In urma cu o luna si ceva, cand discutiile aprinse despre acest roman al lui aparut in 2007 - aproape concomitent in SUA, Franta si la noi! - umpleau revistele literare si jurnalisti culturali se mai programau la interviuri, Norman Mailer a murit. Avea 84 de ani, treizeci de carti publicate si planuri de perspectiva: tocmai declarase ca romanul e primul dintr-o trilogie despre Hitler. Lucra deja la al doilea si parea multumit de scandalul provocat. Unii critici americani si francezi ii reprosasera ca vrea cu tot dinadinsul sa socheze, calificasera "Castelul din padure" ca "prea gros pentru o gandire subtire", "stanjenitor", sau chiar "ratat, consternant si indigest". Altii il vedeau ca pe o reusita cu dimensiuni metafizice, despre lupta indecisa dintre Bine si Rau in Istorie. Cert e ca romanul astfel mediatizat s-a vandut foarte bine, iar moartea lui Mailer, cu necroloage ample in lumea occidentala, a sporit si mai mult tirajele. In toate discursurile funebre, s-a insistat asupra biografiei lui dense si asupra personajului senzational care a fost marele scriitor si jurnalist. Copil supradotat, nascut in 1923 intr-o familie evreiasca din Brooklyn, Norman Mailer a facut studii ingineresti la Harvard si, la 17 ani, era deja casatorit si autor a doua romane. A avut in total sase neveste (pe cea de a doua, Adele Morales, a injunghiat-o, din fericire nemortal, la o petrecere in 1960, iar aceasta a refuzat sa depuna plangere), noua copii si o multime de nepoti. A luptat in razboiul mondial, apoi a ocupat, din 1948, cand i-a aparut capodopera "Cei goi si cei morti", prim planul vietii literare americane, pe care nu l-a mai parasit pana la 10 noiembrie 2007. Ca jurnalist, s-a implicat in campanii electorale si a candidat el insusi, fara succes, la primaria New Yorkului. De succes s-a bucurat ca romancier: a primit doua Premii Pulitzer (pentru "Armatele noptii" in 1968 si pentru "Cantecul calaului" in 1979). Pe langa romane, a publicat mult, in toate genurile, de la poezie la reportaj literar si critica; a facut si 3 filme (in unul din ele a jucat rolul presedintelui SUA) - a fost mereu vizibil si un subiect gras de cronica mondena, caci era excesiv si impulsiv. Concurase cu Hemingway in pasiuni virile - alcool, box, femei, dar si in munca obstinata la masa de scris. Il interesa tot ce se petrecea in America si interesul viu trecea in literatura: s-a entuziasmat pentru Casius Clay (Lupta secolului), pentru Marylin Monroe, ale carei memorii apocrife le-a compus, pentru cucerirea spatiului cosmic (Un bivuac pe Luna), a scris despre Hollywood (Parcul cu cerbi), despre CIA (Strigoiul lui Harlot) etc. Norman Mailer devenise din timpul vietii o legenda, un monument national american, iar Poliromul i-a tradus in ultimii ani trei dintre cele mai bune romane: "Cei goi si cei morti", "Un vis american" si "Evanghelia dupa Fiul". La care se adauga acum ultima lui carte si cea mai provocatoare, "Castelul din padure", care are ca subiect copilaria lui Hitler, vazuta din perspectiva unui narator-demon deghizat in ofiter SS. Intrebat intr-un interviu din octombrie daca nu cumva romanul e prea socant, nonconformistul impenitent a raspuns: "Ei, si? Un romancier care nu socheaza nu-i bun de nimic. Cui nu-i plac socurile sa citeasca romane sentimentale, dulcegarii, nu pe Mailer". Plecand de la date biografice si fapte culese dintr-o vasta bibliografie, anexata cartii, romancierul construieste o fictiune in care opune adevarului faptic propriile intrebari cu privire la Rau in Istorie. Negasind nici o explicatie omeneasca ororilor savarsite de Hitler, ajunge la explicatia ca aceasta fiinta a fost aleasa de diavol, in chiar clipa conceperii, pentru a deveni un instrument al lui. Copilaria lui Adolf devine astfel o poveste metafizica, in care Dumnezeu are un adversar pe masura lui, Satan, iar din infruntarea lor, cu partiale victorii ale unuia sau altuia, rezulta Istoria. Mailer pune in joc un determinism cam simplist, ce nu lasa loc responsabilitatii individuale. Recunosc ca am ricanat la multe scene si idei ale marelui Mailer, dar va recomand cartea fiindca incita simtul polemic, ceea ce e un bun exercitiu intelectual.
Selectia "Formula AS"
Norman Mailer, "Castelul din padure", traducere si note de Ioana Vacarescu, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 536 pag., 34,95 lei.
