Femeia de firma
Aproape fiecare a treia femeie cu studii universitare din Europa si America nu-si gaseste un tovaras de viata. Iar numarul lor creste vazand cu ochii... si-n Romania. Femeia celibatara a aparut si la noi. Mai exact, "femeia de firma". Interesata in primul rand de profesie si abia in ultimul rand de barbati.
Avem a face cu un model al viitorului sau cu o eroare a naturii? La drept vorbind, barbatii ar trebui sa stea la coada pentru niste femei ca ele: sunt tinere, instruite, arata bine si le-ar placea sa-si duca viata alaturi de un partener inteligent. Cu toate astea, traiesc singure, fiindca nu exista barbati pe masura lor; barbati potriviti! Nu vorbim despre un caz izolat: numeroase femei cu diploma universitara traiesc singure, si tendinta este in crestere. La barbati este invers: in alegerea partenerei, ei se orienteaza mai degraba spre un nivel intelectual inferior. O femeie nu prea scolita, dar supusa si eficienta casnic. Important nu este sa porti discutii filosofice in bucatarie, ci sa ti se puna in fata o mancare ca lumea. La femei este mai complicat. O femeie activa, pasionata de profesia ei, isi doreste pe cineva cel putin egal. Acesta este un principiu vechi de cand lumea, insa lucrurile se complica din ce in ce mai mult in zilele noastre, cand numarul femeilor cu studii creste constant. Ba si mai grav! Studiile efectuate in ultima vreme arata ca in timp ce fetele devin tot mai harnice la invatatura, baietii sunt tot mai lenesi, o perspectiva destul de sumbra pentru viitorul iubirii. In prezent, aproximativ 18% din tinerele cu calificare superioara ar trebui sa se marite sub nivelul lor, pentru a mentine echilibrul relatiilor dintre sexe la scara nationala. Ce e de facut? Raspunsul la intrebare ne-a fost oferit de d-na psiholog Felicia Vermure.
"Modelul mamelor si bunicilor noastre a disparut"
- Un fenomen la moda in lumea occidentala se intalneste, pe scara larga, si-n Romania: "femeia de firma". E vorba despre femei cu activitati profesionale intense, care prefera singuratatea vietii in doi. Cum explicati aceasta aplecare spre celibat?
- Cand o femeie munceste ca un barbat si face o cariera de succes, ea nu se mai poate dedica unei relatii ca o femeie obisnuita. Modelul mamelor si bunicelor noastre, intretinute de soti, a disparut. Vremurile sunt grele si o familie nu poate fi intretinuta doar de barbat. Sau daca este, pretul se simte in viata familiei. Pe de alta parte, de ce sa refuzi o cariera frumoasa daca poti sa o faci? Dragostea nu dureaza o eternitate, dar meseria, da! Din nefericire, statutul social al acestor femei este prea ridicat si ii incomodeaza deseori pe barbati, carora le place ca femeia sa fie dependenta de ei. Barbatul cauta o relatie "in jos" (de subordonare), femeia o relatie "in sus" sau cel putin de egalitate. Rar vedem astazi o femeie "in paine" alegandu-si un partener cu pozitie mai modesta. Si daca o face, cuplul e indata suspectat ca si-a intemeiat relatia pe o simpla atractie sexuala, in special daca barbatul este cumva mai tanar. Prin urmare, cu cat o femeie este mai instruita, cu atat mai restranse sunt posibilitatile ei de optiune pe piata conjugala, mai bine zis pe cea a relatiilor, fie ele oficializate sau nu.
- Profesia devanseaza fericirea in doi?
- Si femeile de succes isi doresc un barbat alaturi - insa in conditiile stabilite de ele. Aceasta schimba comportamentul adoptat la constituirea unui cuplu: daca cel gasit nu este partenerul potrivit, atunci mai bine sa renuntam la el si sa cautam ceva nou. Poate ca datorita acestei libertati moderne, multe femei sunt mai fericite decat mamele si bunicile lor. Dar nu toate! Nu e chiar asa de usor sa traiesti fara dragoste si fara familie.
- Cele mai recente statistici dovedesc fara echivoc: aproape doua treimi din femeile cu studii superioare nu au copii pana la varsta de 35 de ani.
