Apoi, s-a nascut un baiat, pe care ni l-am dorit foarte mult amandoi. Bucurie fara margini! Am inceput lupta pentru realizarea pe plan material si am reusit aproape imposibilul. Din pacate, nu m-am oprit la timp si n-am observat cu destula atentie ce se petrece in jurul meu. Munceam orbeste, in exces, de dimineata si pana noaptea tarziu. Telul meu era fericirea familiei, dar... cand m-am trezit, lucrurile erau altfel decat le stiam. Din sotul ideal, devenisem o pacoste, sau cum spunea sotia mea: "Mai bine nu te nasteai, mai bine nu te cunosteam, blestem ziua in care te-am cunoscut". Pentru a-mi regasi echilibrul m-am dus la sala de sport. Stiam ca miscarea te ajuta interior. Am reusit mai repede decat credeam. Se nascuse in mine dorinta fara margini de a invinge si de a lua totul de la inceput. Dar inainte de toate acestea, un bun prieten m-a avertizat: "Vezi ca sotia ta calca stramb!". Nu l-am crezut, ba chiar am spus: "Mai bine mor, decat sa cred asa ceva. Ne intelegem si ne iubim prea mult ca sa cred in povestile tale". Pe urma am plecat din tara o vreme, distanta ne-a ajutat si, dupa intoarcere, teoretic a reinceput relatia cu sotia mea. Ne lega foarte mult baiatul, pe care il iubeam amandoi. Dar relatia sexuala mergea foarte prost. Un paradox: normal, potent, am ajuns pe la doctori prin toata tara, crezand ca sunt impotent. Intre timp, cuvintele ei de dragoste de la inceputul casatoriei s-au transformat din nou in jigniri: "Tampitule, nesimtitule!". Am incercat sa discut, sa aflu ce se intampla cu ea, dar nici o speranta. Am hotarat sa divortam (ea a deschis actiune de divort), dar deodata, ne-am trezit ca nici unul nu vrea acest lucru. Si am incercat din nou sa ramanem impreuna. Dar intr-o zi, un prieten (acelasi) imi spune: "Hai, sa-ti vezi sotia cu cine este. Vino acum!". N-am avut curaj sa merg. Am incercat, insa, sa-i spun "mai pe departe" sotiei mele ce am aflat. Rezultatul a fost catastrofal: urlete, reprosuri, injurii. Am plecat de acasa si nu m-am mai intors o saptamana. Spre norocul meu, afacerile imi mergeau foarte bine. M-am intors cu bani si apele s-au linistit. Am reluat demersurile de normalizare a relatiei maritale, dar sexual totul redevenise o catastrofa. Cand faceam dragoste, tipa la mine ca n-are chef, ca e obosita, ma lasa balta. Eram refuzat chiar atunci cand ne reintalneam dupa o saptamana sau doua. Singurul lucru care o interesa erau banii. Dar in urma cu o luna s-a schimbat ceva in viata mea. Am reintalnit dupa zece ani o veche prietena din anii studentiei, care m-a iubit, m-a asteptat si inca ma mai iubeste si-acum, nefiind casatorita. Am ramas surprins si fara replica. Distrus sufleteste in relatia cu sotia mea, fiind pierdut si ca "barbat in pat", am recazut in bratele vechii iubiri, aproape cu lacrimi in ochi. Si... miracolul s-a produs: mi-am dat seama ca sunt un barbat... normal, sanatos, potent. Deci, mi-am inselat pentru intaia oara sotia, pe care, insa, o mai iubesc. Parca m-am trezit dintr-un vis si nu pot sa cred. Nu stiu ce sa fac. Dati-mi un sfat. Va multumesc.
MANOLE
Stimate d-le Manole,
Scrisoarea dvs. imi aminteste de povestea lui Creanga, despre soacra si nevasta care plang ca o sa cada drobul de sare peste copilul din leagan, in loc sa puna sarea sau copaia in alta parte. Drobul dvs. de sare e informatia ca sotia va inseala. De ce nu l-ati inlaturat? Mai exact: de ce n-ati vrut sa aflati adevarul? V-au speriat mai tare tipetele sotiei decat dezastrul propriei dvs. vieti? Ati fi scutit atatia ani de suferinte si umilinte, de complexe si suspiciuni! E frumos ca nu v-ati crezut prietenul "delator", ca i-ati acordat sotiei dvs. incredere, dar asta, atata vreme cat comportamentul ei o gira. Ma indoiesc ca o femeie care tipa si-njura, care isi refuza fizic barbatul, evitandu-i prezenta si mangaierile, merita acest gir. Asta, numai daca aveti vocatie de masochist. Sau poate sunteti un bun crestin, care si-a propus ca tel al vietii smerenia si iertarea unui etern pacatos. Dupa parerea mea, diagnosticul nu este prea complicat. E clar ca sotia dvs. a dus si duce o viata dubla. Amanuntele comportamentului ei sunt descrise in toate cartile de psihologie: exemple tipice pentru femeile care isi rezolva problemele sexuale in afara patului conjugal. Intrebarea este de ce a facut-o, mai ales ca debutul mariajului a fost roz. Dvs. nu va simtiti vinovat? Anii aceia de munca lacoma, in exces, despre care vorbiti, n-au produs cumva o raceala, o instrainare greu de recuperat? Sotia dvs. nu s-a confruntat, la randul ei, cu un refuz? Oricare este raspunsul, inainte de a lua o decizie, incercati sa gasiti radacinile raului. Indiferent daca ramaneti impreuna sau nu, aflati ce v-a stricat casnicia. Spargeti buba. Nu o lasati sa faca mai mult puroi. Aveti nevoie de adevar. Si pentru a va impaca cu trecutul, si pentru a va creste copilul sub auspicii civilizate, si pentru noua poveste de dragoste, in care trebuie sa intrati cu suflet curat. Sunteti intr-un moment de nedorit echilibru: doi oameni egali in pacat, care vor sa stie daca pentru ei mai exista un maine. Initiativa ar trebui sa va apartina. Rostiti, pur si simplu, adevarul cel MARE: vreti sa va puneti ordine in viata. Sa traiti frumos si moral. Pentru asta e nevoie, insa, de spalarea trecutului. Nu va amagiti crezand ca gunoiul acoperit se uita. In cele mai fericite clipe ale vietii veti nimeri cu piciorul in el. Dati-i foc. Aruncati-l la ghena! Ori o luati iar la drum, descarcati de povara minciunii, ori fiecare pe drumul sau. Iar daca sotia dvs. refuza oferta pe care i-o faceti si sinceritatea marturisirilor, parerea mea este sa renuntati. Fugiti cat mai repede de sub drobul de sare! Suspiciunea e mai rea ca otrava. Ea naste monstri. Ma tem, de altfel, ca ceea ce dvs. numiti iubire e doar un complex de frustrari si orgolii ranite. O dependenta extrem de periculoasa si care poate sa schilodeasca un om. Iesiti la lumina.