Profesionist de exceptie, cu ani de specializare si practica in Franta si in Canada, a ales sa se intoarca acasa, pentru a pune umarul la caruta romaneasca, abia urnita din loc. O lectie de patriotism, fara urma de suspine retorice
Sergiu Stoica este un fel de Robin Hood al zilelor noastre, numai ca el a ales sa sara peste etapa "iau de la bogati" si se ocupa numai cu "datul catre cei aflati in nevoie". Mai exact, el ofera o noua viata, la propriu, celor care altfel n-ar mai avea nici o sansa. Desi are doar 35 de ani, este un neurochirurg de exceptie, pentru care francezii si canadienii s-au batut, dar care a ales sa se intoarca in Romania si sa faca si aici ceea ce acolo se face de mult: medicina ca la carte, dublata cu o doza generoasa de umanitate. Sergiu Stoica este un visator, un altruist, un om extrem de modest. Tocmai din acest motiv mi-a fost destul de greu sa-l conving sa ne acorde acest interviu. Argumentul care l-a facut sa spuna, finalmente, "da" a fost acela ca povestea lui ar putea sa serveasca de exemplu unor tineri aflati la inceput de drum. In plin exod al celor care parasesc Romania pentru orizonturi unde cred ca viitorul va fi roz, doctorul Stoica a ales sa se intoarca acasa si sa faca pionierat.
"Nici o clipa nu m-am gandit ca plecarea este definitiva"
- Din cate ramuri exista in medicina, ati ales-o pe cea mai grea: neurochirurgia. De ce?
- Stiu c-ar da bine "la gazeta", dar in copilaria mea n-a existat nici o poveste dramatica, nici un episod trist, care sa ma determine sa aleg profesia de medic. Pe de-o parte, a fost influenta familiei. Frati de-ai bunicilor si de-ai parintilor mei erau medici, asa ca, intr-o oarecare masura, am crescut in acest mediu. Nu am fost insa genul de copil care sa se joace cu stetoscopul. Din contra, pana prin clasa a X-a, am fost foarte pasionat de matematica si fizica. Pe final de liceu, m-am gandit la ceea ce avea sa urmeze si-am realizat ca-mi doream sa fac o meserie liberala, care sa ma puna in contact cu oamenii si care sa-mi ofere posibilitatea sa-i ajut efectiv. Am urmat Facultatea de Medicina intre anii `91 - `97. Asa cum cred ca se intampla in majoritatea facultatilor din Romania, am avut parte de multa teorie si foarte putina practica. Anii au trecut si mi-am dat seama ca sistemul romanesc de formare profesionala nu se ridica la nivelul asteptarilor mele. Asa ca, in loc sa ma apuc sa invat pentru rezidentiatul romanesc, m-am pregatit pentru a deveni medic intern in Franta.
- Se spune ca scoala de medicina romaneasca e recunoscuta ca una dintre cele mai bune din lume...
- Asa ne place noua sa credem. Sigur, la un moment dat, scoala romaneasca de medicina a fost foarte buna, dar asemenea multor alte meserii si mestesuguri, ea s-a degradat din cauza comunismului, iar noi n-am mai ramas decat cu legenda. In perioada interbelica, nivelul era, realmente, foarte bun. Desi sa nu uitam ca, in majoritate, medicii acelei epoci se formau la scoli din strainatate, de cele mai multe ori la Paris. Fireste ca opinia mea e subiectiva, nu am toate datele ca sa pot sa emit o concluzie categorica, dar, daca e sa ma refer strict la specialitatea mea, exista un decalaj intre nivelul neurochirurgiei in Romania si cel din America de Nord sau Vestul Europei.
- Sa revenim la pregatirea pentru rezidentiat. V-ati decis pentru Franta...
- La vremea respectiva existau trei optiuni: sa ramai aici, in Romania, sa pleci in America sau sa pleci in Franta. In America se pleca, de obicei, cu gandul de a nu mai reveni niciodata. Diferentele erau foarte mari, pornind de la zona culturala si terminand cu stilul de viata, plus ca America era foarte departe geografic. Eu am ales Franta, pentru ca este o tara latina, aproape de Romania si pentru ca are o traditie veche in domeniul neurochirurgiei. Am mers pe specializarea asta, fiindca nu ma prea omoram cu prescrisul medicamentelor si eram constient ca am abilitati in sfera manualitatii.