- Intr-un sondaj de opinie din primavara acestui an, "partenerul nepotrivit" era indicat ca motiv principal al lipsei copiilor. Nu este intru totul adevarat. Dorinta capatuielii, a unei meserii de succes, aducatoare de bani, amana maternitatea. Astazi, fetele studiaza cu mai mult sarg si obtin mai multe diplome decat baietii. Si-au insusit pe deplin indemnul sa invete, sa se califice si sa faca cariera.
- Oricine a intalnit in cercul sau de cunostinte o asemenea femeie: nostima, atragatoare, extrem de inteligenta si cu o munca interesanta. Si fiecare se intreaba: cum de nu si-a gasit perechea?
- Explicatia ar putea fi aceea ca ea isi pune mereu intrebarea daca nu cumva exista un barbat mai bun decat cel langa care se afla acum. Pe care l-a depasit si langa care sta din condescendenta. Din pacate, multe dintre femei sufera de un soi de obsesie perfectionista. Alearga toate dupa marea iubire, dar din prudenta, nu se grabesc cu casatoria. Trebuie sa fie sigure ca, atunci cand semneaza contractul nuptial, au obtinut o marfa de cea mai buna calitate: barbatul cel mai aratos si mai cultivat, cel mai fermecator si mai atletic, cel mai tandru si, nu in ultimul rand, cu venitul cel mai consistent. Indeosebi femeile cu calificare superioara, care sunt independente financiar si pot astepta pana vor intalni exact ceea ce doresc, tin sa fie absolut sigure ca au facut alegerea perfecta.
- Prin ce gresesc?
- E o iluzie. Visul unei relatii ireprosabile le impinge sa tot incerce, pana va fi prea tarziu ca sa mai poata avea copii si nu vor mai fi in stare sa-si sacrifice capriciile si tabieturile in favoarea unei relatii, iar toti barbatii "eligibili" vor fi disparut de pe piata.
- In ultimii 25 de ani, femeile au progresat enorm, au castigat multa autoritate si influenta. Barbatii sunt mai putin favorizati ca odinioara. Ba chiar mai rau, acum se vad obligati sa-si aduca si ei contributia la treburile gospodariei. Iar asta, cinstit vorbind, nu e neaparat ceva care sa te umple de fericire. Bucuriile pe care ti le ofera copiii sunt linistite, nespectaculoase. Multi dintre barbati, pur si simplu n-au chef sa renunte la o parte din satisfactiile lor profesionale pentru a prelua jumatate din munca domestica a unei partenere, la fel de dornica de a face cariera ca si el.
- Si dvs. sunteti o femeie de firma. Cu toate astea, v-ati adus pe lume fiica la 24 de ani si abia dupa aceea v-ati pregatit lucrarea de doctorat. Ce a fost asta? Planificare sau o intamplare fericita in biografia dvs.?
- O intamplare fericita. Altminteri, probabil ca m-as fi concentrat asupra studiilor si a carierei si poate ca n-as fi avut niciodata un copil. Ma protejasem corect cu o diafragma, care totusi a dat gres, asa ca am ramas insarcinata, la numai trei luni dupa ce il cunoscusem pe sotul meu. Eram indragostiti si convinsi ca, impreuna, vom reusi sa ne crestem copilul. Asa a si fost.
- Oare felul in care le judecati pe femeile profesioniste nu este prea aspru?
- Eu nu contest nimanui dreptul de a lua o decizie individuala, ci observ doar ca noul tip de femeie moderna, care se profileaza la orizont chiar si in Romania, nu da suficienta atentie familiei si nici macar nu cauta raspunsuri la intrebarea "Cum pot fi impacate maternitatea si cariera?". Caci este inacceptabil ca, de dragul carierei, femeia sa renunte la o parte esentiala a feminitatii sale, cum e aceea de a naste copii.
- Fiica dvs. a implinit 18 ani. O veti sfatui sa-si abandoneze cariera in beneficiul casniciei?
- Fara indoiala ca nu. Dar sper ca va avea curajul sa-si traiasca viata un pic mai dezordonat, cu mai putina planificare decat se obisnuieste astazi si cu mai multa disponibilitate de a-si asuma riscuri.
Trei pareri
ANDREI SZABO,
manager, 37 de ani
- De ce barbatii puternici nu suporta ca femeile sa fie mai inteligente decat ei si sa aiba mai mult succes?