In urma cu o luna si ceva, cand discutiile aprinse despre acest roman al lui aparut in 2007 - aproape concomitent in SUA, Franta si la noi! - umpleau revistele literare si jurnalisti culturali se mai programau la interviuri, Norman Mailer a murit. Avea 84 de ani, treizeci de carti publicate si planuri de perspectiva: tocmai declarase ca romanul e primul dintr-o trilogie despre Hitler. Lucra deja la al doilea si parea multumit de scandalul provocat. Unii critici americani si francezi ii reprosasera ca vrea cu tot dinadinsul sa socheze, calificasera "Castelul din padure" ca "prea gros pentru o gandire subtire", "stanjenitor", sau chiar "ratat, consternant si indigest". Altii il vedeau ca pe o reusita cu dimensiuni metafizice, despre lupta indecisa dintre Bine si Rau in Istorie. Cert e ca romanul astfel mediatizat s-a vandut foarte bine, iar moartea lui Mailer, cu necroloage ample in lumea occidentala, a sporit si mai mult tirajele. In toate discursurile funebre, s-a insistat asupra biografiei lui dense si asupra personajului senzational care a fost marele scriitor si jurnalist. Copil supradotat, nascut in 1923 intr-o familie evreiasca din Brooklyn, Norman Mailer a facut studii ingineresti la Harvard si, la 17 ani, era deja casatorit si autor a doua romane. A avut in total sase neveste (pe cea de a doua, Adele Morales, a injunghiat-o, din fericire nemortal, la o petrecere in 1960, iar aceasta a refuzat sa depuna plangere), noua copii si o multime de nepoti. A luptat in razboiul mondial, apoi a ocupat, din 1948, cand i-a aparut capodopera "Cei goi si cei morti", prim planul vietii literare americane, pe care nu l-a mai parasit pana la 10 noiembrie 2007. Ca jurnalist, s-a implicat in campanii electorale si a candidat el insusi, fara succes, la primaria New Yorkului. De succes s-a bucurat ca romancier: a primit doua Premii Pulitzer (pentru "Armatele noptii" in 1968 si pentru "Cantecul calaului" in 1979). Pe langa romane, a publicat mult, in toate genurile, de la poezie la reportaj literar si critica; a facut si 3 filme (in unul din ele a jucat rolul presedintelui SUA) - a fost mereu vizibil si un subiect gras de cronica mondena, caci era excesiv si impulsiv. Concurase cu Hemingway in pasiuni virile - alcool, box, femei, dar si in munca obstinata la masa de scris. Il interesa tot ce se petrecea in America si interesul viu trecea in literatura: s-a entuziasmat pentru Casius Clay (Lupta secolului), pentru Marylin Monroe, ale carei memorii apocrife le-a compus, pentru cucerirea spatiului cosmic (Un bivuac pe Luna), a scris despre Hollywood (Parcul cu cerbi), despre CIA (Strigoiul lui Harlot) etc. Norman Mailer devenise din timpul vietii o legenda, un monument national american, iar Poliromul i-a tradus in ultimii ani trei dintre cele mai bune romane: "Cei goi si cei morti", "Un vis american" si "Evanghelia dupa Fiul". La care se adauga acum ultima lui carte si cea mai provocatoare, "Castelul din padure", care are ca subiect copilaria lui Hitler, vazuta din perspectiva unui narator-demon deghizat in ofiter SS. Intrebat intr-un interviu din octombrie daca nu cumva romanul e prea socant, nonconformistul impenitent a raspuns: "Ei, si? Un romancier care nu socheaza nu-i bun de nimic. Cui nu-i plac socurile sa citeasca romane sentimentale, dulcegarii, nu pe Mailer". Plecand de la date biografice si fapte culese dintr-o vasta bibliografie, anexata cartii, romancierul construieste o fictiune in care opune adevarului faptic propriile intrebari cu privire la Rau in Istorie. Negasind nici o explicatie omeneasca ororilor savarsite de Hitler, ajunge la explicatia ca aceasta fiinta a fost aleasa de diavol, in chiar clipa conceperii, pentru a deveni un instrument al lui. Copilaria lui Adolf devine astfel o poveste metafizica, in care Dumnezeu are un adversar pe masura lui, Satan, iar din infruntarea lor, cu partiale victorii ale unuia sau altuia, rezulta Istoria. Mailer pune in joc un determinism cam simplist, ce nu lasa loc responsabilitatii individuale. Recunosc ca am ricanat la multe scene si idei ale marelui Mailer, dar va recomand cartea fiindca incita simtul polemic, ceea ce e un bun exercitiu intelectual.