- N-au atarnat si banii in balanta? Meseria de medic era retribuita mizerabil in Romania.
- Nu, nu m-am gandit nici o secunda la bani. De dinainte de a pleca, aveam, din punct de vedere material, tot ceea ce mi-as fi dorit.
- Profesional a fost greu? Nu erau diferente de pregatire prea mari?
- A fost grea adaptarea la noua viata?
"Felul in care suntem priviti in strainatate tine si de noi, de romani, de atitudinea noastra"
- In toata perioada asta, petrecuta in strainatate, v-ati confruntat cu prejudecata ca sunteti roman?
- Nici stirile negative despre Romania care apareau in presa si la televizor nu va afectau?
- Ma afectau in masura in care prietenii mei de-acolo imi ziceau: "Uite ce s-a intamplat in Romania", iar relatarea lor nu avea legatura cu realitatea. Am incercat, de fiecare data, sa raman obiectiv. Cand auzeam povesti despre orfelinatele sau copiii strazii din Romania, le spuneam: "Si la voi, in Paris, daca ma duc la periferie, pot sa fac un film asemanator". In general, media tinde sa promoveze stirile negative si socante si, de cele mai multe ori, se ajunge la niste stereotipuri. Situatiile cu tenta negativa sunt poate mai pregnante aici, dar asta nu e o caracteristica a Romaniei. Lucrurile se petrec la fel peste tot in lume.
"Din fericire, linia pe care merg lucrurile in Romania e ascendenta"
- Datorati ceva strainatatii, in afara competentei profesionale?
- Perioada in care am trait in Franta si in Canada a fost o experienta unica. Sunt niste ani pe care nu i-am petrecut numai in spital si care mi-au dat o perspectiva, cred, mai larga asupra vietii. Am calatorit foarte mult si am cunoscut foarte multi oameni care, in timp, mi-au devenit buni prieteni. Sigur, eu intotdeauna am fost genul de persoana care nu are nevoie de prea multe ca sa traiasca frumos. Detest idealurile burgheze care sunt acum la mare pret in societatea romaneasca. Deci, nu in sensul acestor acumulari materiale mi s-a largit perspectiva asupra vietii.
- E adevarat. Aici as putea sa lucrez ca medic 100 de ani si tot nu as acumula salariul de acolo, pe un an de zile. Povestea a fost asa: in decembrie 2006, am primit un telefon de la un medic de la spitalul "Marie Curie" din Bucuresti care, impreuna cu directorul spitalului, mi-au propus un post de sef de sectie la ei. Stiam ca "Marie Curie" este cel mai mare spital de pediatrie din Bucuresti si ca nu avea inca o sectie de neurochirurgie. Am primit oferta lor si in august 2007 m-am intors in tara si m-am apucat de treaba. Am facut asta din mai multe motive. Primul a fost de ordin sentimental: am trait o copilarie fericita datorita parintilor mei, carora le sunt foarte recunoscator, si o adolescenta exuberanta, ani in care am fost anturat de prieteni buni, cu pofta de viata si preocupari interesante, or, toate lucrurile astea m-au legat de Romania si de familia mea, care se afla aici. Un alt motiv ar fi dorinta de a pune in valoare experienta acumulata in strainatate, construind si la noi ceva de calitate in acest domeniu. Apoi, nu in ultimul rand, imi doresc sa formez niste medici care sa ajunga sa fie mai buni decat mine. De fapt, imi doresc sa pun bazele unei scoli de neurochirurgie. Am ramas fidel acelei dorinte initiale de a ajuta oamenii si, din fericire, linia pe care merg lucrurile, de cand profesez in Romania, e ascendenta. Am primit toata aparatura pe care am cerut-o. S-au gasit bani si acum am la Bucuresti exact tot ce aveam si in blocul operator din Montreal. In 7 luni, am operat aproximativ 100 de copii, cu rezultate foarte bune. Nu am inca toti oamenii de care as avea nevoie pentru o echipa completa de neurochirurgie, dar sper ca lucrurile se vor aranja cu timpul. Sunt unele probleme legate de felul in care oamenii din medicina romaneasca inteleg notiunile de profesionalism si responsabilitate. Eu, de pilda, sunt obisnuit ca atunci cand primesc un nou pacient sa-l urmaresc pana cand omul nu mai are nevoie de mine. Aici, tuturor li s-a parut ceva extraordinar ca nu mai era nevoie sa mi se mai dea telefoane si cineva sa se roage de mine ca sa revad pacientul si a doua zi. Si a treia zi. Si asa mai departe. Ma duceam din proprie initiativa sa-i vad. Au ramas cu totii surprinsi ca mi-am dat numarul de telefon tuturor pacientilor, pentru ca oamenii sa poata lua legatura cu mine, in orice secunda. Mai ales avand in vedere ca aici nu am o secretara. In Franta, inclusiv rezidentii au secretara personala, care se ocupa de toate lucrurile care tin de partea administrativa, astfel ca tu ai tot timpul sa te dedici profesiei, pacientilor. Aici se pierde ingrozitor de mult timp cu lucruri care nu tin de medicina.