- Barbatii detesta sa se simta inferiori, fie in raport cu alti barbati, fie cu femeile. A recunoaste superioritatea cuiva inseamna sa admiti ca celalalt e mai bun ca tine, intr-o privinta sau alta. Barbatii cred ca trebuie sa ajunga foarte sus, pentru a fi luati in seama. Ei se confrunta cu o concurenta mult mai dura pentru a cuceri o femie. Iar femeile - sexul privilegiat, caruia i se face curte - pot sa si-l aleaga pe cel mai bun dintre ei. Tocmai acest lucru impinge ambitia barbatilor pana la limita irationalului: ei sunt convinsi ca, daca nu sunt cei mai buni, cei mai puternici, cei mai bogati, n-au nici o sansa in fata potentialelor lor partenere. Si mai rau: instinctul lor de a proteja si-a pierdut obiectul, pentru ca femeile nu mai depind acum de cineva care sa le asigure existenta. Se descurca si singure.
ELISABETA BOBOC,
37 ani, medic pediatru
- De ce femeile inteligente trebuie sa faca unele compromisuri in alegerea partenerului?
- Posesoarea unei diplome de studii nu-si gaseste un sot?, eu nu cred. Adevarul este, de fapt, ca femeile nu mai cad in bratele primului venit, asa cum se intampla inainte. Barbatul e tinut nitelus la standul de proba - stiti, ca la controlul de calitate - si n-ar trebui sa fie atata suparare, ca doar si automobilele de lux sunt supuse la niste teste. Sigur ca, la nivelul femeilor cu diploma, pretentiile sunt mai mari. Dar mie mi se pare ca tocmai femeile instruite, cele care-si cauta un partener, sunt mai deschise si mai permeabile, atunci cand e vorba sa faca unele compromisuri in alegerea barbatului pe care si-l doresc. Dovada? Foarte multe isi cauta perechea pe Internet, fara sa considere asta o umilinta.
DORINA CIOC,
27 ani, director relatii publice
- De ce atmosfera din casa parinteasca e deseori responsabila pentru faptul ca femeia nu-si gaseste un partener?
- Adesea, femeile cultivate s-au simtit in centrul atentiei inca din copilarie. Parintii le-au oferit totul si le-au indepartat obstacolele din cale. Ulterior, succesul profesional nu face decat sa accentueze individualismul acestor femei. Si, in aceeasi masura, ele isi pierd capacitatea de adaptare. Dimpotriva, barbatii care isi cauta perechea sufera frecvent de lipsa increderii in sine. "Ce ar putea sa gaseasca la mine femeia asta atat de puternica?", se intreaba ei. E ca povestea cu soarele si luna, care alearga unul dupa altul si nu se intalnesc niciodata.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
08.04.2008, 09:01Sebastian Mocanu
Omul are anumite nevoi, fiziologice , emotionale sau intelectuale. Asistam acum la o cautare a implinirii nevoii de libertate a femeii, tinuta sub control de barbati pana acum. Aceasta insa se face fara un anumit echilibru, in sensul sa se tina cont si de celelate nevoi: de a iubi si de a fi iubit, de a avea un partener stabil etc. Femeia nu mai iubeste, ci doar planifica : cum sa arate, cum sa vorbeasca, ce sa realizeze in viata, cine sa fie acceptat in viata ei si cine nu ( e vorba de relatii profitabile , nicidecum sentimentale)
Pentru femeia moderna, preocupata doar de ea insasi, barbatul se afla undeva departe, ca o umbra a trecutului. El este tiranul , este personajul rau. Iar daca vrea vreunul sa se apropie de ea, imediat se apara, respingandu-l prin diverse motive: ca e prea inalt, ca e prea scund, ca e urat, ca e frumos, ca are bani, ca nu are bani, ca e prea educat, ca e prea putin educat, ca e prea devreme, ca e prea tarziu. Si lista ar putea continua...
In momentul de fata, pentru femeia moderna, barbatul este o persoana in plus, care incurca din toate punctele de vedere. Si daca ar fi perfect, tot ar fi prea putin
Un alt dusman nedeclarat al femeii moderne este dragostea. Intr-adevar , pentru ea, dragostea poate constitui un impediment serios in implinirea planurilor ei de realizare sociala. Numai ca inima face cam ce vrea ea si nu crede nici in standarde si nici in reguli. Inima nu vrea sa se realizeze social ci sa iubesca. Va veni si vremea , niciodata prea tarziu, cand inima ii va aminti femeii ca trebuie sa mai si iubeasca din cand in cand, nu doar sa fuga de aceasta �indatorire� fata de ea insasi
Cu multa simpatie , pentru toate femeile !
