul de cuplu trebuie informat despre ce se intampla. Uneori, discutiile pe fata, deschise, recunoasterea sincera a defectiunilor au efect revitalizant si viata in cuplu se relanseaza. In nici un caz minciuna nu trebuie prelungita. Ea duce la suferinta si la frustrari.
J. O.: Tradarea trebuie recunoscuta atunci cand se transforma intr-o relatie de durata. Atunci cand ne uitam din clipa in clipa daca am primit vreun sms pe telefonul mobil, daca in timp ce stam in pat langa cel de acasa ne gandim tot timpul la celalalt, cand sufletul ni s-a mutat in relatia noua. Atunci e vremea sa recunoastem pe fata ca ne-am indragostit. Dimpotriva, daca simtim ca indragosteala e doar trecatoare, ea nu trebuie marturisita decat la preot. Pacatele se pot curata la biserica, cel putin aparent. Personal, nu cred ca marile iubiri pot fi vindecate prin rugaciuni. Chiar daca incepi sa traiesti puritan, amintirea fericirii pierdute ramane si se transforma in frustrare si-apoi in boala. Eu cred ca Dumnezeu vrea sa fim fericiti. Daca ar fi vrut ca oamenii sa fie calugari, ar fi interzis dragostea. Dar El ne-o daruieste din leagan si pana murim. Sfatul meu: cand simti ca iubirea da semne de boala, mai intai incearca s-o vindeci. Daca nu merge, renunta si ia-o de la inceput. Si anume, inainte de a trada (daca este posibil). Marea iubire nu poate exista fara fidelitate. Si nici facandu-i rau altcuiva.

GISELA MARCUS Hamburg