- V-as ruga sa incheiem interviul cu un sfat pentru tinerii care isi doresc sa plece in strainatate "ca sa se realizeze". Asta e sintagma-argument pe care am auzit-o folosita de majoritatea persoanelor aflate in aceasta situatie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
09.05.2008, 12:07Delia S
FELICITARI DOMNULE DOCTOR,sper din tot sufletul sa mai existe tineri ca dumneavoastra,si cred ca mai exista dar nu sunt lasati sa iasa in fata.Am avut, si inca mai am probleme de sanatate, si am fost destul de dezamagita de medicii cu "renume", care tratau pacientii pe banda rulanta,si dupa ce am schimbat medicul cu unul mai tinar,am avut si rezultate mult mai bune, si m-am simtit tratata ca o persoana nu ca un bon de ordine.Sa va dea bunul Dumnezeu sanatate, forta,compasiune si bunatate pentru micii pacienti, si pentru parintii lor.Si asa cum s-a intimplat, cu donatia pentru aparatura,sunt convinsa ca ori de cite ori se va apela la noi, vom dona fiecare dupa posibilitati,pentru copiii nostri si pentru oameni deosebiti ca dumneavoastra.
12.05.2008, 04:10Mihaela Chiselite
Sint pe punctul de a termina rezidentiatul in SUA; urmeaza un fellowship, si eram ingrijorata si dezamagita de lipsa de entuziasm la perspectiva de a trai departe de tara o viata intreaga, cu toate vacantele asteptind sa merg acasa sa mai iau o doza de "viata." Mi-ar place foarte mult sa pot sa-mi fac meseria de patolog/hematopatolog in Romania, dar nu am auzit decit descurajari pina acum. As vrea sa ma simt utila si eu tarii care mi-a dat educatie gratuit (cind americanii ies din scoala inglodati in datorii), si sa-mi petrec timpul dupa job in orasul meu si nu printre straini. Sint foarte curioasa cum s-a simtit tratat Dr. Stoica cind si-a dat examenul de echivalare a diplomei; am auzit zvonuri ca am fi tratati cu aroganta si dispret de ierarhia spitaliceasca din tara, asumindu-se ca am fi niste "losers" sau inadaptabili de unde venim si ca am avea iluzii de superioritate. Mi-e teama de situatia asta, neavind "nervi de otel:)" ca si chirurgii. As fi curioasa si care sint exact posibilitatile si obstacolele materiale si umane la cautarea unui post.
Multumesc din nou de inspiratie, vine chiar la un moment foarte potrivit, si ma bucur ca cineva a deschis drumul
Mihaela,
Chicago
13.05.2008, 17:46Liliana Onut
Tot respectul. Felicitari!
14.05.2008, 22:40C Mirela
Un om deosebit!
