Chipul lui Iisus

Cum arata in realitate Iisus

Chipul lui Hristos este reprezentat in moduri extrem de diferite in icoanele crestine si in operele de arta. Cine n-ar vrea sa stie cum arata la fata Iisus? Cui ii adresezi rugaciunile? Puterea de abstractizare a credintei nu este la indemana oricui. Daca nu poti sa vezi, macar sa banuiesti cum arata Cel pe care-L iubesti si caruia iti incredintezi sufletul. Una dintre variantele cele mai acceptate ale imaginii lui Hristos este cea a primelor icoane romane. Se spune ca in drum spre Golgota, fata plina de sange a Mantuitorului a fost stearsa de o femeie numita Veronica, si ca adevaratul chip al lui Iisus s-a imprimat pe stergarul ei.
Legenda spune ca fata lui Hristos, imprimata pe panza, era atat de reala, incat artistii l-au putut vedea exact asa cum arata. Studiile antropologice de azi sustin ca fata lui Iisus avea trasaturi cu totul deosebite fata de sclavii, profetii si regii neamului sau.

Primele icoane

Cele mai vechi reprezentari iconografice ale Fiului Domnului au fost gasite in catacombele unde se ascundeau primii crestini din Roma, datate de arheologi ca apartinand secolului I e.n.
Spre deosebire de celebrele icoane "dupa Veronica", acestea din urma exprimau un alt fel de chip al lui Iisus, optimist, frumos, dornic de viata. Psihoistoricii de la Sapienza - Italia, au interpretat aceste moduri de reprezentare, ca intruparea nazuintelor celor oropsiti, intr-o imagine a Dumnezeului lor, in care credeau, dar nu stiau cum arata.
Pentru toti cei care sufereau, icoana lui Hristos era si este "usa secreta" prin care sufletul lor putea ajunge la Mantuitorul nascut intre ei, intre pamanteni, pentru a-i proteja, odata ajuns in cer, de necazuri si de dureri.
Icoana i-a ajutat intotdeauna pe credinciosi sa spere, sa nu mai sufere, sa creada ca prin mijlocirea ei vorbesc cu Domnul si El ii aude si ii ajuta. Omul si-a gasit intotdeauna refugiul in aceasta usa magica, prin care ajunge la Hristos.

Regele seninului sufletesc

In Bizant, icoana il reprezinta pe Iisus in doua moduri, care pot constitui, dupa cum spun atat teologii, cat si psiho-antropologii, doua mari modele de reprezentare ale lui Iisus.
Unul din modele este cel al lui Iisus inca viu, pe cruce. Pozitia lui este dreapta, cu ochii deschisi, patrunzatori, care razbat dincolo de noi, de intunericul lumii. Un Hristos al sperantei.
Un alt model il reprezinta pe Iisus mort, cu capul aplecat si trupul indoit de suferinta, cu ochii inchisi. Fata sa are insa expresia unui om care a murit cu misiunea implinita.
Nici una din liniile artistice ale reprezentarii bizantine nu exprima sfasierea trupeasca sau durerea agoniei, iar chipul lui Iisus nu si-a pierdut nobletea si maretia, asa cum a afirmat si Sf. Ioan Chrisostomul. Iisus, in orice icoana, este adevaratul rege al seninului sufletesc.

O taina sacra

Este stiut faptul ca nu exista nici o icoana veche care sa reprezinte momentul Invierii (nu pe cel al inaltarii din mormant). Aceasta taina este sacra si nimeni nu a lasat o reprezentare artistica a maretei clipe. Singurii care au indraznit au fost pictorii.
Vechile icoane din rasarit sugereaza metaforic, subtil sau poate "suprarealist", aceasta clipa. Astfel, una dintre icoanele extrem de studiate de catre arheologi, dar si de catre psihologi, este cea in care Iisus domneste asupra intunericului Pamantului, unde "ranjeste" chipul lui Adam, ingropat de viu in bezna misterioasa de sub picioarele sale.
Criticii de arta de la Sapienza - Italia afirma ca "nu exista in realitate icoane ale Invierii, pentru ca nu s-a nascut inca artistul capabil s-o reprezinte. Mai mult, orice pictura iconografica ar putea starni suspiciuni asupra Invierii Domnului", pentru ca adevaatul artist este intotdeauna "prea creativ".

Icoana de pe bobul de grau

Una din cele mai frumoase reprezentari ale chipului lui Hristos le apartine taranilor nostri. In Ardeal se crede ca pe bobul de grau este intiparita "fata lui Hristos". Cand bate ceasul secerisului, oamenii lasa din holda cate-un smoc de spice nesecerate, pe care le boteaza "barba lui Hristos".Circula prin tara colinde si credinte, in care graul e numit "trupul lui Hristos". La fel, vinul este socotit "sangele lui Hristos". Graul si vinul sunt cinstite ca elemente sacre; ele sunt privite nu ca parti ale naturii, ci ca parti obarsite in trupul lui Iisus. Ce semnificatie au aceste credinte strabune, daca nu aceea ca adevaratul chip al Domnului se afla in noi, in iubirea pe care i-o purtam, in dorul nespus dupa El? Iisus, ca realitate omeneasca si ca prezenta istorica a murit, dar in clipa mortii, sufletul sau s-a intrupat din nou: pamantul, vazduhul, cerul, lumea toata deveneau trupul lui Iisus. In clipa cand Iisus a murit, lumea de argila, cu toate ale sale, dobandea un suflet divin. De cand Iisus a murit, noi oamenii, noi toti, am trait nu simbolic, ci realmente prin sufletul sau.
Adevaratul chip al lui Iisus se afla in fiecare dintre noi. Pentru unii exista acolo dintotdeauna, altii il descopera la necaz si la frica, atunci cand au nevoie de ajutor. Pentru fiecare in parte, Iisus ia forma nadejdilor care se pun in El. Oricate stradanii depune stiinta sa-I fixeze faptura istorica, Iisus cel din sufletul nostru nu poate fi rezumat si constrans la niste amanunte lumesti. El este ruga, ardoare, o stare de iluminare care n-are in ea nimic pamantesc. Sutele de mii de icoane care Il reprezinta nu I-au micsorat si nu I-au sporit frumusetea. Masura Domnului sta in credinta si forta noastra de-a ne ruga. Adevaratul chip al lui Iisus este in noi.
MARIUS RADU