In urma cu o luna si ceva, cand discutiile aprinse despre acest roman al lui aparut in 2007 - aproape concomitent in SUA, Franta si la noi! - umpleau revistele literare si jurnalisti culturali se mai programau la interviuri, Norman Mailer a murit. Avea 84 de ani, treizeci de carti publicate si planuri de perspectiva: tocmai declarase ca romanul e primul dintr-o trilogie despre Hitler. Lucra deja la al doilea si parea multumit de scandalul provocat. Unii critici americani si francezi ii reprosasera ca vrea cu tot dinadinsul sa socheze, calificasera "Castelul din padure" ca "prea gros pentru o gandire subtire", "stanjenitor", sau chiar "ratat, consternant si indigest". Altii il vedeau ca pe o reusita cu dimensiuni metafizice, despre lupta indecisa dintre Bine si Rau in Istorie. Cert e ca romanul astfel mediatizat s-a vandut foarte bine, iar moartea lui Mailer, cu necroloage ample in lumea occidentala, a sporit si mai mult tirajele. In toate discursurile funebre, s-a insistat asupra biografiei lui dense si asupra personajului senzational care a fost marele scriitor si jurnalist. Copil supradotat, nascut in 1923 intr-o familie evreiasca din Brooklyn, Norman Mailer a facut studii ingineresti la Harvard si, la 17 ani, era deja casatorit si autor a doua romane. A avut in total sase neveste (pe cea de a doua, Adele Morales, a injunghiat-o, din fericire nemortal, la o petrecere in 1960, iar aceasta a refuzat sa depuna plangere), noua copii si o multime de nepoti. A luptat in razboiul mondial, apoi a ocupat, din 1948, cand i-a aparut capodopera "Cei goi si cei morti", prim planul vietii literare americane, pe care nu l-a mai parasit pana la 10 noiembrie 2007. Ca jurnalist, s-a implicat in campanii electorale si a candidat el insusi, fara succes, la primaria New Yorkului. De succes s-a bucurat ca romancier: a primit doua Premii Pulitzer (pentru "Armatele noptii" in 1968 si pentru "Cantecul calaului" in 1979). Pe langa romane, a publicat mult, in toate genurile, de la poezie la reportaj literar si critica; a facut si 3 filme (in unul din ele a jucat rolul presedintelui SUA) - a fost mereu vizibil si un subiect gras de cronica mondena, caci era excesiv si impulsiv. Concurase cu Hemingway in pasiuni virile - alcool, box, femei, dar si in munca obstinata la masa de scris. Il interesa tot ce se petrecea in America si interesul viu trecea in literatura: s-a entuziasmat pentru Casius Clay (Lupta secolului), pentru Marylin Monroe, ale carei memorii apocrife le-a compus, pentru cucerirea spatiului cosmic (Un bivuac pe Luna), a scris despre Hollywood (Parcul cu cerbi), despre CIA (Strigoiul lui Harlot) etc. Norman Mailer devenise din timpul vietii o legenda, un monument national american, iar Poliromul i-a tradus in ultimii ani trei dintre cele mai bune romane: "Cei goi si cei morti", "Un vis american" si "Evanghelia dupa Fiul". La care se adauga acum ultima lui carte si cea mai provocatoare, "Castelul din padure", care are ca subiect copilaria lui Hitler, vazuta din perspectiva unui narator-demon deghizat in ofiter SS. Intrebat intr-un interviu din octombrie daca nu cumva romanul e prea socant, nonconformistul impenitent a raspuns: "Ei, si? Un romancier care nu socheaza nu-i bun de nimic. Cui nu-i plac socurile sa citeasca romane sentimentale, dulcegarii, nu pe Mailer". Plecand de la date biografice si fapte culese dintr-o vasta bibliografie, anexata cartii, romancierul construieste o fictiune in care opune adevarului faptic propriile intrebari cu privire la Rau in Istorie. Negasind nici o explicatie omeneasca ororilor savarsite de Hitler, ajunge la explicatia ca aceasta fiinta a fost aleasa de diavol, in chiar clipa conceperii, pentru a deveni un instrument al lui. Copilaria lui Adolf devine astfel o poveste metafizica, in care Dumnezeu are un adversar pe masura lui, Satan, iar din infruntarea lor, cu partiale victorii ale unuia sau altuia, rezulta Istoria. Mailer pune in joc un determinism cam simplist, ce nu lasa loc responsabilitatii individuale. Recunosc ca am ricanat la multe scene si idei ale marelui Mailer, dar va recomand cartea fiindca incita simtul polemic, ceea ce e un bun exercitiu intelectual.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra
Recomandari
07.02.2008, 19:15Veronica Lerner
Din orice carte scrisa de orice autor (desigur pe care Adriana Bittel o recenzeaza), aceasta Doamna a literelor ne prezinta esentialul. Admir, ca sa zic asa, impartialitatea autoarei de cronica, desi chiar numai simplul fapt ca s-a aplecat asupra cartii pentru a scrie despre ea e în sine o recomandatie.
Acest gen de autor, asemanator lui Norman Mailer, incepe a fi "practicat" din ce in ce mai mult in Romania de tineri care vor sa atraga atentia. Daca Norman Manea si-a dovedit, dupa o viatza, valoarea, acesti foarte tineri "enterteineri culturali" mai au de muncit pana vor ajunge sa fie recunoscuti. Intrebarea pe care mi-o pun este daca vor fi candva recunoscuti. Si ma intreb daca Adriana Bittel, care este intr-un fel un "standard" de om cultivat si bine educat, s-ar incumeta, acuma, sa scrie despre vreunul din ei. Poate ca da, mai stii?
Veronica Lerner
Toronto