Curajosi nu sunt cei care pleaca "dezgustati"...dimpotriva
16.05.2008, 03:09Crina B
In primul rand felicitari D-lui Doctor pentru cariera si pentru modul de gandire! In doilea rand vreau sa spun ca ma regasesc putin in declaratiile sale,chiar daca situatia mea e diferita. In clasa a 11-a am parasit Romania pentru a ma alatura parintilor mei in Spania, am terminat liceul aici si acum sunt studenta in anul I. Incerc sa urmaresc cat mai des actualitatea romaneasca si ma tem ca nu sunt chiar incantata de ceea ce se petrece in tara. Normal. Si imi place sa cred ca o sa ma intorc si o sa folosesc ce invat si voi mai invata aici pentru a face ceva util in Romania. Vreau sa cred ca vreodata voi putea contribui la imbunatatirea starii in care se afla tara noastra...
10.06.2008, 20:21Anca-Claudia Samu
E ptr. prima data cand aud si eu ceva bun in legatura cu neurochirurgii din Romania, poate in viitorul apropiat, nu va mai trebui sa mergem sa ne operam in Germania sau in alte tari. Stiu ce vb ptr ca in urma cu 7 luni am fost si eu operata la INI in Hannover, de catre prof, dr, mult. Madjid Samii, suferind de un astrocitom pilocitic in trunchiul cerebral. operatia a avut un mare succes, neramanand cu nici un fel de sechela nici macar temporara, fiindu-mi extirpata toata tumoarea. In 4 luni de la operatie mi-am reluat si facultatea si acum duc o viata normala. Sper ca si in Romania sa avem si noi odata neurochirurgi care se daruiesc treup si suflet meseriei, la fel ca cei de acolo, si sa avem si noi aparatele necesare unei operatii la cap, ceea ce se pare ca multi doctori din Romania nici nu au vazut in poze cum arata sau nu stiau ca se folosesc. ptr. acest doctor nu pot avea decat respect ptr ceea ce face si ptr, decizia dansului, si poate va ajunge un Samii al Romaniei ptr ca si dansului ii place ceea ce face, trebuie doar sa-si faca loc si sa se impuna in fata fomistilor care nu vor sa cedeze locul celor mai tineri si priceputi care vor sa schimbe in bine medicina romana!
24.09.2008, 20:34Petrescu Anca
Aseara am avut placerea sa il vad (live) pe domnul doctor, operand. Operatia a durat aproximativ 13ore.
Trebuie sa spun ca acest eveniment m-a marcat. In jurul orei 15:00 domnul doctor a ajuns in incinta blocului operator, nu stiam cine este, vazandu-l pentru prima data, am fost surprinsa sa aflu ca dansul este medicul care va efectua operatia pentru care toata lumea se pregatea (moral) de cateva zile. Am fost surprinsa, intr-un mod placut, fiind prima data cand il vedeam, nu stiam ce fel de om este..insa am remarcat din primele secunde ca este un om foarte calm, in ai caror ochi se citea bunatatea sufleteasca, iar prin modul in care vorbea (cu oricine) iti dadea un sentiment de siguranta incredibil. Programul meu se termina la ora 16:00 insa ma gandisem ca o sa raman sa asist la aceasta operatie, din pura curiozitate. Acest om m-a marcat, prin felul sau de a fi, prin munca pe care o face, si prin caracterul sau (care este o raritate in zilele noastre, in lumea medicala..si nu numai). Ii doresc tot binele din lume, cu siguranta cineva acolo sus il iubeste.
Felicitari!
17.12.2008, 11:42Costi-Catalin Dinu
Suntem parintii lui Costi Dinu care la data de o2.08.2008 a fost diagnosticat cu tumora chistica emisfer cerebelos stang. Nu va inchipuiti ce am simtit in acel moment ,dar am mers inainte cu credinta in Dumnezeu si speranta ca si fiul nostru are sansa lui in viata. Din discutiile purtate cu radiologul Virgil Ionescu am aflat ca in tara profeseaza dr. neurochirurg Sergiu Stoica. Am ajuns la acest doctor in ultima zi pana la intrarea sa in concediu. Trecand peste mai multe etape,care nu mai are rost a fi mentionate, am ajuns la rezultatul final prin care operatia a avut succes ,acest lucru fiind confirmat si de controalele ulterioare. Pe aceasta cale dorim sa multumim domnului dr. Sergiu Stoica si echipei sale care a participat la operatia fiului nostru, printre care si rezidentul Bica Dorin. Totodata indrumam parintii a-i caror copii au probleme neurochirurgicale sa apeleze fara vreo indoiala la serviciile domnului doctor. A, era sa uitam a mentiona ca la orice operatie efectuata de dr. Sergiu Stoica acesta nu pretinde nimic - asa o fi si in alta parte?