08.04.2008, 09:29Sebastian Mocanu
Imi doresc foarte mult ca femeia sa nu se transforme in ceea ce uraste ea mai mult, adica in barbat
O femeie este frumoasa atunci ramane femeie, un barbat este puternic atunci cand ramane barbat
Mult succes in viata tuturor femeilor, si sa-si mai aduca aminte din cand ca sunt femei si ca a fi femeie nu inseamna doar placere, ci si responsabilitate !
08.04.2008, 13:59Ioana Xyz
Am citit acest articol si am fost profund impresionata pentru ca ma regasesc in el ff mult.
sunt o femeie cu diploma cum se spune in articol, sunt instruita, am terminat acum 1an un curs de masterat, am fost in strainatate in schimburi de experienta in timpul facultatii, as putea spune deci ca am fost destul de instruita ca sa imi pot spune ca vreau o cariera. Niciodata n-am fost genul casnica desi imi place enorm sa gatesc si sa am grija de copii. Insa pentru mine mi se pare mult mai important sa ma realizez din punct de vedere financiar si profesional inainte sa demarez o casnicie.
Probabil aceasta e si dilema femeilor instruite: oare sunt capabila sau sunt pregatita pentru o responsabilitate atat de mare ce o constituie casnicia?
Pot sa va spun ca in profesia mea, la locul de munca, ma pot descurca excelent, absolut nimic nu ma poate surprinde fac fata stresului extrem de bine si imi ador munca. Insa cand e vb sa ma gandesc la o eventuala relatie, parca se dezlantuie furtuna.
problema e ca dc ar fi sa evaluam femeile instruite si barbatii din ziua de azi, tb sa recunoastem ca nu exista de altfel comparatie, adica barbatii nu vor decat sclave in casa iar femeile vor un egal cu care sa imparta nu numai grijile legate de munca dar si treburile casnie. ceea ce barbatii sa fim seriosi nu sunt in stare si nici pregatiti sa le faca fata. pentru un barbat e mult mai simplu sa aiba o sotie cu un IQ sub limita inferioara insa care il asteapta calduroasa acasa si eventual la bunul lui plac iar pentru femei e mult mai simplu si mai eficient sa aiba un barbat care sa le respecte si sa le trateze ca pe niste persoane normale. Femeile vor de la barbati tocmai inversul decat barbatii vor de la ele. Asta cred ca e si o reminiscenta a faptului ca barbatii gandesc enorm de putin si probabil nu cu acea parte potrivita a corpului iar femeile gandesc prea mult cd e vb de alegerea unui partener.
Eu ma simt fff bine asa desi uneori tb sa recunosc k barbatul e un rau necesar. Cel mai grav este ca femeile se trezesc cam tarziu k vor sot si copiii si ajung fie sa faca un sacrificiu enorm ca de exemplu sa aleaga un sot care e muuult sub nivelul exigentelor lor fie sa faca un copil cu primul partener care li se pare potrivit si apoi sa ii arate cum se incuie usa p dinafara. tb sa recunosc ca a doua varianta chiar nu e deloc de neglijat.
Indemnul meu pentru toate femeile nu numai cele instruite si singure asa ca mine: nu va temeti, puteti face orice! toate la timpul lor!
cu mult respect din Franta,
Jeanne
09.04.2008, 12:31Dragusin Felicia
Bine documentat articolul, s-a incercat o radiografiere a cauzelor care duc la rupturi in relatii. Pentru ca femeile instruite gasesc parteneri dar nu raman alaturi de ei mult timp.
Fac parte in aceeasi categorie de femei cu cele descrise mai sus. Si pot spune ca am intalnit barbati minunati in viata mea dar nu am ramas mult timp cu nici unul pentru ca nu am fost dispusa sa imi sacrific confortul, obiceiurile, stilul de viata. Si probabil nici nu voi fi in stare. La asta a contribuit si faptul ca nu imi doresc o familie, fug de copii - am dezvoltat o fobie de maternitate, mama mea a avut 5 copii. Si atunci nici nu am avut o motivatie puternica sa las de la mine, cum mi s-a cerut. Din ce am vazut in jurul meu am constatat ca unitatea unei familii nu se poate mentine fara sacrificiul femeii. O ruda de-a mea, o doamna exceptionala, cu studii si functie de conducere a reusit sa le impace pe toate, are si familie de care are o grija materna - fiul si sotul sunt doi "copii" de care se ingrijeste zilnic. Plus cariera. Dar plateste ca pret o oboseala cronica care o doboara incet dar sigur. Dar dragostea din sufletul ei invinge de fiecare data. Se trezeste la 4 dimineata uneori si face mancaruri delicioase. Ingrijeste animalutele de casa - catelul, pisoiul si papagalii. Are grija de numeroase flori si tot timpul are de daruit un sfat si un zambet. Cum reuseste, numai Dumnezeu stie.