Pentru ca se apropie sarbatorile de iarna transmitem toate urarile de bine celor mentionati mai sus
19.01.2009, 19:04George Odagiu
Eu sunt George si am 13 ani la nastere am fost diacnosticat cu pararapareza spastica (mergeam pe varfuri si nu puneam tot piciorul)am fost sfatuit sa fac gimnastica pentru recuperare.Dar aceasta gimnastica nu a facut decat sa imi agraveze starea astefel ca la 5 ani am facut prima mea operatie de alungire de tendon aceasta operatie doar mi-a mai dat putin timp pentru ca la 10 ani sa fac una de aductori dar aceasta nu mi-a facut nimic.Simptomele au reaparut :Oboseam la 10 pasi facuti de parca ar fi fost 10 kilometri si nu am mai reusit sa merg singur reuseam doar cu ajutorul cuiva sau daca ma tineam de pereti din acel moment viata mea a capatat o alta forma pentru ca nu mai reuseam sa merg singur nu mai puteam merge la bunici sa ma joc afara sau sa ies in cartier.Dar la 12 ani cand eram chiar intr-o situatie de criza pot spune mama mea l-a gasit pe domnul Doctor Sergiu Stoica in formula AS,am mers la dansul si inca de cum am intrat in cabinet domnul doctor s-a comportat extraordinar cum rar intalnesti la doctorii din Romania.Dansul s-a uitat pe radiografie si si-a dat seama imediat ce se petrece cu mine aveam (Bloc vertebral in zona cervicala) adica aveam 2 vertebre sudate ce impiedicau maduva sa treaca mai departe,trecea dar in cantitati mici astfel incat canalul meu se facuse de 4 ori mai mic de cat al unei persoane obisnuite.Domnul doctor a spus ca este nevoie de operatie si ne-a facut fisa de internare am stat in spital cam vreo saptamana , dupa care a venit ziua operatiei va pot spune ca domnul doctor impreuna cu tanara generatie pe care o formeaza treceau zilnic la mine cu o voce blanda imi explica mie si mamei ce s-a intamplat cu maduva am apreciat la dansul ca nu m-a tratat ca pe un copil ci ca pe un adult pentru ca era viata mea in joc,daca nu as fi facut operatia doi ani mai tarziu as fi paralizat si operatia s-a desfasurat cu acordul mamei dar si cu al meu daca mama dorea sa o faca si eu nu atunci dansul nu o facea m-a uimit ca a tinut cont de parerea mea si m-a tratat ca pe un om matur.Si iata ca a sosit si clipa operatiei am intrat in operatie pe 27 Mai 2008 la ora 7:30 AM si am iesit la ora 10:00 si 10:30 PM operatia a durat 15 ore dar efectele s-au vazut inca din prima ora de dupa operatie cand am inceput sa misc degetele si picioarele independent domnul doctor a stat langa mine si m-a pus sa le misc a spus ca daca operatia e o reusita eu trebuie sa le misc independent prima data nu am putut dar domnul doctor a stat pan la ora 23:30 PM langa mine pana ce am reusit sa le misc dansul si mama impreuna cu rezidenti au rasuflat usurati ca operatie a reusit.A doua zi deja stateam in fund cate 10 minute si faceam asta des deja a treia zi am inceput sa stau si in picioare, la o saptamana de la operatie am fost externat si acasa am inceput o lunga batalie.Am fost la dansul de cateva ori la control si vreau sa va spun ca acum canalul meu este la fel de mare ca la majoritatea oamenilor.Au trecut atatea luni iar eu acum merg la scoala si pot misca picioarele ca un copil normal pot face genoflexiuni si multe altele au trecut doar 8 luni dupa o operatie pe coloana si fac lucruri la care nu am visat vreodata sa le fac multi s-au mirat pentru ca la o asemenea operatie uni dupa opt luni abea incep sa stea inpicioare acum recuperarea mea dureaza intre un an si doua luni si un an si sase luni adica aproximativ un an jumate pot spune ca incep sa traiesc eu incepand de la 10 ani nu am mai iesit din casa aproape un an jumate nu am mai iesit sa ma joc afara sau pe la sat la bunici acum este mai bine Dzeu a fost mare si mi-a daruit o familie si prieteni adevarati ce ma sustin.Va multumesc domnule doctor si va doresc succes in continuare !!!!!!Sfatuiesc pe parinti sa aibe incredere in acest medic si sa se duca linistiti dansul nu va da sperante desarte va spune adevarul dar nu va impacienteaza va fi meru langa voi ducetiva impacati pentru ca acest om stie ce face.Daca va v-a intreba vrun strain de unde sunteti sa nu va fie rusine ca sunteti romani ba din contra fiti fericiti avem si noi oameni intelepti buni si sufletisti!Sper sa ajute pe cineva povestea mea Pacient al do
ctotrului Sergiu Stoica-Odagiu George
07.05.2009, 14:07Valerica Dinu
Ca ati ales sa lucrati in rominia iar noi sa avem la cina apela in cazuri de urgenta
28.05.2009, 18:03Dan Santimbreanu
Sergiu este un inger. Iata cate persoane a salvat... sunt cei care au vrut sa isi faca publice povestile insa mai sunt sute pe care i-a salvat.
http://dansantimbreanu.wordpress.com/sergiu-stoica-un-chirurg-recunoscut/
Bravo sergiu!
05.01.2010, 12:46Andreea Vezeteu
Multumim ca v-ati intors in tara!as vrea si eu sa i-au legatura cu dumneavoastra,dar nu stiu cum.sincer chiar sunteti un om DEOSEBIT DE BUN
10.02.2010, 14:17Stefania Nita
Dr sergiu stoica este excelent...... un prieten foarte bun de-al meu a fost operat in decembrie 2009 la euroclinic de dl. doctor sergiu stoica. sergiu este un om deosebit, care nu se arunca la speculatii si la vorbe care sunt menite sa bage bietii pacienti in sperieti(asa cum au facut unii dintre marii doctori de la Bagdasar). prin pregatirea exceptionala, prin atitudinea pe care o are, prin faptul ca e mereu zambitor si calm acest doctor reuseste sa aiba si rezultate remarcabaile, beneficiind de incerederea pacientilor 100%. tot personalul de le euroclinic este exceptional. anestezistul care a operat imrepuna cu dr stoica s-a purtat ireprosabil. aproape ce ne multumea ca am fost alaturi de pacientul in varsta de 33 ani in numar atat de mare in ziua operatiei(eram 12 persoane si asteptam din minut in minut sa coboare liftul dinspre sala de operatii).in plus de asta pe tot parcursul operatiei(operatia a durat de la 8 30 dimineata pana la 21 30) dl anestezist Ovidiu Palea ne-a dat mesaje pe telefonul mobil prin care ne spunea ca operatia merge bine, ca totul e ok. Extraordinar....
Practica facuta in strainatate se observa in tot ceea ce fac acesti doi medici pe care i-am cunoscut. Sunt mereu zambitori, nu tipa la tine-la modul: ce cautati aici, spitalul e un mediu steril,nu aveti ce cauta in salon etc etc- intr-un cuvant EXTRAORDINARI. ADEVARAT SALVATORI DE VIETI CARE FAC ASTA CU PASIUNE SI FARA A ASTEPTA ALTE COMPENSATII.....INTR-ADEVAR INGERI.
Prietenul meu, care a fost operat in decembrie, a luat acum rezultatul de la RMN ul postoperator, rezultatul este ca nu mai exista ramasite de tumora. Asistenta medicala care a participat la RMN a spus cand am intrebat-o ce se vede: bineinteles ca e bine doar v-a operat dl dr. Stoica.