Se afla probabil printre ultimele femei de cariera care stiu ca a darui neconditionat este cheia fericirii. Este 100% feminina prin dragostea si daruirea de care se arata capabila. Mereu gaseste motive sa ingrijeasca si sa daruiasca. Prietenele ei si membri mai apropiati sau mai indepartati ai familiei gasesc mereu sprijin financiar sau de alta natura la ea. E genul de om care atunci cand o sa plece din aceasta lume o sa lase in urma multimi de oameni care sa isi aminteasca cu drag de ea.
10.04.2008, 11:49Liliana Onut
Cred ca ceea ce displace intr-o femeie reusita, dar singura, nu sunt succesul sau inteligenta, ci aroganta si egoismul.
Daca esti o femeie cu succes profesional (si doar o diploma si a lucra la o firma mare nu sint repere atit de inalte) dar ai umor, feminitate, capacitate de autoironie, ai si alte interese in afara de servici, arati ca iti pasa de potentialul partener si ca dorintele lui nu sunt totdeauna pe locul doi dupa ambitiile tale, nu vad care ar fi problema. Nu e vorba de umilinta sau modestie excesiva, e un gen de comportament pe care l-as recomanda oricui.
Si sa nu credeti ca astfel de femei nu exista! E adevarat, ca nu sunt, de obicei, singure. Surpriza?
Nu cred nici in povestea ca barbati destepti prefera femei proaste. In mediul in care lucrez, tehnico-stiintiic, sunt cel putin 75% barbati. Cunosc o buna parte din sotii si nici una nu e lipsita de educatie sau inteligenta, chiar daca la un moment dat nu lucreaza si au grija de copii. Barbatii nu sunt prosti, stiu ca dupa citiva ani cind pasiunea se "aseaza" e important sa aiba cu cine vorbi. Iar ca ar alege "bucatarese", sa fim seriosi. Barbatii de succes isi pot permite sa manince la restaurant sau sa angajeze pe cineva. Nu e nevoie sa se insoare pt. asta.
Nici cu o nostalgie excesiva dupa trecut nu sunt de acord. Da. erau putine divorturi si majoritatea femeilor se casatoreau si aveau copii de tinere, dar de multe ori starea asta ascundea multa nefericire.
Conteaza foarte mult mediul in care te invirti. De acolo iti gasesti prieteni si potentiali parteneri. Asta ar fi sfatul meu pt. doamnele destepte si singure.
05.12.2008, 14:51Andreea M
Cred ca inceputul asetei curse pt. cariera a inceput o data cu emanciparea femeii. Femeile si-au dorit cariera pe de o parte pt. a fi independente, pt. ca mule femei erau inselate, sau batute si trebuiau sa suporte tot cu stoicism in ideea ca barbatul e cel care aduce banii in casa si cel care bate cu pumnul in masa, si pe de alta parte pt. ca dupa cele dou razboaie mondiale multe femei au ramas singure.
Goana asta dupa cariera sau dupa bani in cazul femeilor se face in ideea de a fi independente in cazul unui divort si de nu le fi incalcata libertatea personala. In momentul in care o femeie are banii ei nu mai accepta sa faca orice de teama ca sotul nu ii mai da bani altfel. Si da femeile vor sa fie trate egal de catre barbatii lor, si acestia sa le ajute la treburile casnice, pt. ca si ele muncesc in ziua de azi la fel ca un barbat mi se pare justificat ca si acasa sa munceasca impreuna.
Cu toate astea carierismul asta nu aduce nimic bun: femei care s-au transformat in barbati care sunt intr-o competitie continua cu ei si care nu mai au timp sa fie femei. Dar nici ca inainte nu se mai poate trai, sa ramai la mila barbatului si sa depinzi de el.