ASA CA, DACA AVETI PROBLEME DE GENUL ASTA(DOAMNE FERESTE SA NU FIE CAZUL) VA RECOMAND CU CEA MAI MARE INCREDERE. ESTE UN OM SI UM MEDICU EXTRAORDINAR. NU CRED CA POT EXPRIMA IN CUVINTE GRADUL DE PROFESIONALISM , BUNATATE, CALM, AMABILITATE ETC.
VA MULTUMIM DOMNULE DOCTOR. Sa speram ca si pe viitor vor iesi din academiile noastre astfel de oameni pregatiti.
16.02.2010, 23:51Cristian Pricopie
Buna seara ,numele meu este Pricopie Cristian ,am citit cateva comentarii in legatura cu operatii pe creier si as dori pe aceasta tema sa pot sa va spun si eu povestea mea:
Am 33 de ani ,in anul 2005 am fost operat la spitalul Bagdasar (spitalul 9),au fost saptamani de chin si tot felul de ganduri negrecare mau macinat foarte mult,operatia a decurs bine ,diagnosticul"astrocitom pilocistic"mi s-a spus ca nu va mai fi nici o problema ,nu am avut tratament si totul am crezut ca a fost doar o perioada mai grea din viata mea ,dar surpriza, in anul 2009 in urma unui RMN se pare ca tumoarea a recidivat am mai facut inca 2 RMN-uri diagnosticul acelasi.In acele momente am crezut ca nu este adevarat ,ca nu am respectat anumite lucruri,am inceput sa caut in mai multe locuri ,la mai multi doctori.Din informatiile stranse cea mai buna solutie era sa fac operatia la INNI Hanovra (Germania)costuri 50 000 de euro ,in Spania la un institut din Pamplona costuri 15 000 de euro.In timpul cautarilor mele printre care si la doctorii care m-au operat (dar in urma discutiilor nu prea a mai avut incredere fara sa jignesc pe nimeni)am fost sfatuit de un prieten sa ajung si la domnul Dr.Stoica Sergiu la un control.NU am auzit niciodata de dansul ,am inceput sa caut informatii pe internet despe dansul,despre spitalul unde opereaza, despre tehnica medicala detinuta de spital ,despre spitalul Euroclinic.
Pana la urma mi-am luat inima-n dinti si am fost la control.Am intrat la control si d-nul dr.Stoica Sergiu a fost foarte deschis in discutie si foarte la obiect ,cert este ca trebuia sa ma operez pentru a doua oara ,dar cat mai repede.Am inceput toate demersurile ,sa caut informatii si pana la urma m-am hotarat sa fac operatia ,costul a fost de 9 000 de euro ,in ziua operatiei d-nul Stoica a venit la 7.30 am si am purtat o discutie cu privire la operatie ,vreau sa spun ca m-a linistit si mi-a spus ca tot ce se intampla este din cauza primei operatii ,ca defapt eu am un nodul in jurul caruia se strange un lichid si acel lichid apasa pe creierul mic provocandu-mi stari de greata,defect la vorbire si stari de oboseala mai accentuate.L-am intrebat care este cauza ,se pare ca la prima operatie mi s-a scos doar lichidul si nodulul a ramas acolo .Am crezut ca sunt doctorii de vina dar cred ca pana la urma si tehnica face diferenta .Domnul dr.Stoica a facut operatia care adurat 6 ore si a fost facuta cu ajutorul d-nei dr.anestezist Dragusin ,am stat o zi si o noapte la terapie intensiva si o zi internat si a treia zi am fost acasa binenteles slabit dar acasa ,d-nul Stoica mi-a explicat tot procesul operatiei ,a fost facuta in pozitia sezut iar d-nul doctor Stoica ma asigurat ca scos tot si ca defapt diagnosticul este altul mai exact il voi afla saptamana viitoare.Am citi despre d-nul dr.Stoica Sergiu in foarte multe postari pe internet si pana la urma sa adeverit totul sa stiti ca face minuni iar experienta pe care a dobandit-o in strainatate in Canada si in Franta cantareste foatre mult si eu care am trecut prin acest lucru pot sa-i multumesc din suflet ca isi face meseria cu simtul raspunderii si sper din tot sufletul sa-i dea Dumnezeu multa sanatate si putere sa faca cati mai multi oameni bine si i-as ruga pe domni dr.mai in varsta din tara noastra chiar si profesori dr.sa mai lase pe cei tineri care vor sa faca ceva bine sa-i lase sa-si faca treaba.In cadrul spitalului Euroclinic servicii ireprosabile,domnul doctor Stoica Sergiu jos palaria nu ezitati sa mergeti macar la control, restul depinde de dumneavostra si de Dumnezeu.Sanatate multa,cu respect Pricopie Cristian.
18.08.2011, 15:17Simona Simon
Cum as putea lua si eu legatura cu domnul doctor?Puteti sa ne dati niste date de contact ale dumnealui va rog? Sunt sigura ca multi care citesc articolul ar avea nevoie de ajutor. Multumesc!
26.08.2011, 12:13Supervizor Formula-As
Http://www.mscurie.ro/meniu_content.php?meniu_nr=2
21.10.2011, 20:35Alina Polizache
Buna numele meu este Alina si am 17 ani ,in urma cu 6 ani am fost diagnosticata cu hidrocefalie si o tumora la spitalul Bagdasar Arsenie,domnul profesorul Ciurea si doctorul Iliescu m-au operat punandu-mi dren pentru hidrocefalie si la o saptamana mau operat pentru tumora urmand ca peste trei luni sa vin la contrul.am fost la control si mi sa facut un RMN rezultatul aratand ca am facut un chist pe locul operatiei ,operandu-ma din nou profesorul si doctorul care ma operat a spus ca sunt bine recomadandu-mi un control peste trei luni . Cand am venit la control am primit vestea ca tumora nu a fost scoasa si mi sa recomandat sa fac o iradiatie Gamma-kniefe la Centrul de Excelenta am facut aceasta iradiere si timp de doi ani am asteptat sperand ca sunt bine ,sdupa doi ani ducandu-ma la control mi sa spus ca trebuie sa se intervina chirurgical si am fost operata din nou ,crezand ca chinul a luat sfarsitsi dar tumora nici atunci nu au putut sa o scoata si peste trei luni au decis sa incerce din alta pozitie dar nu au reusit nici atunci .Dumnezeu a tinut cu mine desi profesorul si doctorul nu mi-a dat o sansa mi-a scos in cale un inger cu chip de om Dr.Sergiu Stoica din prima clipa cand l-am vazut mi-a spus ca o sa fiu bine si ca nu e o tumora care sa mi puna viata in pericol redandumi increderea si speranta ca exista o sansa si pentru mine.
Pe data 22.08.2011 am fost operara din nou dar acum de omul care urma sa mi salveze viata Dr . Sergiu Stoica operatia a dutat in jur de sapte ore in urma acestei operati am avut bucuria de a afla ca mi sa scos toata tumora inclusiv drenul.
Pentru mine asta înseamna, practic, regasirea propriei identitati. Acum nu mai am niciun impediment si nici scuza sa nu duc la îndeplinire ceea ce-mi doresc cu adevarat în viata.
Atunci cand nimeni nu va da nici o sansa cautatil pe ingerul in chip de om Dr. Sergiu Stoica care o sa va dea reancrederea si speranta ,este omul care face totul din placere nu pretinde nimic in schimb , este o raritate in zilele noastre, in lumea medicala..si nu numai.
Mii de multumiri domnului Dr.Sergiu Stoica si echipei (Dr.Grigorescu,Dr.Tarnoveanu si domnisoara Cristina) oameni cu maini de aur carora o sa le fiu recunoscatoare la orice pas.
27.11.2013, 13:53Claudia Bobalca
Am fost operata de adenom hipofizar de dl dr Stoica si echipa lui la Euroclinic. Cuvintele sunt greu de gasit pentru a-mi exprima recunostinta pentru ceea ce au facut acesti oameni pentru mine. Dr Stoica este, dupa parerea mea, cel mai bun neurochirug din Romania, face operatii la nivelul celor din alte tari, are o echipa foarte bine pregatita si aparatura moderna. Este un om de o bunatate rara, calm si care mereu te incurajeaza si te ajuta sa treci peste traumele unei operatii. Este un inger pe pamant! Multumesc, dl doctor Stoica!